Amabil incapabil

4 02 2015

Mă, eu sunt genul amabil, nu neapărat politicos, dar amabil. Deosebirea ar fi ca politețea e căcatul ăla de comportament rece  legat de nederanjatul altora. Care ne face să nu ne întoarcem în perioada duelurilor de două ori pe zi. Amabilitatea e chestia aia mai caldă, în care un om încearcă să fie de folos altui om în cel mai simplu și direct mod cu putință. Diferența cea mai evidentă este atunci când amabilitatea încalcă regulile de politețe. Ca de exemplu atunci când vezi un păianjen pe o domnișoară necunoscută și pentru a nu o speria inutil scuturi lighioana după ea. Încălcând vreo 7 reguli de politețe, despre atinsul oamenilor pe care nu-i cunoști.

Mă rog destul cu explicațiile că nu despre asta era vorba. Ci de faptul că mai deunăzi, când să intru și eu pe o ușă, observ o tânără că se îndreaptă spre aceeași ușă.  Și ca un domn, ce nu sunt, îi țiu ușa și anume deschisă ca să pătrundă nederanjată. Ori ea în loc să facă astfel și gen să zâmbească a mulțumire. O ia la fugă să intre mai iute și să nu mă ție, care va să zică, cu ușa deschisă.

Apăi asta e treabă?

Adică gestul meu cu intenția de ajuta omul a făcut mai mult deranj, că omului îi era mai ușor să nu alerge dar să își deschidă ușa decât să sprinteze. De unde rezultă că amabilitatea mea a fost luată drept politețe și tratată cu politețe. V-am zis eu că politețea e un cacat rece. Și ca orice cacat rece nu încălzește pe nimeni.

 





Poate ca viata e o lupta dar si lupta este viata

1 04 2013

De câte ori ai avut ocazia să îți folosești corpul la potențialul său maxim?

Să împingi din toate toate puterile, să tragi, să îți scrâșnești măselel pentru a nu scăpa ceva ce ți se smulge printre degete? Cu alte cuvinte, te-ai luptat vreodată cu cineva?

Dacă nu ai făcut-o pierzi din vedere un adevărat univers al trăirilor.

Pierzi din vedere dragostea de aer și sunetul puternic și cald al inimii.

Pierzi din vedere slăbiciunea pe care o lași zilnic să te înșele. Acel obicei de a ceda, pe care ți le-ai format, atunci când dai de greu și crezi că muntele din fața ta e prea abrupt de escaladat. Pierzi din vedere bucuria pe care o încerci când riști și câștigi, sau când dai totul indiferent de sanse.

Trăiești o viața incompletă și nici o altă experiență nu îți va putea umple și compensa acel loc gol. Prezența golului nu doare, pentru că în general ce nu am cunoscut nu ne lipsește.

Dar de când primii doi pui de leopard s-au încleștat în prima lor joacă pe verdele savanei această formă de joacă a făcut fericite toate mamiferele mari și mici. Nu ne-am departat așa de mult de ele încât să nu mai simțim bucuria unei trânte în tărână.

Acum avem fiare și yoga și jogging în care încercăm să cautăm într-o forma civilizată ceea ce natura ne-a dat ca o mamă, așa cum știe ea să dea.

Ne-a dat joaca, ne-a dat lupta, ne-a dat rasul și bucuria și gâfâitul și sudoarea.

Ne-a dat statul epuizat pe spate cu un zâmbet tâmp pe față. Acum suntem civilizati și am ajuns să ne temem de gesturi, de o îmbrațișare prietenească și de o bătaie încurajatoare pe umăr.

Acum râdem cu mâna la gură, ne îmbrăcăm asortat, ne comportăm politicos dar rece și încercăm să descoperim „ce-a vrut de fapt să zică cu asta”. Facem totul după reguli și scor, ne supăram dacă pierdem și ne urâm adversarii, transformați în dușmani la jocuri fără miză.

Mergm apoi la psiholog să ne ajute să înțelegem ce este în neregulă cu noi. Facem sedințe de terapie în grup dar nu mai facem nimic din ce am fost făcuți să facem. Lucrurile gratuite ni se par excentricități neadecvate.

Avem câinii îmbrăcați și ne ferim de ploaie. Trăiți-vă viețile civilizate, dar să știți de la mine că sărăcia vi se citește în suflet.





Pune-i tu titlu

15 02 2010

Știi ce vreau?

Vreau o cameră goală, cu ciment rece pe jos, fără ferestre, fără altă sursă de lumină. Vreau să mă târăsc în ea dezbrăcat și să mă duc într-un colț să stau acolo ghemuit. Apoi vreau să intru eu în cameră, îmbrăcat și încălțat cu bocanci de armată. Să intru stând drept și să mă uit cu dezgust la creatura chircită în colț. Să mă reped și să îi fut una cu bocancul în coaste. Apoi să mă apuc să izbesc neîncetat căutându-i capul cu lovituriile și plexul și coastele și ficatul. Să mă sprijin cu mâinile de colțul cămerei și să îl calc în picioare până rămân fără suflu. Până rizurile bocancilor mi se vor umple cu carne și oase și dinți.

Apoi să mă iau în brațe, și când mă țin în brațe poate o să și plâng că nu am mai plâns de 15 ani. Când mă voi ține în brațe mă voi face mare și când mă voi ține în brațe mă voi face mic. Până când mare voi ieși din cameră și mic voi deveni nimic. Dar ce spun eu voi ieși din cameră, voi ieși prin cameră și voi fi mare.

Apoi carnea mi se va de-sângera și vânătăile se vor desvineți și dinții vor fi iar toți la locul lor și oasele nu au fost rupte niciodată. Așa dezbrăcat voi păși afară și va fi iarbă și căldură. Voi merge desculț prin iarbă și voi simții căldura aia plăcută cum numai atunci când ești dezbrăcat o simți. Mă voi întinde în iarbă și un fluture va veni și mi se va așeza pe tâmplă.

Nu îmi voi da seama de la început dar când fluturele își va deschide aripile și mă va atinge cu ele pe piele voi înțelege. Voi înțelege că sunt o floare, că altfel de ce s-ar fi așezat fluturele pe mine. Atunci voi înțelege că sunt o floare în întregime nu doar tâmpla mea e o floare.

Pentru că am înțeles ceva.Omul este totul dar nu cum ar crede cineva, că este totul deodată. Nu, este totul pe rând. Atunci când ești o floare ești o floare cu totul. Uneori ești căcat și atunci ești cu totul căcat dar nu are nimic că apoi o să fii altceva. Apoi o să fii și Dumnezeu, iar atunci o să înțelegi că nu ai cum să fii Dumnezeu doar pe bucăți. Nu poți fi doar mână de Dumnezeu și restul de piatră sau lemn sau frică.

Voi credeți că acum citiți negru pe alb, litere pe ecran? Fals, acum citiți sânge pe carne, lumina pe întuneric și ură pe iubire asta citiți. Eu vă iubesc pe toți, și mă uit la dramele voastre și la suferința voastră și nu plâng pentru voi. Cum nu plâng nici pentru mine, măcar pe voi vă iubesc, pe mine nu mă iubesc.

Uitându-mă la voi văd că aveți tot, și dacă aveți tot atunci nu am nici un motiv să plâng, atunci am un motiv să râd. Așa că râd mă uit la voi și râd și vă iau în brațe pe toți, pe toți o dată. Dacă reușesc să vă iubesc pe toți până la ultimul poate că o să reușesc să mă iubesc și pe mine. Atunci tot nu o să plâng, o să râd și pentru mine. O să râd așa de tare că doar râs o să se audă, până când sunetul își va pierde sensul. Oriunde te vei uita va fi doar râs, dar mai e mult până atunci.

A, de ce nu am pus un titlu? Pentru că titlul era “futu-te în gură să te fut” dar apoi scriind ne-am mai împăcat. Dar tot nu mă iubesc, tot nu îmi e milă, nu că aș avea de ce să îmi fie milă. Am tot, trebuie doar să aleg eu ce vreau să fiu. Până acum nu îmi dădusem seama că atunci când ești ceva ești doar aia în întregime. Până acum și dacă eram frică credeam că sunt și curaj și dacă eram ură credeam că sunt și iubire.

Greșeam, nu ai cum să fii ură și iubire în același timp. Poți să fii pe rând nu neg dar concomitent nu. Apoi te uiți în urmă și vezi că alții au mai multă compasiune și înțelegere pentru tine decât ai tu pentru tine. Vrei să dai timpul înapoi să nu se fi întâmplat ce s-a întâmplat dar știi că nu se poate. Așa că trebuie cumva să înveți măcar ceva de aici. Cum să nu te miri în fața vieții când cineva mi-a lăsat un coment cu o secvență dintr-un film în care exact asta zice. Cum să crezi că lucrurile sunt întâmplătoare. Doare al dracu de tare să te renaști, numai să nu doară degeaba.

E lasă… acum la drum.





La drum de seară

11 02 2010

Am fost prin oraș, la mine acasă. M-am întâlnit cu doi prieteni, băieți buni.

Am aflat de la unu’lucruri interesante, se pare ca dacă spitalizezi pe cineva sub 80 de zile mai poți să te înțelegi. Zicea că a citit în codul penal, doarme cu el la cap. Nu e avocat din câte imi aduc aminte.

Am vorbit despre femei, am vorbit și despre ricky martin (era un videoclip cu el pe tv). Ăsta zicea că el nu mai poate să se uite la videoclipurile lui r.m. de când a aflat ca e homo. Cica nu are nimic cu homosexualii dar că nu îi plac. A zis că în pușcărie a stat 6 luni și a preferat să se abțină decât să dea muie unui bărbat. I-am apreciat poziția, nici eu nu aș fute un bărbat.În rest nu am nimic cu nimeni, homo sau nu, cred că toleranța vine o dată cu scăparea de frici. Fiecare cu pizda mă-si normalitatea e un cuvânt depășit. Am râs, am continuat să vorbim de femeii.

A venit un cerșetor la masă, ăsta l-a întrebat când s-a spălat ultima oară. Era un copil nu zicea nimic, nici nu pleca. Îl tot întreba și când a văzut că nu răspunde s-a enervat a luat scrumiera de pe masă și s-a prefăcut că dă cu ea după el. Copilul nici nu a clipit a rămas acolo liniștit. Celălalt, om milos s-a întors către copil și l-a întrebat ceva amabil. Nu mai țin minte exact gen cum te simti. Atunci cerșetorul s-a întors și a plecat.

Ciudat, cred că îi dădea și bani. Comportamentul brutal nu îl deranja în schimb să îți pese de el l-a speriat. Sau cine știe, o fi având și cerșetorul orgoliul lui. Am văzut că mila nu mai e acceptată de nimeni în ultimul timp. Dacă vrei să jignești pe cineva îi spui că îți e milă de el.

Am ajuns la concluzia că pentru ca o femeie să își păstreze interesul viu pentru tine trebuie să îți mai înfrânezi sentimentele pentru ea. Adică ei, eu nu am ajuns la nici o concluzie. Eu nu o ard așa de tare în romantism.

Adică mă uitam la noi trei, dintre ei eu păream cel mai cuminte dar în același timp ei se plângeau că au tendința să fie prea sensibili cu femeile. Drept urmare pentru a echilibra se forțau să mai fie și câini. Unu’ avusese o femeie 6 luni și o futuse numai în cur și îi dăduse muie. Tocmai ieșise dintr-o relație în care fusese înșelat. A zis că ar fi omorât toate femeile. Cred că o iubise, acum suferea cealaltă. Deși nu cred că suferea cred că îi plăcea să fie umilită. Celălalt spunea că l-a făcut una să facă un drum de 80 de km și când a ajuns la ea cică e obosită. Povestea de un gest romantic pe care îl făcuse, ceva mult peste orice am făcut eu, a zis că ea a venit acasă și a zis “am văzut că mi-ai luat și o rochie”. Un fel de am văzut că ai luat oua, bine ai făcut că ne trebuiau.

Acum spunea că ar fi vrut să iasă și ea în oraș la o cafea. L-am întrebat și o scoți? Cică nu, i-am luat un pachet de cafea. Zic bun așa o să îi ajungă 1 saptămană. Celălalt ia sugerat să îi povestească cum a fost în oraș “Știi cum se bucură”. Zicea că era odată la o masă cu unii și încerca să combine și el o femeie. La un moment dat aia îl întreabă dacă are mașină, el a întrebat-o dacă suge pula de la prima întâlnire. Apoi s-a ridicat și a plecat. Uneori poți afla lucruri interesante din surse surprinzătoare. Cel mai bine e să nu judeci și atunci parcă toți devin mai isteți și mai spirituali. Uneori și un gest de cruzime poate să aibă un sens sau poate că nu are dar poți să vezi tu unul.

Am fost la o cofetărie am luat prăjituri cu plasa fiecare, la ieșire era alt cerșetor. Tot un copil, ăsta a ieșit și l-a întrebat ce prăjiitura vrea. Apoi a intrat și a râs la noi. Nu avea de gând să îi ia nimic doar și-a batut joc de el.

Eu am vrut să îi iau eu atunci, apoi m-am gandit că de ce să o fac. Dacă simteam să fac asta o faceam de la început de ce să mi se facă mie milă pentru că a fost celălalt crud cu el. Am băgat banii în buzunar, cred că am luat-o filozofic sau să îmi demonstrez că nu sunt sclavul milei.Am ieșit cu inima strânsă, la ieșire prietenul meu i-a zis că are 6 prăjituri cerșetorului. Mi s-a făcut și mai milă plus rușine. Mi-am băgat pula, am trecut mai departe. Cine sunt eu să judec și să îmi asum responsabilități pentru alții.

Femeile sunt ciudate, mă gândeam la a mea. După 9 ani în sfârșit simt că acum încep să mă înțeleg cu ea. Era vorba să ieșim în oraș în seara aia, am întârziat cu aștia mai mult. Când am ajuns acasă ma primit zâmbind, nu asa ironic, ci din inimă. Mi-a plăcut asta. Îi adusesem prajituri și ciocolată, i le-am arătat,s-a bucurat, m-am bucurat și eu că i-au plăcut.





Haz de necaz?

10 09 2009

Am avut o revelație. Umorul de bună calitate e alături de tragedi.

Să luăm exemplul serialul House M.D. e amuzant dar e și câte o dramă pe fundal. Să luam exemplul filmelor româneși „Nici musca nu iese nefutata de aici”  mi se pare o fază genială și totuși câtă dramă.

Practic râsul în sine ce reprezintă? Nu e o bucurie spontană în fața unei nepotriviri? Ce ne face să râdem?

Râdem când pică unu’ pe strada, râdem când cineva se încurcă, râdem cănd cineva greșește. Practic atunci cand râdem ne bucurăm de o greșeală. De multe ori atunci când nouă ni se întâmplă câte ceva nefericit depășim momentul prin râs. Eu sunt un obsedat de umor. E valoarea mea supremă.

Ce să înțeleg? Că ascund o dramă adânc în mine sau că sunt un om rău, atras de raul altora? Rău nu sunt…

Ducând totul la extrem , dacă râsul e ultima armă de afirmare a libertății în fața dramelor vietii clovnii sunt oamenii care suferă cel mai crunt?

Am zis o data că marele meu defect e că pot să demonstrez că un lucru este adevărat și la fel de bine că e fals.

Ca si contraargument as zice ca seinfeld s-a descurcat si făra prea multă dramă deși viețile lor aveau drama irosirii. Mda e greu să fii în capul meu. Ajungi să nu mai fii sigur de nimic. Așa că nu mai pui bază pe nimic. Practic nu exista adevaruri ci numai nivele de intelegere la care ai ajuns. Maine depășești nivelul și ce era clar ieri se dovedește ca azi e greșit.

Astfel ce mai poți să faci în fața unei drame care poate că nu e dramă, decât să râzi? Poți să plângi, dar asta ar arăta că ai fost învins. Deci ala care râde se teme de înfrangere mai mult decât cel care plânge. Atunci care e până la urma cel liber, cel care încă luptă sau cel care nu mai are nimic de pierdut? Aunci când lupți pentru drepturile tale înseamnă că te simti constrâns. Atunci când nu mai lupți ce înseamnă? Că ești complet sclav sau că ai găsit libertatea ce unu îți poate fi luată?

Continui… ce este râsul? Un act de curaj sau o dovadă de existență a constrângerilor. Cum poate cineva avea umorul ca valoare supremă în viață? De fapt cum poți să ai o valoare supremă în viață?

Na discuție pe mess

ea: hai la oii
je: care are
ea: care este
je: mi-ar placea un ied
je: dar de capra
ea: io credeam ca de vaca
je: da ai dreaptae ca de oaie e miel
ea: …la mine oaia face purcei
je: de unde si vorba
je: nu fi oaie cu sorici
ea: de la mine de la moldova vezi
ea: toate pornesc de acolo
ea: cele mai tari zicale
je: au si material
je: de lucru acolo
je: in restul tarii se scriu romane, poezi, altii picteaza…
je: in modova se creeaza zicale
je: ce ne spune asta despre oamenii locului

Oare după treaba asta fata a apreciat umorul sau…

Ramân încă în incertitudine, ce înseamnă să râzi de viață și cu viața? E negare, e lașitate, sau e curaj și înțelepciune?





Am un chef de rasss.

6 08 2009

Imi vine asa dupa o perioada de stres intens un chef de ras.

Si cel mai bine mi se potoleste acest chef de ras cand ma intalnesc cu niste prieteni alesi pe spranceana si dovedim cantitati apreciabile de alcool. Apoi ca baietii ne punem pe filozofii. Filozofii e un fel de a spune, de fapt e mai rapid un mixt de barfa despre femei cu parerii personale si cu puternice reflexii de fantezie.

Adica se pleaca de la un caz concret si impartasesc pareri si apoi se abereaza pe langa pana ne pisam pe noi de ras. Treaba e ca asa o densitate mare de faze grase se petrec ca nu reusesti sa iti mai amintesti nimic a doua zi. Are si acoolul probabil o contributie aici.

Eu ma gandesc ca data viitoare sa imi iau un reportofon sa inregistrez toata treaba. Sau macar un scrib. Sa zicem Helag o suedeza de 16 ani cu tzetze mari si alergie la sutien. Bineintels va fi intai un concurs in urma caruia Helga se va detasa in fata altor concurenti prin scrisul caligrafic, rapiditate (pana la 45 de cuvinte pe minut) si rigurozitatea reproducerii fidele a faptelor.

Daca spre exemplu ne apucam sa vorbim despre muie scriba cu o mana va scrie textul cu alta va desena poze ajutatoare iar cu gura … va interpreta oral diferite cantecele. La nai, sa zicem sau ma rog la mai multe fluiere de tipul fluierul intrepiciorului.

Astfel data viitoare cand voi mai participa la o astfel de manifestatie de forta artistica voi putea sa contempule apoi rezultatele.

Acestea fiind spuse imi voi remangaia o data barba sura, ma voi scarpina la oua in mod ritual si voi cauta o varianta de a face muntii sa se intalneasca in modul cel mai eficace cu putinta. Adica nu voi face nimic si voi astepta sa faca soarta.

Daca nu imi iau rapid concediu imi pierd mintile definitv. Nu in sensul ca inebunesc in sensul ca randamentul meu va scadea drastic si seful va devenii nemultumit de prestatiile mele imi va comenta munca si ma va forta sa iau modelul elevului american. Ala care vine cu trancanul lu’ masa la scoala si castiga primul joc la impuscatea. Bine, il pierde pe al doilea cand vine politia dar plm … nu le poti castiga pe toate.

Fapta reala.

Mergeam prin Bucuresti cu un amic nu stiu zona si ora dar era noaptea eu bausem 1 stical de gin. Cum mergeam noi unu langa altul vad un cersetor cu orga, ma opresc. Prietenul se intoarce si vine langa mine eu studiez fericit cersetorul ridic un deget cu fata serioasa in semn de fii atent. Ma aplec si apas o clapa bine aleasa (adica la nimereala). Ma uit la el apoi si fac un semn ferm cu mana ca  am terminat. Ma intorc si plec fara sa privesc inapoi fara sa scot o vorba. Prietenul vine dupa mine.

Fapta reala.

Taxiu trece pe un pod. Pasager cere soferului sa opreasca si sa dea fleshuri. Sofer se executa (pasager impreuna cu altii si toti bauti) apoi soferul intreaba curios- Dar de ce? Raspuns: Daca sare vreun peste.

Fapta reala.

Piata Alba Iulia e un sens giratoriu acolo eu accelerez sa depasesc pe cineva si incerc sa ma incadrez pe bulevardul Unirii desi am simtit ca nu mai incap. Rezultat iau o bordura cu roata din fata apoi cu roata din spate, fac niste drifturi si cu greu reusesc sa ma opresc in 20 de m. Ma dau jos ma intorc, oameni in statia de autobuz privesc stupefiati. Ma duc linistit iau capacul care imi sarise de la roata si ma intorc la masina observ ca imi sarise si al doilea. Consider ca treaba pe jumatate facut e la fel de buna ca aia terminata constiincios asa ca ma sui in masina si plec cu 30 Km pe avari. Imi facea volanul intr-un fel deosebit cu doua jante facute praf.

Fapta reala.

Ma duc sa imi iau carnetul de conducere. Intru la politie la ghiseu dau buletinul si nu spun nimic. O femeie se uita la mine curioasa. Atunci ii zic serios as dori si eu o caseta video cu van dame.

Fapta reala.

Intr-un sat uitat de lume. Mergeam pe strada la un moment dat unu dintre noi se opreste si intreaba pe o femeie la 50 si ceva de ani. Nu va suparati stiti cumva pe a lu’ freciparu. Femeia zice ca nu. Atunci el multumeste politicos, zice ca avea impresia ca sta pe aici si ne continuam drumul linistiti.

Cam de genul asta de umor am nevoie. Nu imi pasa de consecinte foarte mult, vreu sa ma amuz sa fie faze spontane absurde si seci.