S-a dus batranul

Nu sunt multe de spus. Se chinuia de mult cu un cancer păcătos… ca orice cancer. O vreme s-a ținut tare. Spunea că se simte bine tratamentul oarecum funcționa și gândurile de mai rău puteau fii ușor ignorate.

Apoi nu a mai fost așa.

Săracul a murit de câteva luni de zile, acum a fost doar o formalitatea. Suferința are puterea de a te dezbraca de orice iluzie. Poveștile funcționează până la un punct, până când realitatea decide să îți arate culorile sumbre ale deznădejdii.

Mi-a fost tare milă de el, acum în sfârșit s-a terminat.

Odihnește-te în pace tătoi

Long time no see

Blogurile, mai există acest concept de boomeri?

uateva, nu am mai trecut de mult pe aici. Uitasem de existența locului, ca să fiu sincer. Probabil că și orice cititor.

Între timp viața și-a văzut de drum. Beau whisky direct din sticlă.

Nu am mai scris de mult cuvinte pe ecranul alb. Mi-a lipsit aceasta activitate, simt acum. Dar uneori trebuie să iei distanță de unele lucruri, să le dai timp, să le simți lipsa. Nu zic că voi reveni la scris. Dar sunt momente când simți o nevoie inexorabilă să te exprimi. Chiar și într-o fântână, cum este cazul unui blog astăzi.

Nu știu dacă nevoia e mai stringentă azi sau dacă pur și simplu acum a fost mai ușor să o fac. Dar omul trebuie să facă fapte. Că prin asta ne definim, în mintea noastră, prin acțiuni.

Eu sunt cel care….

Și apoi punem povești pe linia punctată. Unele sună melodios altele sună hidos, ca în cazul celor fără inspirație.

Dar nu e treaba noastră, ale noastre sunt mereu interesante, ca noi suntem protagoniști.

Off Doamne, iubesc senzația alcoolului care aleargă prin vene pe muzica mea.

Poate voi mai reveni o să vă mai zic lucruri, din viața mea și în general. Simt că acum că blogurile sunt de mult moarte aș putea să scriu mai bine. nu în sensul unei scriituri mai profunde sau ceva. Ci în sensul unei scriituri mai intime.

deși în definitiv nu v-am ascuns nimic niciodată, bastarzi nerecunoscători ce sunteți.

pupix.

Sa nu fie prea mult entuziasm.

Mă super enervează oamenii entuziaști. Nu am realizat efectiv asta până acum.
Adică, tinând cont că entuziasmul este privit ca ceva pozitiv, am zis mereu că e de la mine.
Ca sunt eu grumpy cat, sau ceva. Dar acum am realizat că de fapt am și motive.
În primul rând cine este prea entuziast sigur nu s-a gandit până la capăt. Orice situație are și părți rele, indiferent cât de multe bune ar avea. Deci abordarea inteligentă este una prudentă. În concluzie avem de a face cel mai posibil cu oameni proști.
În al doilea rând cine este prea entuziasmat de o situație bună sigur este genul ăla de persoană care vrea sa îi fie bine. Ăștia părăsesc primii corabia când dai de greu. Găsesc repede un alt domeniu care să îi entuziasmeze stupid. Deci sunt neserioși, neloiali și oportuniști.
Apoi sunt enervanți, toată lumea are probleme, cine își dorește să aibă în jurul său persoane super fericite? Doar ca să îți amintească permanent ca tu ai făcut ceva rău?
Asta nu înseamnă că aia sumbrii sunt mai buni. Ăia negativiști sunt cei mai de cacat.
În fiecare domeniu exista un nivel maxim de entuziasm acceptat. Cine depășește nivelul ala o suge. Și trebuie penalizat cu un șut în coaie sau gumă în păr.
De exemplu
Ești pe cale sa faci sex cu cineva. Dai textila jos și ala începe să sară prin pat, mamă țâțe, am vazut țâțe. Doamne ce de țâțe vreau să mă bălăcesc în ele să mă sufoc cu ele.
Aici deja e clar ca e prea multe.
Daca în schimb avem de a face cu o privire apatică ce se intoarce periodic spre ceas iar nu este bine.
Avem nevoie de un pic de lucire in ochi la apariția țâțelor, o scurtă lumină de bucurie înainte de a trece la cântărire, mângâiere, sărutarea lor etc. fiecare ce plăceri are. Pe scurt este un prag.
Am vorbit cam mult la asta cu țâțe că m-am entuziasmat puțin, de la exemplu. You get the point.

Disectie

Îndiferent ce spui cuiva acesta va auzi doar ce este în el în acel moment.

Dacă omul acela se va simti prost ca urmare a ce crede el ca a auzit se va supăra pe tine.

Omul suparat iti va reprosa lucruri doar daca simte ca parerea lui conteaza pentru tine cat sa-ți inducă o stare interioară proastă.

Eu nu vad nicio diferență între suparare + repros si razbunare.

In schimb sunt convins ca majoritatea celor care se supara si reproseaza sunt la fel de convinsi ca ei nu sunt razbunatori si ca e vina celorlalti si ei sunt nedreptatiti in situatia respectiva.

Pana la urma sursa tuturor suferintelor este ignoranta.

Zi de zi

Spui că ești un om pașnic?

Prima datorie a unui om pașnic este să fie capabil de violență extremă.

A doua datorie a unui om pașnic este să fie capabil de autocontrol.

Violența are nevoie de o victima și de un agresor. Daca violența îți repugnă trebuie să nu fii victimă și în egală măsura să nu fii agresor.

Violența este un foc al ființei umane, pornește de la puțin și neoprită în fază incipientă se propagă necontrolat. Focul este ținut sub control de pompieri, oameni care înțeleg focul nu de oameni care se tem de el.

Ești un om pașnic ?