Iluminare, nebunie e doar o chestie de perspectiva

10 01 2017

The thief
Left it behind –
The moon at the window.

Ryōkan

One evening a thief visited Ryōkan’s hut at the base of the mountain only to discover there was nothing to steal. Ryōkan returned and caught him.

“You have come a long way to visit me,” he told the prowler, “and you should not return empty-handed. Please take my clothes as a gift.”

The thief was bewildered. He took the clothes and slunk away. Ryōkan sat naked, watching the moon. “Poor fellow,” he mused, “I wish I could have given him this beautiful moon.”





Libertatea

1 12 2015

Libertate nu înseamnă să poți face ce vrei. Libertatea înseamnă să nu vrei nimic astfel încât să poți face ce este necesar.





Formalism

16 01 2011

E o nevoie perpetua de forma în această lume plină de auto-iluzionare. Jumătate din oameni vor ca totul sa fie împachetat în acel ambalaj lucitor cum au văzut ei la mămuca. Jumătate, din restul, vor ca totul să fie împachetat în ceva perfect opus. V-ați obișnuit să recunoașteți stilizări ale realității. Unii le-ați acceptat ca pe un dat alți le schimbați cu opusul lor. Nu reușiți să distingeți că astfel tot ele vă guvernează.

Mergeți după semne, cu capul în pământ, nu plecat ci îngropat. Renunțați la libertate pentru confort cu o inconștiență ce ar face o colonie de leproși să vă plângă de milă. De la mic la mare se învață totul, repetiția este mama învățăturii. Iar învățătura e și ea o curvă, ca orice femeie. Îl iubește pe cel care o folosește și îl distruge pe cel care o divinizează orbește.

Ai primit ceva odată, la naștere. Se numește conștiință. Ai primit ceva odata, la naștere. Se numește minte. Vrei să le lași pe o margine de șanț pentru că cineva cândva te-a “învățat” ceva?

Libertatea înseamnă fără formă. Fără formă se înțelege plecând de la mic. Amestecă forme de culori diferite pentru fonduri nepotrivite. Învață să te joci cu concepte în cuvinte murdare, învață să te joci cu concepte. Sunt multe jocuri frumoase. Iar frumos e doar o noțiune subiectivă care provoacă curiozitatea. Curiozitatea de a mai privi o dată.

Omul are multe pofte și multe din ele îl duc la pierzare. Dar una este buna, nevoia de cunoaștere. Cunoașterea vine din dorința de a lărgi libertatea. Curiozitatea e doar foamea de cunoaștere. Lasă-te ars de curiozitate mai rapid decât ars de foame, de orgoliu, de frică.

Este nevoie de disciplină, de autodisciplină. Dacă nu ești samurai ești țăran.

Dacă ai ceva ești pe cale să pierzi ceva. Dacă ești pe cale să pierzi ceva ești de multe ori deja mai trist decât când vei pierde. Nu te îndemn să arzi tot și să pleci, nu te îndemn să te razi în cap de mâine. Te îndemn să îți arzi toate iluziile. Ce duci după tine și atârnă greu, lasă jos. Regulile îți încetinesc judecata, atașamentele îți îngreunează sufletul, resentimentele îți fură bucuria. Așa că alege.

-Fă reguli sperând că le vor respecta și alții și îți vor apăra avuțiile de care te-ai atașat iar pentru cine nu se supune ecuațiilor tale matematice rămâne resentimentul paznicul închisorii tale.

Sau

-Deschide ochii, cântărește. Dă drum la tot, bucură-te de ce rămâne lângă tine și eliberează cu bucurie ce pleacă. La final adevărata bucurie va veni din faptul că ai deschis ochii.

Dacă nu are sens, recitește. Dacă are, rescrie.





Momente optimiste, partea a 9-a

14 10 2010

Azi e o zi nimerită pentru gânduri optimiste. Nu se deosebește prin nimic de ziua de ieri sau de alatăieri. De fapt, ieri a fost mult mai însorit, deci vremea nu are nimic de a face cu asta. De fapt nu văd nici o diferență pozitivă azi față de o altă zi ternă a săptămânii, cu toate acestea azi este o zi deosebită. Azi e frumos rău.

Azi simt că nimic nu îmi poate sta în cale. Azi mă simt deștept, intuitiv, cu simț artistic. Plin de putere de concentrare. Plin de compasiune, de bunătate, de înțelepciune într-un cuvânt. Tot azi simt că toate semafoarele vor fi pe verde că toate ușile mi se vor deschide. Mă simt atât de bine azi indiferent ce aș face, pare că nimic nu m-ar putea demoraliza.

Azi e ziua în care pot, orice, oricum, oricât, oricând.

Soarele răsare pentru a mă încălzi pe mine și când e în nori e acolo pentru a nu mă face să strâng din ochi. Bă, în astfel de zile simt că viața e minunată fără să am cum să explic cuiva de ce si cum.

E bine să fii și dacă nu simți asta niciodată înseamnă că faci ceva foarte greșit. Nu mă refer că sunt momente când cineva sau ceva te face să te simți bine. Nu, astea sunt surogate! Pur și simplu să te simți euforic pentru că exiști.

Să nu simți că faci ce faci pentru că nu puteai să faci altfel ci pentru că așa ai ales tu.

Pentru că puteai să faci un milion de alte alegeri într-un milion de momente trecute dar tu ai ales exact cum ai ales să ajungi unde ești și cine ești azi. Tu ai construit experiența a ceea ce ești prin deciziile tale și indiferent, de sistemele de măsura ale celorlalți, pentru tine realitatea ta de acum este perfectă. Suferințele tale și bucuriile tale sunt culorile cu care tu îți vopsești capela sixtină în fiecare zi.

Pot să pun acum un zâmbet pe orice față “destinul” îmi pune în cale. Asta e o superputere pe care ,aparenta lipsă de beneficii, o duce la nivel de binecuvântare.

Pot fi fericit în orice situație cu orice resurse, pot zâmbi prin orice așa zise lipsuri pentru anumite convenții pe care voi le numiți vieții împlinite. Sentimentul de împlinire nu este condiționat de cauze exterioare și asta este puterea absolută. Asta e puterea pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Asta e puterea creației și a libertății supreme, iar această putere prin ea însăși te duce pe culmi ale beatitudinii. Culmi neatinse cu aportul nici unei alte substanță “interzisă” în nici o cantitate. Între noi fie vorba mi-am testat limitele suficient ca să pot spune că știu ce vorbesc.

Sunt convins că așa cum inspirăm și expirăm, așa cum mușchiul întâi trebuie să obosească pentru a deveni puternic și a îți permite să faci orice si el să nu obosească, tot așa stările acestea vor fi urmate de stari depresive sau de stări cu moralul tremurând. De momente cu frici scoase la lumină și cu privit în ochi a neîncrederilor. Ceea ce în schimb știu și mai sigur este că din acele stări se rafinează acestea. Din iubirea fricilor până se transformă în putere și din privirea lor în ochi până le vezi cum sunt cu adevărat se ridică fericirea necondiționată. Dintre gânduri rele pe care le privești cum trec prin fața ta ca norii de furtună răsare soarele.

Din micenie se naște un om puternic.

Din mers înainte atunci când nu ai puteri și când totul pare potrivinic se construiește înțelepciunea de viață. Înțelepciunea vieții care spune că ești indestructibil și inalienabil și indivizibil.

Că nu există realitate destul de mare să nu poată fi cuprinsă în iubirea ta. În iubirea ta, izvorântă din pătrunderea mecanismelor interioare, a trecerii dincolo de rău și de bine dincolo de teama de moarte. Cel mai important lucru este pătrunderea sensului, iar cel mai important lucru este depășit paradoxal de un singur lucru, plăcerea de a căuta să patrunzi acest sens, chiar dacă probabil că nu îl vei pătrunde niciodată, cu alte dovezi decât propria credință.





Radiografia vântului ce umple podul-2

30 09 2010

Partea 1.

Îmi place să umblu noaptea, singur pe stradă. Simt că lumea se uită la mine, noaptea e scena mea. Mă simt ca un star, important, cum spuneam.

Adică toate femeile își trădează interesul. Unele prin zâmbete involuntare, altele prin mocuțe încurcate. Bărbații se uită și apoi lasă privirea în jos așa cum face orice mascul când alpha îi întâlnește privirea.

Respir degajat, lumea e a mea, pot citi gândurile. Pot citi gândurile celorlalți trecători. Exagerez, nu sunt gânduri sunt mai mult exclamații:  Dar vai..! hiiii! O nu! Voinicule! etc. Oare cum de am putut trăi în ignoranța superputerilor mele atâta timp? Cred că într-o zi o să vorbesc cu cineva. Da asta cred că o să fac.

O să spun, bună. Nu, nu e prea puțin trebuie să am o replică importantă. Doar nu prezinți un show de suces cu un simplu iata. Totuși, dacă stau să mă gândesc la cascada Niagara nu e nimeni să prezinte și tot îți taie răsuflarea. Poate că măreția nu necesită vorbe ticluite, astea sunt pentru agenții de vânzari care vând mai mult decât face. Când dai mai mult e mai potrivită o atitudine exclusivistă. Un simplu semn, un zâmbet scurt și o privire plină de înțelesuri. Înțelesuri și subînțelesuri toată lumea iubește să intuiască subînțelesuri. Trebuie să fie multe subînțelesuri, sunt important cine știe unde poate duce orice interacțiune cu mine. Poate fi aventura de-o viața pentru bietul personaj ales aleator.

Mda aici e ceva. Trebuie să aleg, prin definiție un personaj așa puternic ca mine nu alege aleator. El alege cu siguranță, gândesc prostii. El nu alege, El adica Eu, dictează universului mersul. Scrie ce nu a fost încă scris, creează.

Mmm, mă simt ușor emoționat acum în acest moment al creației. Îți dai seama? Momentul primordial, un permanent moment primordial, asta trăiesc. Cred că acum am chiar un zâmbet arogant.
De fapt nu cred că se poate spune arogant, mai corect e un zâmbet motivat.

Ciudat, încă nu mi-am modificat complet imaginea mea despre mine, încă sunt șovăitor. Cred că astea sunt printre ultimele momente suportabile ale prezenței mele pentru muritorii de rând.

Sper să învăț să îmi controlez strălucirea înainte să devină periculoasă pentru cei din jur. Ha hahaha, sunt naiv, de fapt o fac deja. Pentru că strălucesc cu siguranță și nimeni nu a fost rănit. Doar sentimentul imposibil de ignorat al epifaniei îi face pe toți să mă privească hipnotic.

Continui să mă minunez de miracolele ce le descopar în fiecare zi. Deja prevăd și viitorul pentru că nu au trecut decât câteva ore de la momentul inițial al realizării importanței mele. Mă voi minuna în zilele următoare de acest miracol. Cum spuneam, o aventură continuă. Doar conștiența perfecțiunii mele mă face să nu mă îngrijorez de enorma responsabilitate ce se odihnește pe umerii mei. Ca un papagalul al piratului, dar de data asta piratul nu are nici un picior de lemn.

Or mai fi și alți oameni la fel de importanți ca mine? Folosesc grade de comparație dintr-un reflex al vorbirii vechi. Oare important face grade de comparatie. Văd că în gramatică mi-am păstrat o ușoară incertitudine.

Oricum am decis nu e nevoie să vorbesc cu nimeni. Voi folosi comunicarea teleptică. Oricum acum e momentul când încă mă mai fac să mă simt entuziasmat aceste mici extravaganțe metafizice. În curând manipularea materiei va deveni desuetă și timpul îmi va fi ocupat mai mult cu alegerile macro. Ca un CEO care tânjește după senzațiile primelor decizii. Emoția primei concedieri reușite, spusă față în față. Acum mii de oameni, dintr-o mișcare de stilou, plecă și drama lor nici nu mai apucă să îi înnoureze cinci minute.

Va urma!





Mișcarea de eliberare/rezistență a statului. A statului degeaba

22 07 2010

Vreau să fiu inițiatorul unui club, ONG sau cum dracu se mai numesc rahaturile astea unde te duci să faci cu alții lucruri care iți e jenă să le faci singur.

Mie nu îmi e jenă să fac singur dar vreau să scot această activitate la lumină. Despre ce activitate e vorba?

E vorba despre a sta. Da ați citit bine. A sta.

Tot mai mult oamenii nu mai au timp să stea. Mereu fac ceva. Trebuie să facem o mișcare a statului. Nu a statului ăsta care ne conduce, ci a statului degeaba. De altfel cred că o astfel de mișcare poate scăpa lejer de impozite și tva-uri. Ce poate să îți sugă cineva că stai?

Visez la o lume în care să existe locuri unde să stai. În care atunci când stai să nu se mire nimeni să nu te întrebe nimeni dacă aștepți pe cineva. Așteptarea e o blasfemie în împărăția statului. E un stat fals.

Statul promovat de mine e esența statului. Statul pentru a sta, pentru a nu face nimic, pentru a da curs invitației existenței de a exista. Că fiecare a primit odată o invitație de la existență. Și dacă ea ne-a chemat aici nu mai e nevoie să ne motivă prezența prin alte gesturi. Eu identific permenent o lipsa de stat, la mine și chiar la alții doar că nu toți își sesizează problema. Statul nu e nici odihnă, aia e tot o acțiune. Statul e o poezie, nu poate fi explicat trebuie simțit.

Vreau să stau fără noimă. Să mă întind ca un câine la soare fără să mă uit la ceas fără să am ceva de făcut după. E dreptul nostru să facem asta. E absolut necesar pentru buna funcționare a corpului și a minții noastre. Cum să ajungi să îți mai pui întrebari existențiale când tu ești cu mintea blocată în ce ai de făcut acum.

Mă piș pe acest materialism și eficiență de care se agață șleahtele de corporatiști. Frate în viață e un mister pe care NU îl poți descoperi sau măcar privi cu prosternație dacă faci ceva în același timp.

Așa, acum această organizație nu implică nimic. Nu e nevoie de locație că poți sta oriunde. Chiar e recomandabil să stai peste tot. Când îți vine cheful te întinzi pe jos (murdăria este bună) și șezi nițel. Dacă 30% din oameni ar sta înșirați pe peste tot nu s-ar mai mira nimeni și nu ar mai fi anormal.

Întârzi la o întâlnire 20 de minute și spui a trebuit să stau puțin înainte să plec. Toți se uita înțelegători și nu se supără nimeni. Statul să ajungă un fel de rugaciune modernă transreligii, un fel de acțiune sfântă.

Statul va fi ceva ce va uni societăți și va face poduri peste culturi diferite. Nu există la voi cum se stă. Stam toți la fel. Vedem că avem statul ăsta în comun și ne apropiem unul de altul.

Îți iei concediu pleci la mare și 1 zi o stai restul petreci. Vi acasă de la muncă și le spui copiilor ca vrei să stai, ei atunci nu te mai deranjează. Ce fel de om să fii să deranjezi pe cineva care stă?

Îți dai seama cum ar scade nivelul de stres al societății? Cum s-ar înțelege cuplurile mai bine.

-Iubito eu trebuie să stau 2 ore.

-Pai și vizita la mama?

-Iubito dacă aveam o treabă să o pot amâna ști că nu se punea problema dar acum am de stat.

-Da iubitule ai dreptate, stai că stau și eu puțin.

Devi membrul organizației acestea selecte fără să completezi un formular sau să plătești înscriere. Tot ce e de făcut e să te așezi undeva și să stai. Te relaxezi nu faci nimic, te gândești la nemurire sau la ultimul refren auzit la radio, nu contează. Important e să simți că stai tu pentru că vrei tu. Că nu te poate nimeni pune să nu stai. E libertatea supremă.

Miliardarii când vor descoperii această bucurie își vor dona 90% din avere și se va echilibra balanța între păturile sociale. Pentru ce să ți mulți bani blocați și frații tăi de stat să îndure foamea.

Veniți alături de mine în această mișcare a statului.





Emoțiile sunt ca vinul.

17 06 2010

Că emoțiile sunt ca vinul e o comparație o înșiruire de cuvinte o pierdere de timp. Ce contează e cum tratezi tu vinul. Ești un bețiv sau un degustător. Bețivi sunt mulți, degustători puțini.

Problema e că bețivii împart vinul în bun și rău. La ăla rau se strâmă iar la ăla bun râd. De băut îl beau pe tot și apoi se îmbată. Indiferent ce vin bei după beție senzația e în marea majoritate neplăcută. De unde și numărul mare de nemulțumiți în jurul nostru.

Un degustător relaționează altfel cu vinul. El îl înțelege și îl degustă în toate felurile posibile, nu se sperie de vinul prost și nu se entuziasmeaz, dincolo de bucuria frumosului, în fața unui vin bun.

Când o să înțelegi cum să deguști vinul când o să înțelegi cum să privești emoțiile ca ceea ce sunt vei descoperii libertatea spiritului.

Emoțiile sunt doar culori și senzații nu sunt frumoase și urâte decât în măsura în care tu începi să te identifici cu ele și să le dai consistență.

Când o să înțelegi că o emoție “negativă” de fapt e doar o emoție și că are frumusețea ei și utilitatea ei vei deveni un om liber. Vei căpăta o viteză amețitoare în evoluția ta personală. Te vei simți ca atunci când alergi pe mal după ce până atunci ai alergat în apă până la genunchi.

Căutați activ cum să opriți îmbătatul cu emoții. Nu e ceva ce se întâmplă peste noapte. E ceva ce se deprinde în momentele când trăiți emoții intense. Când sunteți enervați, geloși, frustrați și în suferință sau la polul opus îndrăgostiți, fericiți entuziasmați de ceva. Atunci savurați emoțiile ca un degustător vinul. Descoperiți cum se simt și învățați să ieșiți cu mintea de sub robia lor. Nu e ceva dificil în măsura în care vrei să o faci iar rezultatele sunt semnificative. Devi libre, ușor echilibrat. Uneori o să îți iasă alteori nu dar dacă începi să fii conștient de asta le vei gestiona mult mai bine cu timpul.

Emoțiile nu sunt sentimente, emoțiile sunt trecătoare. Sentimentele cred eu ca reprezintă o sedimentare a emoțiilor. E discutabil dacă atunci când atingi un bun control al emoțiilor sentimentele tale vor disparea sau vor căpăta o nouă formă începând să fie provenite din altă sursă.

Nu am ajuns încă la acest nivel dar sunt hotărât să descopăr.

Momentan am început să tratez emoțiile în felul acesta. Am avut întâlniri cu supărarea cu gelozia cu spaima cu nesiguranța și le-am privit le-am recunoscut. Le-am observat cum se manifestă nu am încercat să le opresc nu am încercat să le controlez efectiv dar nici nu m-am iedntificat cu ele. Pur și simplu le-am privit ca ceea ce sunt, o manifestare trecătoare, un semnal. Au trecut așa cum au venit și nu m-au destabilizat.

Am avut și momente când m-am întâlnit cu furia și intensitatea a fost prea mare că să pot să mă detașez la timp. Am reușit să o fac doar după unele scăpări violente (mentale sau reale). Apoi am privit în urmă și am realizat că am [făcut fapte] și am [gândit gânduri] care nu mă reprezintă. Pe care le-am regretat și toate acestea doar din cauza unei identificări cu emoțile acelea punctuale.

Nu vă lăsați păcăliți, cu toți putem încerca aceleași emoții cu un ucigaș sau cu cel mai “jos element al societății” la care vă puteți gândi așa cum acei oameni cu siguranță vor încerca cele mai înalte emoții la fel ca cel mai minunat suflet. Singura diferență este modul propriu cum relativizeză cu ele. Unii se îmbată mai rău și își pierd mințile alții mai puțin și doar puțini degustă și le tratează cu respectul cuvenit.