Ca-n viata

26 10 2017

Azi dimineață tata îl învăța pe fi-miu să numere.

Erau drăguți dar numărau pastilele lu’ tata pentru cancer.

Anunțuri




In trafic

28 06 2017

Am mers cu totii o bucata de drum.
El zambet naiv, tricou calcat, probabil utilizator de balsam de par. Parea genul care prinde barca pe titanic.
Ea avea o frumusete ordonata. Parul blond, intins cu placa, trasaturi fine, buze frumoase… facute sa taca.
La fiecare stop el profita de ocazie sa o imbratiseze incomod, cu un aer candid, un fluturas alb al verzei pe un camp cu margarete.
Ea facea grimase de parca filma o reclama la ulei de peste. Oferea o intreaga paleta de microexpresii, Lie to me all over again.
Au facut dreapta, cu semnal, ca fraierii care nu au nimic de ascuns, eu inainte tot inainte.





Marturisire

22 04 2017

Pe 15 decembrie a fost ultima noapte când am pus alcool în gură. Patru luni și un zâmbet de când am renunțat la o parte din mine.

Vă spun cu mâna pe inimă că am momente când văd mental imaginea unui pahar plin și îmi vine să pun genunchiul în pământ precum bătrânul sisif, cvasi strivit sub forța oarbă a sorții.

Labila creatura e omul.

 





Cand se stinge lampa

5 03 2017

The lamp once out
Cool stars enter
The window frame.

Ce vă sugerează acest haiku?

 





Provocare

13 01 2017
  • The summer river:
    although there is a bridge, my horse
    goes through the water.

Care credeti ca este sensul acestui haiku, eu am o inerpretare proprie dar nu vreau sa o pun pentru a nu influenta pe cineva.

 

Editare ulterioara

Interpretarea mea este urmatoarea:

Primul vers sugereaza tineretea, momentul cand viata este usoara.

Podul reprezinta drumul prestabilit, calea obisnuita de a face lucrurile.

Calul cred ca este un simbol pentru corp, cu toate impulsurile sale si mersul prin apa este un simbol pentru alegerile nonconformiste. In general in cadrul unui Haiku se descrie o imagine care sa-ti sugereze ceva mai profund. Ruzumand totul aș spune că

În tinerețe omul își încearca puterile cu viata, din impetuziozitate.

Trebuie să ne oprim tendința occindetală de a judecat acest fapt ca pe ceva bun sau rău. Asta este natura lucrurilor, asta este natura ținereții și nu este prin sine nici ceva rau nici ceva bun.

Nota: Deși am folosit termenul sugereaza sau simbolizeza nu trebuie privite ca si metafore ci ca si fenomene de aceeasi natura. Sau care se reflecta unele in altle, care impart aceleasi comportamente.





Ajutor

11 01 2017

Mulți dintre noi ne dorim să îi ajutăm pe cei din jur. Măcar așa la modul declarativ, ne-am dori să fim mai „buni”, mai darnici, mai caritabili. Dar ce anume putem face pentru a ajuta cu adevarat pe cineva?

Exista situații simple. În care ajutorul necesar este evident si critic de oferit. Dacă cineva a picat într-o groapă, dacă moare de sete, genul ăsta de ajutor. Dar exista și alte tipuri de ajutor. Genul ăla de ajutor greu de stabilit. De exemplu Gigi Becali le mai face unora case și după 2 luni alea se năruie și oamenii se întorc la ce făceau ei. Asta e un ajutor dezinteresat ca să zic așa. Ajuți cu ce poți nu cu ce este nevoie. Nu este neapărat un lucru rău dar nici foarte util nu este.

Ca un ajutor dat unor sarmani cu o suma mică de bani când ei ar avea nevoie de educație și informație și o modalitate de a se ridica singuri. O cale de a își câștiga independența nu de a le întări dependența.

Orice gest considerat bun poate avea un efect rău, unii pot fi distruși de un câștig la loto sau de o tentație prea mare.Atunci ce ce este de făcut?

Ca o soluție la aceste probleme eu zic că cel mai important ajutor pe care îl putem da celor din jur este de a ne cunoaște pe noi. A ne cunoaște pe noi vine cu o serie de avantaje. O ințelegere față de cei din jur, o lipsă de frică, un calm și o benevolență în orice situație. Atunci vom putea cu adevărat să ajutăm prin simpla noastra prezență pe toți cei din jur. Prin puterea exemplului și prin simpla noastră „sfințire a locului”.

Citesc ce am scris și sunt foarte nemulțumit. Îmi lipsește coerența și fluența, simt că am explicat rudimentar și textul este plictisitor. Dacă m-aș fi cunoscut mai bine pe mine aș fi scris mai autentic, aș fi transmis mai viu informațiile și mai mulți cititorii ar fi rezonat. Este doar un exemplu despre cum lipsa noastră de rădăcini ne afectează orice pas. Putem să ne imaginăm influența noastră în lume ca o lumină. Cu cât avem mintea mai curată cu atât lumina noastră se intinde pe o suprafață mai mare. Cei atinși de lumina noastră au șansă să se trezească și ei din iluzie și asta ar fi un ajutor adevărat. Un ajutor sinergic ale cărui efecte sunt extrem de greu de cuantificat, dar instinctiv aș spune că sunt mult mai puternice decât al unei acțiuni directe, care nu schimba cu nimic mintea și deci nici situația reală a celui ajutat.





Iluminare, nebunie e doar o chestie de perspectiva

10 01 2017

The thief
Left it behind –
The moon at the window.

Ryōkan

One evening a thief visited Ryōkan’s hut at the base of the mountain only to discover there was nothing to steal. Ryōkan returned and caught him.

“You have come a long way to visit me,” he told the prowler, “and you should not return empty-handed. Please take my clothes as a gift.”

The thief was bewildered. He took the clothes and slunk away. Ryōkan sat naked, watching the moon. “Poor fellow,” he mused, “I wish I could have given him this beautiful moon.”