De ce vreau ultimul loc?

Am zis să închei anul cu o lămurire.

De unde vine nick-ul și denumirea blogului:

Vreau ultimul loc înseamnă că nu cred în locuri, înseamnă că nu cred în principiul economiei care ne învață că atunci când vrei ceva trebuie să iei de la altcineva. Nu cred în competiție, cred că e destul pentru toți.

Primul loc e ceva atât de iluzoriu, e doar o amăgire, e o situație temporară. Ești primul anul ăsta dintre cei de aceiași înălțime cu tine dintre cei de același sex dintre dintre… Mereu categorisiri nenumărate ca să ajungi la o iluzie care să îți mângâie orgoliul o secundă. De multe ori oamenii care ajung o dată într-un „vârf” toată viața lor este penibil dominată de acea „realizare”.

Eu nu am spirit competițional dezvoltat nu vreau să întrec pe nimeni. Asta nu înseamnă că nu încerc să mă perfecționez în nimic. Nu, dar singura mea copetiție la care particip este cu mine însumi. Încerc să fiu azi mai bun ca ieri.

Nu spun că și reușesc mereu, poate că trec zile în șir în care nu simt că am făcut nici un pas în nici o direcție. Nu mă deranjează, omul are nevoie și de odihnă și de timp pentru a sedimenta anumite informații. Nu poți să alergi 100 de km fără să dormi bine înainte. Ar fi incorect să nesocotești valoarea somnului în ecuație.

Puteam să spun nu vreau nici un loc, dar suna destul de tendențios. Nu pot să spun că am depășit automatismele adânc înrădăcinate ale judecații și ale categorisirii. Momentan vreau să văd ceva ce să îmi aduca mie aminte mereu cănd scriu sau cănd răspund la un comentariu sau când citesc un articol al cuiva că nu sunt în competiție. Nu contează că eu am dreptate ba din contră dacă altul are dreptate eu am de câștigat, mai învăț ceva.

Am căutat mereu să fiu mai bun ca alții în vari domenii și nu pot să spun că asta mi-a adus o mare satisfacție. Nu nesocotesc munca unui om care ajunge cel mai bun în fața a n competitori nu îi neg realitatea lui nu spun că e mai proastă ca a mea. Doar că nu e ceea ce eu îmi doresc pentru mine de acum încolo.

Pot fi cel din urmă, dar să fiu mulțumit de progresul meu sau pot fi cel dintâi și să fiu dezamăgit. Nu îmi impun culmi de atins dar nici nu mă menajez când simt o direcție în care vreau să pornesc. Viața e o competiție dar cu noi înșine nu cu cei din jur. Dacă omul de lângă mine avansează mai repede într-un domeniu înseamnă că e un exemplu pe care îl pot urma, mă bucur pentru succesul său.

De fapt ultimul loc este o poziție cu care vreau să mă obișnuiesc până voi înțelege pe deplin că nu există locuri. Fiecare e prea complex pentru a fi judecat unidimensional, iar cel mai important lucru din viață nu e cum te percep alții ci cum te percepi tu.

Ca să fi fericit ai nevoie să devii complet.

Dacă am jignit pe cineva în toată perioada în care am comentat sau am răspuns la comentarii pe blogul meu sau al altora îmi cer scuze. Nu a fost intenționat.

Vă urez tuturor la mulți ani și distracție plăcută în această seară, să ne citim cu bine la anul.

Crăciun

Iar a trebuit să trec prin seria celor 1000 de întrebări de ce nu mănânc  carne de ce nu beau.

Eu nu înțeleg cum dracu sa întrebi un bețiv de ce nu bea. Lasă-l în durerea lui că e bine daca nu bea. Poate că nu înțeleg eu cum trebuie politețea dar mă gândesc că ar fi mai ok să te bucure când un invitat se simte bine decât când îi e rău. Apoi repetiția aia idioată de genul dar chiar nu vrei, dar gustă asta, etc.

Apoi mirarea, cum să nu mănanci carne. Să mă beți sub clar de luna, nu mănânc dacă nu am chef, nu beau decât când vreau eu și dacă asta e o mare impolitețe ura și la gară să nu zic mai mult.

Iar ca să raspund aici ce nu am avut chef să zic atunci (dovadă de mare curaj) nu mănânc carne pentru că nu consider că merită gustul ala așa de bun (ma rog il găsesc normal nu bun) uciderea unui porc.

Animal care e inteligent ca și un câine și al cărui proces de ucidere e unul plin de cruzime. Mă piș pe tradițile seculare și pe obiceiurile strămoșești eu unul prefer să nu moară nici un porc pentru ca să degust eu minunatele bucate. Adica mâncarea nu e scopul meu în viață, și cruzimea nu e ceva ce să privesc cu ușurință.

Încă îmi aduc aminte de cuțitul ala care taie beregata bietului porc și caută în carne să îi secționeze carotida, apoi sunetul acela oribil când se îneacă cu propriul sânge în timp ce 3 4 oameni stau călare pe el imobilizându-l.

Poftă bună…

Impresi de week-end

Am văzut Avatar la Imax, mi s-a părut superb. Orice ați face să nu îl vedeţi altfel, merită cu prisosință cei 32 de lei cât e biletul (vineri atât a fost). Probabil că văzut în alte condiții este un film de duzină, dar pe ecranul acela 😀 chiar a fost o experienţă deosebită. Imaginile sunt extraordinare, si ignorând faptul că se vede subtitrarea dublată restul e ok. Ca sfat trebuie să priveşti drept în faţă pentru a vedea cel mai clar, orice mică înclinare a capului bagă nişte dublaje.

În alta ordine de idei a fost momentul condusului pe zăpadă. Primul an când am prins şi eu zăpadă mare că acum 2 ani am fost cu ea prin service în momentul ninsorii. Acum înţeleg ce înseamnă să ai anvelope de iarnă, este o mare diferenţă. Pe asfalt nu pot să spun că era fundamental dar pe zăpada asta chiar nu am avut probleme şi m-am băgat pe tot felul de străduţe si parcări necurățate. Apreciez prima oară investiția făcută acum doi ani și de care nu eram sigur că a meritat. Părerea mea e că iarna dacă ninge e mai bine să ai anvelope de iarna proaste decat de vara bune. Pare penibilă afirmația dar am auzit destule opinii cum că anvelopele de iarna ar fi o vrajeală de marketing să ne mai facă să scoatem niște bani din buzunar.

Oricum și cu anvelope de calitate e nevoie de prudență, mai ales pentru a evita pe cei care nu stau prea bine pe șosea. Are și un factor distractiv ninsoarea, poți să faci tot felul de derapaje controlate. Le doream de mult dar îmi era milă de mașină să le fac pe asfalt. Când e strada liberă (si spațiu suficient) eu zic ca merită să încerci o derapare să vezi și tu cum se comportă mașia. Astfel în condiții proaste când vei derapa accidental să nu fii chiar luat prin surprindere.

Nu sfatuiesc pe nimeni să facă asta daca nu e sigur de ce face. Treaba trebuie făcută treptat, tragi ușor frâna de mâna când mergi cu 20 km/h si când ai unde să te duci dacă pierzi controlul. Cine se apucă să facă acte de vitejie aiurea o să aibă surprize neplăcute. Cel mai bine e o parcare goala sau un spațiu larg pentru așa ceva, nu încercați prima oară pe stradă că e surprinzător cât de greu se oprește o mașina și la viteze foarte mici când a dat de gheață.

Eu consider că un derapaj controlat are ca rol să îți crească siguranța în trafic nu să te puna în pericol când exersezi. Ateție mare că un astfel de joc poate ușor să se transforme într-o tamponare sau mai rău.

Autocritică

Mi-am promis mie că o să fac asta, și m-am comis în articolul precedent așa că nu mai am loc de dat înapoi.

O să înșir ceea ce refuz să accept că sunt, deși refuzând o dată cu partea negativă exclud și partea lor pozitivă.

Ridicol/Penibil/Feminin

De ce le refuz? În copilarie am fost deseori în situația de fi batjocorit pentru hainele/încălțămintea pe care am purtat-o. Pentru modul în care vorbeam sau mă purtam. Am crescut alături de băieți inventivi și destul de sadici când vine vorba de a penaliza slăbiciunile altora. Nu îmi pare rău, dar unele aspecte trebuie să le reevaluez acum.

Ce am de pierdut? Exemplul cel mai evident acum este ca merg de 3 luni la dansuri și am probleme serioase pentru că mă simt penibil și nu mă pot relaxa. Îmi place să dansez și mi-aș dori să fac asta bine dar dacă nu acept că până învăț trebuie să fiu penibil nu am cum să învăț.

Laudăros/Arogant/Infatuat/ Cocalar

Nu știu de unde am început să resping aceste trasături, cred că a fost o condiție că e pentru a fi acceptat de alții. Trebuia să fiu modest.

Ce am de pierdut? Indiferent ce fac nu ma pot bucura de succes obținut, oamenii care au aceste trasături pe care eu mi le reneg mă enervează, practic mă fac să mă simt prost. Faptul că îi privesc critic îmi aduce și mie un dezavantaj.

Plictisitor/Pisălog/Cicălitor

Astea sunt trăsături pe care deși le am nu le și recunosc în mine. Le văd la alții dar când eu fac asta nu îmi dau seama. Dacă le-aș accepta aș putea să observ când cad în ele.

Ce am de pierdut? Când cineva îmi atrage atenția că vorbesc prea mult ma simt prost, chiar se trezeste agresivitate în mine și egoul începe să caute motive pentru care am fost nedreptățit. Plus că atunci când încerc să conving pe cineva de ceva uneori simt fizic o mare risipă de energie. La final dacă îmi dau seama că am vorbit prea mult sau că am plictisit mă curpinde o repulsie față de mine.

Fraier/Naiv/Greu de cap

Nu accept că aș putea să fiu așa

Ce pierd? Mă irită oamenii care sunt așa. Mă simt prost când mă surprind în aceste ipostaze. Lucru anormal pentru că fiecare poate să se prindă greu de câte ceva uneori.

Egoist/Subiectiv/Nesimțit

Nu pot să accept asta, probabil că tot din cauza ca ma gandesc că nimeni nu mă va aprecia dacă sunt așa.

Ce pierd? Aici e important. Pierd foarte mult nu imi permit să fac ce vreau mereu, doar ce trebuie. Nu sunt nesimțit nici când e cazul. Nu acord suficientă atenție la ceea ce vreau eu, mă face sclav. Reprimând aceste aspecte ele explodează în momente când îmi scade controlul, cum ar fi când sunt beat. Devin foarte nesimțit foarte subiectiv și foarte egoist. Apoi a doua zi când îmi aduc aminte ma simt prost, dar intervine memoria mea salvatoara care șterge totul. Cred că sunt cel mai antrenat om în uitare.

Mincinos/ Inselator/Manipulator

Nu mă văd așa nici când sunt, cred ca astea au fost niște trăsături care era prețuită în cercul meu de prieteni.

Ce pierd? Pai în primul rând nu am remușcări, nu am compasiune pentru cei afectați de așa ceva. Pot răni oameni apropiați fără să realizez. E periculos să nu întelegi implicațiile real al faptelor tale.

Sadic/Violent/Nedrept

Nu realizez că sunt așa față de unii oameni, din faptul că alții au fost sadici cu mine și a trebuit să trec peste.

Ce pierd? Pai pot face rău fără să îmi pese, dacă eu am toleranță la durere nu accept că alții suferă din cauza asta și sunt chinuiți. Găsesc plăcere în a vedea violențe și simt cum adrenalina curge prin vene cănd văd o bătaie. Nu manifest milă fața de oameni, doar față de animale.

Sofer prost/ Nerăbdător

Consider ca sunt relativ ok fără să mă văd un mare pilot.

Ce pierd? Risc accidente făcând uneori imprudențe fără sens, doar pentru că aud o melodie agresivă la radio. Forjez mașina aiurea.

Sensibil

Nu era ceva acceptat, era motiv de bășcălie.

Ce pierd? Păi pierd că îmi refuz exprimarea unor trăiri, trăiri care sunt ale mele și sunt pozitive. Îmi e rușine cu mine când nici măcar nu ar trebui să îmi fie.

Acceptând că suntem ceva negativ putem să controlăm altfel aspectul și putem să îl folosim într-un mod pozitiv. Ne vom întregi, vom deveni  mai compleți. Acum eu sper că această spovedanie să fie un prim pas în a accepta și a îngloba într-un mod armonios în personalitatea mea și aceste trăsături. În a mă ușura de o parte din masca pe care am cimentat-o zilnic până azi. Poate că va ajuta ca exemplu concret pentru o abordare a acestor probleme și pentru a înțelege ce ai de câștigat prin întregirea personalității. Plus că e un exercițiu bun te face să te simți mai ușor și să te înțelegi mai bine.

Ipocrizie sau naivitate

Continui de unde am rămas

Tot ce am scris în articolul anterior nu e ceva inedit, de altfel e doar încercarea mea de a înțelege ce au spus alții. Informația ajunge la noi pe multe căi dar noi nu o vom folosi niciodată până nu o vom înțelege. Problema e că atunci când unu’ a înțeles uită etapele prin care trece cineva care nu a înțeles. Așa că eu încerc să scriu ce am înțeles la prima mână. Poate va mai ajuta și pe alții treaba asta.

Ideea că, cei din jur sunt o oglindă pentru mine, am primit-o cu scepticism, deși am citit-o în multe locuri și am auzit-o de la multe persoane.  Oricât de des m-am lovit de această informație nu și-a putut face loc către sufletul/mintea mea.

Care au fost barajele?

În primul rând exemplele extreme. Dacă cineva comite o crimă care mă afectează ce înseamnă că eu sunt criminal? În primul rând că nu m-am lovit de această situație deci exemplul nu e relevant așa că nu ar fi trebuit să mă opresc în el. Până la urmă e vorba de oglinda noastra nu a altuia.

Exemplele pe care egoul le camuflează. Mergi cu mașina pe stradă și unu te claxonează, asta te enervează la maxim. Bun, acum începe analiza. De ce te enervează?

Pentru ca este nesimțit, pentru că nu avea dreptate, pentru că e un țăran prost cum sunt zeci în bucurești. Asta motivează egoul, dar dacă respectivul a fost o oglindă pentru mine ce rezultă? Că eu sunt un țăran prost, acționez nedrept și sunt nesimțit. Atunci inevitabil urmează negarea. Păi eu niciodată nu claxonez pe cineva ca nu pleacă destul de repede de la semafor. Corect, dar mă enervez uneori când merg pe o stradă liberă și ala din față se târâie, sigur am făcut semne cu farurile. Probabil că asta nu e chiar așa de diferit ca un claxon la semafor. Tot nerăbdare și neînțelegere am dovedit și eu, tot am judecat și înjurat pe respectivul chiar dacă în gând. Poate că așa o să înțeleg și o să dovedesc mai multă toleranță altă dată.

Aspectele pe care le negăm în noi. Eu nu aș putea să chinuiesc un animal și urăsc când văd așa ceva. Asta e un aspect în care sunt foarte intolerant și nu puteam să găsesc oglindirea. După multă introspecție mi-am amintit că o dată în copilărie mă jucam cu un cățeluș și l-am luat de coadă și m-am învârtit cu el apoi i-am dat drumu. Eu am puține amintiri din copilărie  dar asta și acum mă doare. Nu a pățit nimic bietul cățel dar a fost un gest gratuit de sadism. Altă dată am omorât o vrabie cu praștia. Trageam prost cu praștia așa că a fost o surpriză că am nimerit, de asemenea mi-a părut rău. Am îngropat astea profund în subconștient dar ele se întorc mereu atunci când văd oameni care se comportă brutal cu animalele. Probabil că trebuie să mă iert pentru asta, nu știu exact.

În general ceea ce găsim cel mai greu de acceptat sunt aspecte pe care le-am negat că ar fi ale noastre într-un moment al copilariei în urma unei traume psihice. Nu spun acum că trebuie să ne dovedim latura criminală să ne întregim. Dar a crede că tu nu ești capabil de crimă este o iluzie. A crede că alții gresesc în moduri în care noi nu am grești și nu vom greși niciodată iar e o iluzie. Ce obținem la final din aceste introspecții?

1. Ne întregim cu aspecte pe care le-am negat din noi. Aspecte pe care le putem integra în personalitatea noastră și putem găsi și punctelel lor bune.

2.Găsim în noi compasiune pentru cei din jur, când înțelegem că și noi am greșit ca ei.

3.Scădem nivelul de stres de discomfort și nefericire.

4.Asta e greu de dovedit, dar se consideră că dacă depășești lecția nu ți se va mai da. Cu alte cuvinte daca ești exasperat de nesimțiți recunoaște nesimțirea în tine iart-o în alții și se presupune că te vei lovi de ea mai rar. Plus că atunci când te vei lovi nu te va mai afecta.

urmează punerea în practică.