Mă lupt de mai mult timp să prind în cuvinte o realitate comuna tuturor relațiilor. Fie ca sunteți conștineți de ea sau nu, vă afectează. O realitate ce formează însăși fundația unei relații. Codifică în interior evoluția “misterioasă” a unei relații. Ciudățenile acelea ale partenerului, când lucrurile nu mai sunt la fel cum erau odată. Când simțiți că lucrurile nu mai merg ca la început, dar nu puteți pune mâna cu precizie pe cauză.
Mi-a luat ceva timp să sesizez și apoi să înțeleg ce anume se întâmpla cu acest fenomen, pe care nu știu cum să-l numesc. În engleza ar fi drive, în română cred că impuls, ar fi termenul cel mai potrivit.
Cel mai bine se înțelege plecând de la un exemplu, spuse omul care nu știe să se exprime suficient de clar altfel. Să o luăm matematic.
Presupunem că ești într-o relație cu persoana X. Obiceiul tău este să acorzi atenție persoanei X, să manifești anumite gesturi de tandrețe, să îți pese de cum se simte etc. Persoana X din motive exterioare, (a ramas blocat în trafic, e la ciclu, sau face calcule mentale în timpul ăsta) te va repezi, sau se va răsti la tine, fix când tu îi acorzi atenție.
Există două variante:
Poți reacționa violent și lucrurile degenerează în ceartă
- În general primul scenariu se întâlnește la începutul relațiilor și are ca rezultat desparțirea sau modificarea comportamentlui unuia dintre participanți. Cel mai adesea unul se transformă în cârpa de praf a celuilalt. Care începe și abuzeză din ce în ce mai des de temperamentul celui tolerant. Relația va deveni locul unde se eliberează presiunea. Nervozitatea acumulată în timpul zilei se va vărsa în capul prea-indulgentului partener.
Sau pur și simplu îți piere cheful și impulsul de îi acorda atenție o perioadă oarecare de timp, T1.
- Scenariul al doilea, apare în general în relațiile mai lungi, unde orgoliul s-a mai temperat, există o oarecare toleranță reciprocă dar și o serie de neplaceri istorice. Din ciclul tu mereu…. Plm.
Practic reacția nepotrivită a celuilalt produce o senzație de tristețe și lehamite în sufletului tau. Ți se ia de orice și până uiți incidentul îți concentrezi atenția și resursele de energie psihică în alte direcții. Punctual această situație nu este așa de gravă și ar putea să treacă fără urme. Ceea ce se întâmplă totuși frecvent este intrarea într-un cerc vicios.
Cât ești în faza de lipsă de interes față de partener, toleranța ta față de orice alte mofturi și toane este minimă. Disponibilitatea ta de a acorda atenție și energie celuilalt este la fel de mică. Dacă în timpul T1 partenerul își dă seama că a greșit și va încerca să dreagă situația, se poate lovi de un zid de indiferență. Nu e ceva intenționat sau planuit, ca o strategie de a primi atenție, este ceva venit din interior și greu de controlat ca o durere în cur. Normal că și el va percepe reacția ta la fel și se va umple de frustrare latentă și îl va apuca durerea în cur un timp T2. Când T1 se termină și T2 nu, se va produce o resetare a intervalului T1 cu o mică creștere dată de faptul că deja ai fost frustrat acum T1 timp. De aici lucrurile evoluează treptat până când timpii de frustrare depășesc timpii de bună înțelegere. Rezultând o relație lipsită de satisfacții și în care cei doi parteneri se simt nefericiți.
Ce putem face când observăm aceste paterne comportamentale?
Nu știu! Poate să te cerți în loc să ții în tine. Poate să atragi atenția pe un ton calm și lucid sincopa de comunicare, poate nimic.
De aici e fiecare pe barba lui. Nici nu cred că există un răspuns universal valabil. Dar faptul că am scris aici mă ajută pe mine să înțeleg mai bine, dacă și pe voi… cu atât mai bine.
Dacă nu… atunci veți considera ca v-ați pierdut timpul pe un blog de cacat și o sa fiți frustrați T1 timp în care nu mai intrați pe aici.
Să auzim de bine ;).
Comentarii recente