Long time no see

Blogurile, mai există acest concept de boomeri?

uateva, nu am mai trecut de mult pe aici. Uitasem de existența locului, ca să fiu sincer. Probabil că și orice cititor.

Între timp viața și-a văzut de drum. Beau whisky direct din sticlă.

Nu am mai scris de mult cuvinte pe ecranul alb. Mi-a lipsit aceasta activitate, simt acum. Dar uneori trebuie să iei distanță de unele lucruri, să le dai timp, să le simți lipsa. Nu zic că voi reveni la scris. Dar sunt momente când simți o nevoie inexorabilă să te exprimi. Chiar și într-o fântână, cum este cazul unui blog astăzi.

Nu știu dacă nevoia e mai stringentă azi sau dacă pur și simplu acum a fost mai ușor să o fac. Dar omul trebuie să facă fapte. Că prin asta ne definim, în mintea noastră, prin acțiuni.

Eu sunt cel care….

Și apoi punem povești pe linia punctată. Unele sună melodios altele sună hidos, ca în cazul celor fără inspirație.

Dar nu e treaba noastră, ale noastre sunt mereu interesante, ca noi suntem protagoniști.

Off Doamne, iubesc senzația alcoolului care aleargă prin vene pe muzica mea.

Poate voi mai reveni o să vă mai zic lucruri, din viața mea și în general. Simt că acum că blogurile sunt de mult moarte aș putea să scriu mai bine. nu în sensul unei scriituri mai profunde sau ceva. Ci în sensul unei scriituri mai intime.

deși în definitiv nu v-am ascuns nimic niciodată, bastarzi nerecunoscători ce sunteți.

pupix.

Urari

Să te ferească Dumnezeu de aroganța și răutatea omului care se consideră drept.

My puukko

De o lună de zile mă însoțește de fiecare dată când mă uit la un film. Nu la cinema, acolo ar fi ilegal. Pe canapeaua din sufragerie. Îmi stă alături, îl bag și-l scot din teacă, îl simt în palmă în diferite prize. Ne familiarizăm unu cu altul. Este un cuțit confortabil.

E placut să ai un cuțit în palmă. E plăcut să ai un cuțit confortabil în palmă, e placut să ai un cuțit frumos în palmă. Lemnul mînerului se simte cald, mirosul uleiului, mirosul oțelului, mirosul tecii. Toate fac parte din sufletul cuțitului.

Tăișul, să nu uităm tăișul, nu îmi țin cuțitele exagerat de ascuțite dar cu siguranță taie. Diferența între un cuțit ascuțit si unul neascuțit nu cred că stă în creșterea nivelului de siguranță, cu stipulează unii. Un cuțit ascuțit te va tăia în mod cert mai des, mai ales dacă nu te-ai obișnuit să umbli cu el. Dar un cuțit ascuțit taie elegant. Fără durere, sângele apare după câteva secunde, nici nu ai cum să te superi. E ca un spectacol bine pus în scenă, poate costa ceva mai mult dar simți că merită.

Cutite my love

Nu știu alții cum sunt dar eu sunt genul de om care are multe pasiuni și cel puțin una din ele mă frământă constant. Cumva se canibalizeza între ele, acum e una, dupa 2 ani apare alta și o înlocuiește. Nu o distruge definitiv, rămâne acolo în fundal ca o iubire din generală. În ultimul timp este dragostea de cuțite.

Românul în general nu prea are cultura cuțitelor, așa că pasiunea asta a luat avânt abia acum, când piata de cuțite făcute manual a început să se dezvolte.

Descopăr cu plăcere că există felurite tipuri de cuțite, unele mai frumoase ca altele. Da frumoase, dacă nu ești în stare să vezi frumusețea unui cuțit esti un grobian care nu înțelege arta.

Acesta este un puukko, cuțit tradițional nordic, de uz general în natura, la vanatoare si cioplit lemn. Deși simple, puukko-urile sunt cuțite foarte frumoase în viziunea mea. Sunt ușor de recunoscut după mânerul cu forma de butoiaș și grind-ul scandi. Am vreo două și probabil îmi voi face mai multe.

Acesta este un yakut, folosit în anumite părți ale rusiei la vânătoare, pescuit procesat mâncare și cioplit în lemn. Pentru că au o teaca tradițională ceva mai dificil de realizat planuiesc să îmi fac primul yakut după ce fac rost de mai multe unelte.

Următorul este un cuțit de bushcraft putem spune. Util la ieșiri în natură, făcut focul procesat mâncarea etc. Are dimensiuni generoase deci suporta mai ușor abuzuri. Ca și punct negativ nu poți face cu el foarte ușor treburi delicate.

Acesta face pereche bună cu următorul, un cutit de uz general, ce poate fi folosit ușor la gătit (în natura, pentru bucătărie se folosesc alte tipuri) si ce treburi mai de făcut când mergi cu cortul sau la pădure.

Articolul nu încearcă să facă o clasificare a tipurilor de cuțite existente. Doar am spus câteva cuvinte despre anumite modele de cuțit care îmi plac mie.

Frumuseța unui cuțit poate să vină din frumusetea materialelor din frumusețea formei sau din performantele cuțitului, indiferent de preferințe sau de autismul față de acest domeniu cred că nu există om care sa nu fie impresionat măcar puțin daca ține în mână un cuțit de calitate realizat cu pasiune.

 

In trafic

Am mers cu totii o bucata de drum.
El zambet naiv, tricou calcat, probabil utilizator de balsam de par. Parea genul care prinde barca pe titanic.
Ea avea o frumusete ordonata. Parul blond, intins cu placa, trasaturi fine, buze frumoase… facute sa taca.
La fiecare stop el profita de ocazie sa o imbratiseze incomod, cu un aer candid, un fluturas alb al verzei pe un camp cu margarete.
Ea facea grimase de parca filma o reclama la ulei de peste. Oferea o intreaga paleta de microexpresii, Lie to me all over again.
Au facut dreapta, cu semnal, ca fraierii care nu au nimic de ascuns, eu inainte tot inainte.