Cum ajung la decizia să mă despart.

După ultima serie de articole am observat că unii cititori și-au exprimat neîncrederea în capacitatea de a decide în a 3-a fază. Mai corect spus au spus că pentru ei nu prea mai există calea de întoarcere o dată apărută o astfel ne situație. Excluzând posibilitatea reconcilierii înseamnă că nu mai alegi.

Voi prezenta modul meu personal de a vedea lucrurile în ambele variante, atunci când alegi să te împaci și când alegi să nu te mai împaci. Prin asta nu vreau sa dau un model viabil pentru altcineva. Nu cred în așa ceva. Doresc doar să prezint un posibil mod de acțiune care poate să ajute pe cineva în a și-l  descoperi pe al lui, chiar dacă prin contradicție.

Voi începe cu varianta despărțirii, pentru a nu crea iluzia că favorizez o alegere sau alta.

Presupunând că am fost înșelat și am depășit fazele 1,2 sunt în situația de a decide ce aș face. Raționametul pe care as merge ar fi următorul.

O iubesc? DA/NU

Dacă răspunsul este NU atunci decizia e simplă. Voi discuta cu ea și voi încerca dacă este posibil să aflu care au fost motivele pentru care m-a înșelat. Poate am ceva de învățat de aici. Voi ignora motivele de genul “nu ai masina decapotabilă” sau mai știu eu ce chestii subiective și ma voi axa pe motivele de genul: Ești prea egoist, ești plictisitor, ești brutal etc. sau mai știu eu ce posibile motive ar putea să existe.

Aș încerca să înțeleg de ce mă vede așa. Cât din ceea ce spune este ceva ce nu mă caracterizează și aș putea să fiu mai fericit dacă aș schimba și cât e ceva intrinsec și reprezintă doar un semn că ar trebui să caut pe altcineva.

Dacă raspunsul este DA, trec la următoarea întrebare.

Mă iubeste?

Deși faptul că m-a înșelat poate parea un indiciu că nu, eu tind să cred că nimic nu e așa de simplu. Așa că aș încerca să fac abstracție de înșelat în sine și aș evalua relația în întreaga ei dimensiune. Dacă aș ajunge la concluzia că nu mă iubește (aici e mai mult o artă decât o știință) ar fi timpul să mă despart. Mi-aș cere scuze pentru că am tinut fără să îmi dau seama un om pe care îl iubesc prizonier (chiar dacă a stat din incapacitatea lui de a decide sau de a mă răni, să nu ne subestimăm puterea de convingere) într-o relație. I-aș reda libertatea fără să îl acuz de ceva. M-aș bucura chiar să fie fericit alturi de oricine chiar și față de persoana cu care m-a înșelat. E bine să știi să te dai la o parte când ești o piedică în fericirea cuiva.

Acum vine varianta grea mă și iubește și o iubesc. E momentul în care trebuie să discuți cu partenera să încerci să afli care sunt nevoile ei nerespectate, ce au facut-o să te înșele. Dacă nevoile ei sunt incompatibile cu așteptările mele într-o relație de asemenea trebuie să dau dovadă de curaj și să spun stop. Voi avea grijă să nu încerc să distrug iubirea și pe cât posibil să ofer suport sau sa cer suport pe parcursul despărțirii. Care cu siguranță nu va fi ușoară.

Nu vreau să creez impresia că ceea ce am spus aici e ceva ce faci cu zâmbetul pe buze și părul în ochi. Nu, sunt sigur că e ceva ce faci simțind că se rup bucați de carne din tine și luptând cu egoul și pierzând multe bătălii. Important e să câștigi războiul, important e să nu omori iubirea acolo unde există în tine sau în ea. Important e să nu iei amăraciune cu tine în suflet și să o transformi în venin. Restul e doar o durere normala în procesul de maturizare și asumare.