Dialogul este o acțiune pe care o întreprindem pentru a obține anumite beneficii. Cel puțin așa ar implica o atitudine coerentă în viață. Beneficiile pot fi de mai multe feluri. Eu, fară pretenții de viziune completă, identific trei mai des întâlnite.
- Pentru a ne amuza, pentru că suntem plictisiti și căutăm un mod de a ne pierde/câștig timpul într-un mod plăcut. Atunci putem dialoga contradictoriu sau politicos depinde de stilul personal al fiecăruia și de gustul pentru puzzle. Singura regulă pe care eu personal aș respecta-o este ca ambii sau n parteneri de dialog să știe ca este un dialog de amuzament. Pentru a rade împreună și nu unii de alții, chestie de atitudine sau gust personal.
- Pentru a influența/convinge pe cineva. Atunci avem rolul unui avocat, asta implică probabil o morală mai flexibilă și o coloana vertebrala absentă. Este un mod în care dialogăm adesea, nu arunc cu piatra că nu am curajul. Eu personal recunosc că am urmărit influențarea numitor persoane prin sugestii și mesaje “subliminale”. E dreptul și responsabilitatea fiecăruia de a își asuma consecințele faptelor sale. Fie ele egoiste sau manipulatoare, tot ce ai de făcut este să le înțelegi si să ți le asumi. Fă-o cu ochii larg deschiși.
- Putem dialoga pentru a căuta adevărul. Adevărul, o fată morgana care nu poate fii cunoscut în totalitate, în schimb se dezvăluie parțial. Adevărul nu e o teoremă, ceva ce demonstrezi și apoi ai toată viața. Adevărul este o structura plurii dimensională și de o complexitate covărșitoare. Adevărul este infinitul. Nu spun că nu trebuie căutat, spun că oricât de mult ai descoperii din el ești mereu la început. Asta nu înseamnă că nu trebuie să cauți să îl mai descoperi.
Nu, adevărul trebuie căutat până când îl transcezi. Divaghez și intru într-un subiect pe care nu acum vreau să îl dezbat. Pentru a analiza dialogul am nevoie de schitarea adevărului.
Tu dacă ești în căutarea unor răspunsuri existențiale sau banale nu cred că le vei gasi dialogând dialectic (Artă de a discuta în contradictoriu, în scopul ajungerii la adevăr). Cred că mai fructuos ar fi un dialog în care participanții să aibe curajul să își riște chiar propriile credințe și fundamente. Asta ar reprezenta un act de autenticitate.
Pentru asta este nevoie să privim dialogul ca format din mai mult decât subiect și participanți ca și identități teoretice. Un căutător de adevăr (chiar în cea mai comună formă) trebuie să țină cont de context, de contextul existențial al identității cu care dialoghează. Ai în față un om (când zic om pun toată încărcătura ființei umane aici, cu divinul ei și cu profanul ei). Nu în ultimul rând trebuie să fie conștient de pretext. Care este dorința lui de a înclina balanța într-o direcție sau alta. Acesta poate să fie de multe ori subconștient, dar a îl descoperii în tine îți va da la o parte un văl de pe ochi.
Trebuie să ieși din rolul de avocat când cauți cu adevărat să afli ceva. Trebuie să lași deoparte fundamentele tale. Trebuie să pășești liber de concepții, altfel nu vei face decât să îți arăți frica și poate în unele cazuri să faci paradă de calitățiile tale de orator. Nu subevaluați însemnătatea pretextului, nici nu îi treceți cu vederea existența. Cât timp suntem ființe egotice mere există un pretext.
Nu dezbat concepte teoretice și nefolositoare în viața de zi cu zi. Expun forma cea mai elementara a comunicării interpersonale. Vrei să comunici cu cineva trebuie să știi de pe ce poziție pleci.
Vă propun un exercițiu. Întâi citiți tot textul apoi luați linkurile în ordine și vedeți exemplificăriile pentru a nu cumva să credeți că dezvol teorii absurde.
Întâi contextul:
Persoana X întreprinde o acțiune într-un mod inedit dar fără a afecta alte persoane.
340 De persoane neafectate de aceasta acțiune se apuca să critice persoana X și să emită judecăți de valoare bazându-se pe ceea ce ele precep ca realitatea persoanei X(de fapt e realitatea lor). Informațiile sunt incomplete și de altfel nerelevante, poate să fie o chestie de gust, sau chiar patologică.
(pot eu să dau câteva argumente: Așa a fost plătit să facă, are probleme psihice, Îi face plăcere să facă așa, Face mișcare în aer liber, Așa vrea pula lui de ființă liberă să facă)
Apare un apărător Y agresiv al acestui om X care nici nu știe că a fost atacat de altfel:
Apare un critic Z al apărătorului:
Apare un apărător W al lui Y care il ataca pe Z:
Z se răfuiește cu W
Acum să analizăm situația. Comentatorii 340 dialoghează în căutare de amuzamant. Y spune că dialogheaza în căutare de adevăr dar de fapt e în rol de avocat. Drept urmare se gasește un alt participant la dialog care îi va răspunde în rol de avocat și de amuzament. Apare W care e tot avocat dar se pretinde ca fiind cautător de adevăr. Ajunge să se lovească de Z de pe poziții de avocați și amuzament dar care acum poartă și el o mască de adevar ceea ce îi ia din umor.
340 Comentatorii și Z își știu poziția și sunt autentici în dialog (Z în a doua replică a pierdut umorul prin pretinderea interesului pentru adevăr).
Y și W sunt falși și au fost scoși din starea lor de echilibru și au creat un conflict inexistent sub fațada unei cruciade pentru dreptate, când de fapt e vorba de orgoliul lor personal.
Acum fiecare poate să tragă ce concluzii este capabil. Eu spun doar că atunci când intri într-o discuție e nevoie să știi de pe ce poziție pleci, măcar în fața ta. Altfel este o pierdere nu un câștig.
Acum intervine întrebare de ce mă bag eu aici? Păi pentru că am văzut un exemplu bun pentru modul în care ne risipim energia. Pentru că asta scriu eu pe blog, adevăruri pe care le descopar în viața de zi cu zi. Poate că nu sunt absolute, poate că nu sunt nici măcar interesante dar nici un blog nu e o reclamă băgată cu forța pe gât. Necesită o actiune explicită să ajungi aici.
Nu în ultimul rând pentru că încerc să îmi cresc acceptarea față de manifestărilor altor oameni și acord atenție și la exemple și la contraexemple. Poate pentru că am impresia că am vazut cum au făcut alții rău și știu eu cum e bine, deci e o forma de orgoliu sub o mască de obiectivitate. Poate că încerc să contrabalansez modul virulet de a critica fără sens pe alții și actiuniile care rezultă din asta. Fiecare să considere ce vrea, nu am mulți cititori dar dacă acest articol va folosi unuia dintre ei înseamnă că nu l-am scris degeaba.
Probabil că „risc” să fiu înjurat. Dacă asta se va întâmpla înseamnă că asta am atras.
VreauUltimulLoc 
Comentarii recente