S-a dus batranul

Nu sunt multe de spus. Se chinuia de mult cu un cancer păcătos… ca orice cancer. O vreme s-a ținut tare. Spunea că se simte bine tratamentul oarecum funcționa și gândurile de mai rău puteau fii ușor ignorate.

Apoi nu a mai fost așa.

Săracul a murit de câteva luni de zile, acum a fost doar o formalitatea. Suferința are puterea de a te dezbraca de orice iluzie. Poveștile funcționează până la un punct, până când realitatea decide să îți arate culorile sumbre ale deznădejdii.

Mi-a fost tare milă de el, acum în sfârșit s-a terminat.

Odihnește-te în pace tătoi

Observatie proaspata

Recent am realizat că în toți cei 36 de ani ai mei de viață nu mi-a ascultat și accepta nimeni sentimentele, fară să îmi întoarcă reproșuri sau ridiculizări. Prin urmare, nu e de mirare ca sunt cinic și lipsit de empatie în 99% dintre situații. Doar copilul ce mai reușește să îmi trezească anumite senzații interioare. Deși funcțional par neafectat de această realitate probabil că am avut mult de pierdut din cauza acestui aspect.

 

Ca-n viata

Azi dimineață tata îl învăța pe fi-miu să numere.

Erau drăguți dar numărau pastilele lu’ tata pentru cancer.

Marturisire

Pe 15 decembrie a fost ultima noapte când am pus alcool în gură. Patru luni și un zâmbet de când am renunțat la o parte din mine.

Vă spun cu mâna pe inimă că am momente când văd mental imaginea unui pahar plin și îmi vine să pun genunchiul în pământ precum bătrânul sisif, cvasi strivit sub forța oarbă a sorții.

Labila creatura e omul.

 

Cand diferentele dispar

Nu există nimic al nostru, care la o analiză amănunțită să nu poată fi identificat ca provenint din cauze externe nouă. Nu există nici o manifestare a noastră care să nu fie născută din educație, genetică, cultură, experiențe trecute, condiții de mediu etc.

Atunci, dacă nu există nici o manifestare proprie nouă și totuși noi existăm înseamnă că singurul lucru care ne este cu adevărat propriu este nemanifestarea. Dar nemanifestarea noastră nu mai are prin ce să se diferențieze de nemanifestarea altuia. Deci cel mai profud resort interior este nediferențiabil de cel mai profund resort al celui de lângă noi.

Data viitoare când mergi pe stradă privește cu atenție fiecare om pe lângă care treci și încearcă să te eliberezi de iluzia diferențelor. Dacă tai toate cauzele externe celui pe care îl privești te vei uita la tine. Nu valorezi cu nimic mai mult sau mai putin ca orice om din fața ta. De la cel mai „de jos” cersetor pana la cel mai desăvârșit geniu.

Realizarea aceasta este de fapt esenta smerenie creștine.