Cum ne sufocam relatia

Mă lupt de mai mult timp să prind în cuvinte o realitate comuna tuturor relațiilor. Fie ca sunteți conștineți de ea sau nu, vă afectează. O realitate ce formează însăși fundația unei relații. Codifică în interior evoluția “misterioasă” a unei relații. Ciudățenile acelea ale partenerului, când lucrurile nu mai sunt la fel cum erau odată. Când simțiți că lucrurile nu mai merg ca la început, dar nu puteți pune mâna  cu precizie pe cauză.

Mi-a luat ceva timp să sesizez și apoi să înțeleg ce anume se întâmpla cu acest fenomen, pe care nu știu cum să-l numesc. În engleza ar fi drive, în română cred că impuls, ar fi termenul cel mai potrivit.

Cel mai bine se înțelege plecând de la un exemplu, spuse omul care nu știe să se exprime suficient de clar altfel. Să o luăm matematic.

Presupunem că ești într-o relație cu persoana X. Obiceiul tău este să acorzi atenție persoanei X, să manifești anumite gesturi de tandrețe, să îți pese de cum se simte etc. Persoana X din motive exterioare,  (a ramas blocat în trafic, e la ciclu, sau face calcule mentale în timpul ăsta) te va repezi, sau se va răsti la tine, fix când tu îi acorzi atenție.  

Există două variante:

Poți reacționa violent și lucrurile degenerează în ceartă

• În general primul scenariu se întâlnește la începutul relațiilor și are ca rezultat desparțirea sau modificarea comportamentlui unuia dintre participanți. Cel mai adesea unul se transformă în cârpa de praf a celuilalt. Care începe și abuzeză din ce în ce mai des de temperamentul celui  tolerant. Relația va deveni locul unde se eliberează presiunea. Nervozitatea acumulată în timpul zilei se va vărsa în capul prea-indulgentului partener.

Sau pur și simplu îți piere cheful și impulsul de îi acorda atenție o perioadă oarecare de timp, T1.

• Scenariul al doilea, apare în general în relațiile mai lungi, unde orgoliul s-a mai temperat, există o oarecare toleranță reciprocă dar și o serie de neplaceri istorice. Din ciclul tu mereu…. Plm.

Practic reacția nepotrivită a celuilalt produce o senzație de tristețe și lehamite în sufletului tau.  Ți se ia de orice și până uiți incidentul îți concentrezi atenția și resursele de energie psihică în alte direcții. Punctual această situație nu este așa de gravă și ar putea să treacă fără urme. Ceea ce se întâmplă totuși frecvent este intrarea într-un cerc vicios.

Cât ești în faza de lipsă de interes față de partener, toleranța ta față de orice alte mofturi și toane este minimă. Disponibilitatea ta de a acorda atenție și energie celuilalt este la fel de mică. Dacă în timpul T1 partenerul își dă seama că a greșit și va încerca să dreagă situația, se poate lovi de un zid de indiferență. Nu e ceva intenționat sau planuit, ca o strategie de a primi atenție, este ceva venit din interior și greu de controlat ca o durere în cur. Normal că și el va percepe reacția ta la fel și se va umple de frustrare latentă și îl va apuca durerea în cur un timp T2. Când T1 se termină și T2 nu, se va produce o resetare a intervalului T1 cu o mică creștere dată de faptul că deja ai fost frustrat acum T1 timp. De aici lucrurile evoluează treptat până când timpii de frustrare depășesc timpii de bună înțelegere. Rezultând o relație lipsită de satisfacții și în care cei doi parteneri se simt nefericiți.

Ce putem face când observăm aceste paterne comportamentale?

Nu știu! Poate să te cerți în loc să ții în tine. Poate să atragi atenția pe un ton calm și lucid sincopa de comunicare, poate nimic.

De aici e fiecare pe barba lui. Nici nu cred că există un răspuns universal valabil. Dar faptul că am scris aici mă ajută pe mine să înțeleg mai bine, dacă și pe voi… cu atât mai bine.

Dacă nu… atunci veți considera ca v-ați pierdut timpul pe un blog de cacat și o sa fiți frustrați T1 timp în care nu mai intrați pe aici.

Să auzim de bine ;).

Reclame

Pași practici pentru îmbunătățit confortul cotidian

Cele mai bune decizii din ultima vreme care mi-au îmbunătățit simțitor viața de cuplu. Nu sunt ordonate după alt principiu decât după cum mi-au venit în minte și probabil că nu sunt nici toate.

-Am înlocuit canapeaua extensibilă cu un pat. În sfârșit acum când te atingi noaptea în pat de celălalt simți că e mișto și nu că nu ai loc. Nu mai zic despre faptul că lipsa durerilor de spate e un bine general.

-În urma unei discuții de principii am convenit să schimbăm stilul vestimentar de stat în casă. Au dispărut pantalonii de trening și bermudele din garderoba muierii mele și au fost înlocuite cu rochițe. Asta a dublat numărul partidelor spontane de sex, cu riscul de a mai se arde ceva pe foc sau de a mai uita furtunul de la mașina de spălat pe jos în baie. Dar na, plăcerea cere sacrificii.

-Hainele de dormit au dispărut de tot ceea ce mă face să mă trezesc dimineața fără să sune ceasul, cu toate acestea uneori mai întârzii la muncă.

-Am mers împreună cu gagica la dansuri, nu știu exact cum să definesc câștigul ăsta poate prin upgradarea tinutelor sexy, poate prin scaderea nivelului de gelozie. Când te vede dansând des cu alte femei începe să se obișnuiască. Poate pentru că învață să fie mai ascultătoare, (să lase mâna moale J) naiba știe dar e de bine.

-Am început să fac sport cu gagica. Faptul că aleargă 10 km ajuta pe lângă îmbunătățirea aspectului fizic general, alt tonus muscular și la scăderea simțitoare a vociferărilor legate de comoditate. Nici nu mai țin minte când am auzit ultima oara plângeri că e mult de mers pe jos sau de ce nu luăm liftul etc.

-Scoaterea din funcțiune a televizorului. Acum avem mult mai mult timp pentru a face chestii cu adevărat plăcute și la care ești mai mult decât un spectator cu creierul băgat la spălat.

-Ne-am extins cercul de prieteni, până acum eram destul de conservatori. Cunoscând îndeaproape mai multe persoane te scoate din rutina și îți oferă mult mai multe surse de informații, distracție etc.

-Separarea banilor, s-au eliminat multe discuții despre direcțiile de cheltuire. Acum fiecare poate să își folosească banii cum vrea, poate să facă cadouri celuilalt fără să fie ca și cum îți iei singur.

-Îmi arată curu pe scări, nu cred că mai e nevoie să explic beneficiile incomesurabile ale acestui gest.

-Am stabilit că nu mai există subiecte tabu și nu mai există dorință sau gând împărtășit care să trebuiască motivat sau pentru care să te scuzi. Important e ce simte fiecare și nu există vinovați și victime.

Ca o observație personală, totul e interconectat. Orice decizie bună duce la altele așa cum orice pas greșit blochează multe posibile chestii plăcute. Așa că din aceste nimicuri au rezultat multe efecte pozitive.

Who’s the men?

Am citit două articol la hellenasworld că ce face ea pentru un bărbat și ce ar vrea să facă un bărbat pentru ea. Am văzut eu acolo niște mici scăpări da’ nu am știut cum să le explic. Am renunțat dar apoi m-am gândit, mă dar eu ce fac pentru o femeie?

Adica fac și eu ceva sau sunt d-ăla bășitul de mâine își face a mea blog și îi pune titlu: ti-ar proștii ai dreacu?

Cum memoria mea de elefant, tânăr născut de 2-3 zile, nu mă ajută mă întorc în timpul trecut spre prezent. Nu o ard teoretic, nu tată la obiect, ultimele isprăvi.

Cea mai recentă, nu am bătut-o.

Deci aici am fost deosebit, frate dacă am lăsat-o nebătută în ultimele doua zile sunt un zeu da’ ce zic eu zeu, e prea puțin, sunt un semi-zeu 😀 tot e prea puțin, sunt un domn.

Nuuu, că nu o bat de obicei, adică nu am batut-o niciodată dar zilele astea chiar se putea face o excepție.

Se lasă de fumat, femeile și așa amestecă motivele cu stările lor de spirit dar când sunt nefutute sau la ciclu(adică tot nefutute) sau când se lasă de fumat deja se pișă impresi pe rațiune mai rău ca sconcsul pe trecătorul neatent.

Cum ea se lasă de fumat cineva trebuie să fie de vină, normal că a picat pe mine(eu i-am promis că o ajut)…

Se apucă să mă întrebe că de ce nu am șapcă că unde-mi sunt chibritele etc. Mă rog formulând diferit întrebarea. Dacă ești urs merge, dar așa e chiar păcat. Mă uitam la ea cum îi veniseră dracii fără motiv și mă întrebam.

-Mă unde să îi dau să nu o stric de tot?

Am încercat să îi explic… zic vezi că vorbești mai repede decât gândești. Ea nimic, faza e că din prima nu  te prinzi, că acum 10 secunde era ea și acum e din poltergeist. Adică riști să o iei în serios și atunci îi înțelegi pe ăia de la ora 5 de pe protve.

Când am văzut eu cum stă treaba am cumpănit. Îmi zic cum să argumentezi cu cineva care nu mai folosește logica. Am numărat în gând până mi-a venit s-o omor, am zis-o pe aia cu înger îngerașul meu…am mai încercat să sugerez că topica frazei era ușor în neconcordanță cu regulile lu’ pruteanu dar nu aveai cu cine. Zic să o las să se agite sau să o opresc, m-am temut să nu îi pleznească un vas de sânge la cap. Atunci am rugat-o frumos să sisteze discuția, cred că au tăcut și vreo 3,4 vecini de la apartamentele de lângă ocazie cu care am văzut că nu mă mai doare așa rău în gât (eram puțin răcit). După 2 minute, probabil când i s-au desfundat urechile a zis că să o iert că nu știe ce i-a venit. Am iertat-o deci sunt gentil.

Înainte de asta alta fază și a mea ca toate (deși deosebită) are niște complexe. Ce zic eu niște? Are COMPLEXELE. Alea universale că sunt grasă (e cât o purcea are 47 kg) și că are curu mare. Azi așa mâine așa la început e plictisitor apoi devine enervant apoi nu mai auzi. Nici nu mai ascultam întreabrea (sunt grasă?/m-am îngrașat?) răspund direct da dacă mă întreabă speriată DA? Înseamnă că am nimerit greșit și zic Nu. Acum 3 zile mi-a venit ideea(a durat 9 ani).

O iau de mână și zic hai să repetăm.

-Eu am curu mare.

– Nuuu…. ce îl am mare? mai mai să plângă.

-Fă, cine e bărbatul în casă? Repeta am curu mare!!!

-Am curu mare.Îngaimă cu buza tremurândă.

-Încă o dată zic, mai cu vlagă.

-Am curu mare.Cu glas stins.

-Vreau să văd patos.

-Am curu mare. Mai mai să moară lângă mine.

-Si mie îmi place așa cum e.Hopa s-a luminat poiana.

-Da?

-Da în pula mea, ce credeai că m-ai păcălit și că în 9 ani eu nu l-am văzut niciodată?

Mă rog acum cică ce îi place curu ei. Poftim treabă, după ce m-am chinuit să îi explic că nu e mare 9 ani. De fapt trebuia să îi zic că e. Plus că nu e =)). Dacă nici eu nu înțeleg femeile atunci cine? Fitzz?

Încă una și mă duc. Ce m-am contrazis cu ea acum 4 zile 1 ora cel puțin. Îi zic, mă tu te raportezi prea mult la mine. Toate alea să îmi faci mie pe plac să nu cumva să mă supăr. Mai las-mă în colo că doar nu sunt de porțelan când vrei ceva spune-ți părerea. Vedem apoi dacă mă deranjează sau nu. Ea nu că nu face așa, mă rog până la urmă am convins-o. Nu știu la ce dracu îmi va folosi asta dar e clar că sunt altruist.

Ce să mai sunt deosebit, așa o îmbinare de psiholog și antrenor personal mai rar.Să ajut eu femeia de lângă mine să depășească iraționalitatea, complexele și spiritul de sacrificiu, trebuie să verific dacă nu i-au crescut naibi coaie ca efect advers.

A să nu uit, ce vreau eu de la o femeie? Frate nimic. Adică dacă e ceva să prisosească pe undeva da, primesc cu plăcere dar în rest nu vreau nimic.

Who’s the fucking men???

Unde se opreste?

Am niste nelamurir cu privire la relatii. Poate exista cu mai multa experianta si ma poate lumina si pe mine.

In primul rand cat dureaza dragostea? Nu ma luati cu gen vesnic dc nu ati experimentat-o efectiv macar 10 ani.

Eu am o banuiala ca nu dureaza prea mult dupa parerea mea se duce undeva in jur de doi ani. Problema intervine la oamenii ca mine ca dupa ce dispare dragostea nu se lasa.

1.Presupunand ca nu dureaza vesnic (ceea ce exemplele din jurul nostru par sa sustina) ce se poate face?

1.1.Stai o viata cu o persoana pe care ai iubit-o o data si acum sunteti buni prieteni

1.2.Schimbi relatiile la 2 ani sa zicem si incerci sa o arzi cat mai mult in situatia ideala(pana la varsta a 3-a cand pulea mai schimba relatii).

1.3.Te duci la manastire ca dc nu e ideal nu mai vrei nimic.

2.Presupanad ca dureaza vesnic(ceea ce particularitatile din jur sustin).

2.1Daca se tremina inseaman ca nu a fost aia care trebe si cauti alta.

2.2Daca se tremina inseamna ca a fost inseamna ca poti sa o readuci.

Deci care cum e? In marea majoritate a cuplurilor cand nu mai e dragoste incepe sa scartaie treaba se cearta indragostitii se bat se despart si traiesc fericiti pana la adanci batraneti (aia care scapa).

Dar mai exista si o alta specie de animale in care ma incadrez si eu (nu stiu dc e de bine sau de rau) eu nu ma cert. Sunt adaptabil si am tendinta sa ma mulez dupa partener. Astfel ajung in situatia in care cand nu mai exista dragoste sa fiu al drak daca scartaie ceva. Dupa mai multi ani am ajuns eu sa constientizez ca pare sa nu mai existe dragoste si cum nu scartaia nimic… Am inceput sa fac eforturi sa scartaie dar dc nu e autentic scartaitul nu ca nu se aude dar parca nu are efect.

Acum intrebarea e daca fac eforturi sa stric inseamna ca as putea sa fac si sa mearga oare trebuie sa faci ceva sau trebuie sa mearga de la sine. Pe de alta parte si socul pentru partener e destul de mare cand nu se vad la exterior semnele de discomfort si pare schimabrea subita.

Sa nu mai [zic ca] ma pis pe mine cand vad o femeie plangand ca nu suport sa fac pe cineva sa sufere ca mai bine las de la mine. Asta pana beau atunci imi bag pl in tot si in toate si ma fut pe parerile oricui si ma doare la sasesc (salam sasesc) de sentimentele cuiva inclusiv ale mele. Din nefericire nu mai beau =)).

Deci are cineva idei de aciune in aceasta situatie? Ma intereseaza doar oameni care sa vb din experianta nu pareri teoretice ca dastea si eu am o gramada. De fapt am asa de multe si pot sa gasesc argumente pentru toate incat am renuntat sa mai ma gandesc la subiect. Practic trebuie sa stabilesc intai de ce vreau sa ma conving ca apoi ma conving cu usurinta :)). Pe de alta parte imi palce sa traiesc asa fara sa iau nici o decizie dar oare e bine? Nu dau oare cu piciorul la multe sanse in viata. Poate ca dragostea adevarata ma asteapta undeva sau poate ca nu exista si ce am acum foarte bun. Pana nu pierzi ceva nu stii sa apreciezi plm sa ma fut prea sunt in stare sa argumentez ambele fete alea monedei. Si nu ma luati cu fa ce simti ca sa mor eu dc stiu ce simt nu simt nimic decat in situatii limita cred ca sunt inert din punct de vedere sentimental.

Mda sunt multe de spus dar putine au sens.