Autocontrol

3 04 2011

Problemele de autocontrol pot avea cele mai ciudate forme. Așa cum pentru unele persoane este o dificultate să se abțină de la dulciuri sau de la alcool sau fumat, eu găsesc extrem de greu să mă abțin de la a face un antrenament pe care mi l-am programat în prealabil.

Până la urma cea mai grea bătălie este ce care ți se pare ție grea nu altuia. De asemenea acolo e locul real unde îți testezi capacitățiile și unde poți să te dezvolți cu adevărat. Nu consider că pentru un vegetarian convins este mare dificultate să se mai abțină de la carne. Nu e ca și cum duce o luptă zilnică cu pofta. În schimb pentru un carnivor convins este infinit mai complicat să mănânce chiar și o singură masă fără carne. Asta nu înseamnă că pentru a deveni cel mai puternic dintre tine și tine trebuie să nu depășești nici o slăbiciune pentru a fi mereu în luptă cu ele. La ce avocați suntem cineva cu siguranță s-a gândit și la asta.

Așa sa revenim la oile noastre. Mai precis eu la a mea. Înțeleg destul de bine nevoia de odihnă și de hrană a organismului. Înțeleg foarte bine că efortul în momente de insuficiente resurse nu ajută. Înțeleg că e nevoie doar de un impuls care să genereze creșterea și apoi odihna și alimentația realizează progresul. Darrrrrr, mereu e un dar, înnebunesc când îmi planific să urmez un anume program și din motive dincolo de capacitatea mea de control nu mai pot să duc planul la bun sfârșit.

Îmi dau seama și că practic în această situație am ajuns din cultivarea disciplinei și ignorarea din fașă a oricărei tânguieli și eschive din lene, iar asta ar trebui să fie ceva bun. Totuși cum nici o regulă aplicată orbește nu a ajutat niciodată pe un om nici disciplina în excess nu face excepție.

Până la umră nu există domeniu sau mod de acțiune pe care să o clasificăm stabilită și să putem închide ochii urmând-o orbește cu mintea odihnită.

De trei zile duc lupte continue cu mine în mintea mea. Negocieri nesfârșite și amânări ale acceptării realității. Că nu ma simt bine și nu pot să mă antrenez. Chiar dacă asta îmi dă toate planurile peste cap.

Înțeleg că ar fi bine să mă relaxez și să renunț la această rezistență în fața acceptării realității. Probabil că însăși această rezistență e cauza spirituală a problemei de sănătate cu care mă confrunt. Darrrrr sunt încăpățânat dincolo de rațiune. Nu în general, mă obsedațiilor, în general doar am dreptate.

Zici că se rupe ceva din mine, mă sfârșesc adlitera. E agresivitate în fața realității și în fața limitărilor mele. Asta mocnește acolo în străfunduri și acum rebufnește în momente de revoltă interioară.

Ce zic acum zic cu fruntea încruntată. Mă enervează și mă umple de draci starea de fapt a lucrurilor. Până la urmă sunt atât de slab. Totul e să știi pe ce pedală să apeși pentru a înțelege cât de infelxibili și adormiți suntem în ceeea ce facem.

Mai am de lucrat cu a învăța să dau drumul. Atât când vine vorba de posesiuni materiale cât și când vine vorba de imaginea pe care mi-am format-o despre mine. Aparent, deși mereu, mă văd lipsit de ambiții undeva acolo jos în negura subconștientului, dincolo de granițele rațiunii, fierbe un atașament copilăresc față de o imagine eroică. E o dorință de special, de cel mai bun, ascunsă sub toată liniștea mea mentală și politica mea neconcurențială.

Nu e îndreptată spre cineva exterior ci e focalizată către mine. Revine obsesiv același gând:

“Futu-te-n gură de mămăligă pune adidașii în picioare și ieși ACUM și aleargă până îți zic eu stop! Mă piși pe tusea ta și starea ta de pensionar. Marși la muncă sau crapă!”

Mi-a luat 3 zile să conștientizez asta sau să reconștientizez asta că memoria mea nu e chiar vârful tehnicii.

 





E bine și așa.

19 03 2010

Bă, femeia când vrea să îți dea muie ți-o dă cu stil. Ți-o dă de așa natură încât te face să o înghiți cu ochii în pământ. Ăsta e un talent deosebit. Un barbat nu știe să facă asta. Noi suntem stupizi și simpliști când e să dăm o muie forțată apoi ne asumăm fapta și chiar dacă nu o regretăm ne luăm rolul de ăia răi. Apoi îl purăm așa cu o oarecare părere de rău, gen compasiune pentru victimă. Vorba aia, las-o frate că o fi durut-o și pe ea.

Ele au clasă frățioare, te rup pe genunchi și o fac așa grațios că tot tu te simți ăla prostul dacă cherțăi pe parcurs. Până acum nimic de zis 1-0 pentru sexul frumos.

Totuși e nevoie și de puțină atenție să nu vă ia valul pe parcus, că sunteți cunoscute pentru lipsa de cumpătare. Ai văzut cum un barbat fumează de 5 ani și ajunge la 15 tigari pe zi iar o femeie într-un an ajunge să sară de un pachet.

De ce zic că e nevoie de cumpătare, pentru că bărbatul ia 100 de picioare în gură și nu se plânge, că asta e menirea lui să aibă capul tare. Dar când îți zâmbește și îți întinde mâna iar tu îi scuipi în palmă (că erai înainte de ciclu sau ai ascultat melodi de kkt de la vama veche ca nu ai chef azi) o să fii surprinsă cum îl dresezi mai rapid ca pe un labrador.

Lucru bun doar dacă învață comanda care vrei tu.

Eu în 5 ani de mma doar o singură dată am picat la pământ(și acolo am rămas)  dintr-un călcâi în ficat. După ăla cotul drept nu a mai părăsit zona de protecție niciodată. Nu văd de ce la un gest urât aș reacționa mai prost.

Până la urmă fiecare își urmează natura proprie.

Așa sunau gândurile mele aseara. Dar nici nu am apucat să termin bine că a urmat un masaj și am uitat despre ce era vorba.

Oricum ideea se menține așa la modul general. Prin urmare o consemnez aici la catastif. Nu știu dacă e avertizment sau semn de carte, nu contează dacă l-am scris în eter cu el.





Efectele durerii

24 10 2009

Tot timpul am privit cu neînțelegere oamnii care în momentul când sunt bolnavi sau îi doare ceva devin irascibili și se enervează fără motiv.

Am fericirea sa încerc un torticolis foare drăguț.

Nu s-a mulțumit să îmi strâmbe gâtul ci mi-a cuprins și partea dreapta a spatelui. M-a cuprins pe la ora 12 la muncă. Eu lucrez stând pe scaun iar durerea nu îmi permitea să stau pe scaun. Am trecut prin 7 ore minunate de tortura lentă. Durerea nu era constantă ca la o fractură să zice. Nu e ceva viu care parcă te împinge să cauți altă poziție pe care nu poți să o gasesti ca ești înțepenit.

Am considerat mereu ca am o rezistență crescută la durere. Și până acum am reușit să controlez toate durerile pe care le-am avut fără să îmi influențeze starile de spirit.

Aceasta durere în schimb este diferita, deși pot să o suport  ca intensitate totuși creează o tensiune nervoasă, o stare de stres. Pune stăpânire pe minte și m-a adus într-o stare de nervozitate de nedescris.

Bine măcar că fiind anchilozat agresivitatea nu poate să se consume în exterior. Am simțit niște impulsuri „criminale” în cateva situații, de altfel obișnuite, în drum spre casă.

Ceea ce am învățat e că indiferent ce parere avem despre noi, când ne confruntăm cu o situație suficient de stresantă putem ajunge să fiim surprinși de ceea ce simțim și cum reacționăm. Ma mirat să vad cum o durere suficient de enervantă și care durează destul timp te poate transforma. Cum mă enerva și o întrebare pusă, cum mă stresa orice lucru nesemnificativ care se adăuga la starea mea deja precară.

Odată ajuns acasă am reușit să îmi gasesc o poziție cât de cât acceptabilă în care să stau și lucrurile s-au schimbat la 180 de grade. Chiar dacă nu am dormit mai de loc noaptea totuși dimineața m-am trezit cu o stare psihică bună. Durerea este la fel de sâcâitoare dar cel puțin nu mai sunt forțat să stau într-o poziție total nepotrivită. Nu îmi mai posedă fiecare gând și pot să o ignor destul de ușor.

Asta e o confirmare la postul anterior cu datul cu părerea. Până nu experimentezi nu știi cum reacționezi și cum percepi o situație complexă. De asemenea e un semnal de alarmă la ceea ce poți deveni. La căt de puțin ne putem controla unele emoții și la ce influență poate avea asupra psihicului degenerarea fizică.

Asta nu înseamnă acum consider juste reacțiile nemotivate de agresivitate, generate din stari fizice, dar măcar acum am o mai bună înțelegere.

Personal când trec prin ceva de genul ăsta, o experiență traumatizantă dar fără riscuri asupra sănatații, încerc să nu fug din fața ei. Încerc să văd ce zace în mine într-un mediu controlat. Aseara am fost la cumpărături, am condus deși puteam sa evit ambele acțiuni si la munca am stat o ora peste program. Am avertizat oamenii din jur ca pot avea reacții irascibile fără sens și am încercat pe cât posibil să îmi fac tot programul pe care mi-l stabilisem înainte să mă curpindă durerea. În mare parte am reuși, și chiar exploziile de nervi le-am ținut sub control, în interior.

Durerea totuși se pare că e o încercare destul de grea de depășit.





Esti suparat?

30 07 2009

Aceasta fraza incepe sa ma calce pe nervi.

Ma tot lovesc de o treaba in ultimul timp. Felul meu de a fi ma face ca uneori sa fiu foarte vesel si vorbaret iar alteori sa fiu foarte tacut.

Nu ma simt rau nu am nimic pe suflet pur si simplu stau si nu ma gandesc la nimic si la tot in acelsi timp. Adica las gandurile sa zboare prin minte fara sa le controlez. Normal ca in acest timp pe fata nu am nici o expresie pe fata. Nici nu am chef de vorba, ca nu simt nevoia sa ma concentrez asupra unei chestii punctuale. Cred ca e un fel de repaos pentru minte isi face si ea de cap. Aceste stari pot sa dureze cateva ore sau cateva minute nu e o regula.

Acum problema e ca inevitabil apare intrebare, dc am ceva, dc ma supara ceva. Nu ma deranjeaza asta, ci faptul ca atunci cand spun nu, nu sunt crezut. Si urmeaza un fercus d-asta la 5 minute, „dar ce ai de ce esti trist”. Pana imi vin dracii… „de pula sa ma treci strada”.

Atunci normal vine partea, „vezi stiam eu ca esti nervos”. Pai cum dreak sa nu ma enervez dc eu vreau sa fiu lasat in pace ca imi e bine asa si tu ma futi ritmic dc sunt suparat. Daca esti handicapat si obisnuiesti sa faci pe suparatul ca sa fii bagat in seama asta nu inseamna ca toti fac asa. Eu un fac asta, dc sunt suparat zic ba ce suparat sunt nu astept investigatii de detectiv. Dar nu ai cu cine sa te intelegi mai ales femeile au treaba asta cu paranoia.

Daca stai asa ai ceva cu ele in mintea lor complicata. Daca am ceva cu tine iti spun, sunt barbat, nu il joc pe Hamlet aici sunt simplu doua poziti on/off. Daca ma intrebi raspund nu stau sa ma cac pe mine in jocuri de culise. Nu ai cu cine sa te intelegi trebuie sa zambesti fortat acolo, ca sa fii lasat in lumea ta.

Eu unu nu am chef de teatru, si asa joaca toti in jur fel de fel de roluri si mai sunt si actori prosti. Daca simt sa stau posac asa stau si ma simt bine asa. Daca nu am nimic de spus tac nu o sa o ard in discutii despre vreme de dragul de a evita tacerea. Tacerea e de aur sa ne mai imbogatim si noi.

Nu stiu cum sa impac si capra si varza (dar pot „sa ma fac varza sa vad cine sta capra” ). Ca de vorba buna lumea nu intelege, apoi e clar ca daca sta unu asa pare ciudat dar ce treaba am eu ? Nu o sa ma fortez sa fac altfel decat simt…

Deci nu, nu sunt suparat asa e fata mea trista si sunt vesel pe dedesupt mai ales daca sunt supt. Si nu mai vreau sa aud aceasi intrebare de doua ori chiar daca e sub alta forma o sa primeasca acelasi raspuns.





Ce ma indispune

23 06 2009

Ba mie nu mi se mai pare la moda rahatul ala cu femeia la ciclu are voie sa fie ciudata.

A fost un moment cand a fost un mister. Nu intelegeam de ce o femeie perfect normala pana atunci incepea sa se comporte aiurea brusc si fara motiv. Cum ele sunt de mici invatate sa arunce vina pe altii mai te si fac si sa te simti ca tu ai gresit cu ceva.

Apoi am elucidat misterul si am inceput sa le acord circumstante atenunate. O saraca de tine esti la ciclu bine bine te inteleg.

Urmatoarea faza a fost indiferentea cand vedeam simptomele de nebunie temporara intram in modul automat cu raspunsuri de genul da nu poate.

Acum deja eu unu am ajuns la saturatie fata de acest fenomen nu mai am chef de el asa ca dau un fel de ignor agresiv.

Nu mai am raspunsuri  da/nu/poate acum am numai ignor total. Orice propozitie care incepe cu am o stare proasta declanseaza 3 ore de ignorare. Sa stea ele acolo la ele sa aiba stari proaste pana nu mai pot. Eu unul nu mai incurajez astfel de manifestari de kkt. Eu cand imi e rau ma duc in plm intr-un colt si nu frec pe nimeni nu am nevoie de atentie nu am nevoie de companie.

Iarasi nu inteleg faza aia cu femeile care sunt la ciclu si se mira ca de ce nu le mai mangai saruti etc. (ma refer cu tenta sexuala).

Fata mea la mine sarut = primul pas pt sex nu se face sex nu se saruta la ce sa trezesc instincte care nu pot fi satisfacute? Adica hai sa ne excitam ca prostii ca sa ajungi sa cersesti o muie amarata nu? Sa iti arate ea cum se „sacrifica” pt tine. Lasa-ma in plm in pace si nu sunt probleme, nu ma freci la oua jumate de ora si apoi imi bagi ca „ce eu nu m-am excitat”? Eu stiu ca daca esti in incapacitate de plati nu vorbesti de bani.

Dar astea sunt oricum deranjamente minore pe langa faptul ca le mananca undeva sa se certe sa iti comunice ca lor le e rau sa te indispuna cumva. La ce o folosi asta nu ma prind. Eu daca ma doar ceva nu ma mai gandesc la asta nu stau la 5 minute sa ma vait ca sa imi aduc minte.

Umbla vorba prin targ ca suporta durerea mai bine ca barbatii dar sa fiu al draku daca nu le place sa se vaite…

Da exista si exceptii si in fata lor ma inclin cu admiratie.

Daca ai o data pe luna te-ai prins cum functioneaza.

Daca simti ca ai pe necuratul in tine si vrei sa te certi iei un borcan si strigi acolo ca adevarata.

Daca te doare iei un calmant si te bagi in pat ca o trece ea durerea.

Daca iti arde de mangaiat si pupat fii gata sa duci treaba pana la capat.