E bine asa cum e

29 08 2015

Viața se împarte în momente de trăire și momente mecanice. Raportul este adeseori în favoarea celor mecanice. Rutina cuprinde totul acoperită de izul confortului.

Citatele de pe facebook o sa elogieze mereu momentele de trăire dar, în realitate, trăirea este scumpă. Orice trăire are o notă de plată în durere. Rutina este blândă.

Fiecare este liber să își aleagă ce pune în roaba vieții lui. Aventuri sau calmul vieții moderne. Eu nu înfierez alegerile conștiente. Le respect cu privirea plecată.

Sau cum m-aș exprima eu, mă doare-n pulă despre ele. Uneori nu simți nevoia să tragi nici o concluzie. Viața este așa cum este oamenii sunt asa cum vor ei să fie.

NU e nimic de corectat, de adăugat, de analizat.

Faceți în pula mea așa cum vreți voi. Au fost puține momentele în istorie când s-a permis luxul ăsta.





Se poate intampla oricand

28 08 2015

Închipuie-ți tăișul lucind în raza lunii. Închipuie-ți fiorul ce-ți sfredelește carnea. Închipuie-ți cum orice pas greșit îți poate fi și ultimul.

Timpul se dilatarea și frica altădată paralizantă te face brusc mai viu, mai viu decât ai fost vreodată. Senzația viscerală că n-ai trăit destul. Dorința furibundă să mai prinzi un răsărit, măcar unul. Respirația gâfâită te face să te îneci. Sunete guturale îți ies involuntar cu fiecare fentă și salt din calea arzătoarei lame. Sângele se prelinge în urma fiecărui contact dar nu mai simți nimic.

Ai pupilele dilatate și dinți încleștați, senzații primordiale te cuprind dincolo de orice așteptare. Pândești cu ferocitate orice șansă de a întoarce roata. Nu ai rate, nu ai job, nu ai ‘ifon’ sa dai like & share. Ai câteva clipe decisive dacă mai ai câteva clipe.

Pentru o clipă oarbă aproape ai prins mâna, ce lama mânuiește, dar de atâta sânge nici priza nu mai ai. Și a alunecat lăsându-te îngrozit.

În mintea-ți frenetică se închide ușă după ușă cu sunet sec. Rațiunea îți subliniază lipsa de șansă. Moment în care, fără altă ieșire, ataci. Cu ochi turbați de fiară încolțită, cu dinții strânși și împroșcând salivă o faci fără o clipă de gândire.

Arunci un zar în întuneric.





Melodie

28 08 2015

Resolved Dissonance – Hero





Precizare

22 08 2015

Trebuie avut tot timpul în vedere următorul aspect:

Între percepția noastră și realitate efectivă există în permanență o prăpastie de netrecut. Acest adevăr se plică în egală măsură celui mai banal gând sau judecați cât și celei mai rafinate teorii fizice. Prăpastia poate avea câțiva metri lățime și o adâncime infinită sau poate avea câțiva metri adâncime și o lățime infinită. Distincție deși important practic totuși complet irelevant față de afirmația inițială.

Odată acceptat acest fapt există posibilitatea să fim cuprinși de o senzație apăsătoare de singurătate. Dacă acceptarea merge mai departe și singurătatea este îmbrățișată se poate ajunge la o stare de detașare. Indiferent cum ajunge fiecare să se împace cu acest fapt este mai bine să îl cunoaștem decât să nu.

Dificultatea majoră nu constă în a accepta la nivel ideologic acestă realitate cât trecerea ei în planul nostru existențial. Cu alte cuvinte una este să știi ceva alta este să îți asumi și să conștientizezi cu adevărat și consecințele acestui CEVA, pe care-l ști.

Odată înțeleasă imperfecțiunea observațiilor noastre putem pe de-o parte să ne detașăm de ele sau să le privim cu o suspiciune provizorie cât și să ne atașăm de ele și să le privim ca pe note personale pe care le aplicăm noi realității. Bănuiesc că cele doua moduri de gândire ar corespunde viziunii științifice și artistice asupra vieții. Dacă un căutător de adevăr va trăi în permanență incertitudinea propriilor descoperiri și va încerca după forțele sale să le dovedească. Un căutător de frumos va accepta subiectivitatea descoperirilor sale și se va mulțumi cu satisfacția resimțită în urma actului creator.

Trăsătura comună celor doi ar trebui să fie toleranța față de cei care nu le împărtășesc viziunea. Înțelegând că până la urmă deși o realitate comună ar putea să existe totuși(!?), este aproape imposibil ca ea sa fie percepută similar de doi observatori. Caz în care eroarea mai mare poate să fie oricând în propria curte și vine ca o sentință insurmontabilă a individului, deci pentru care nu ar trebui acuzat.

Acest principiu aplicat cu sârguință în fiecare acțiune a noastră ne-ar scuti de multă suferință provocată și resimțită. Deși e mai ușor de aplicat și mai vizibil în cazul evenimentelor marcante totuși beneficiile mai mari ar veni din aplicarea în cazul detaliilor minore. Exersarea continua a toleranței și compasiunii față de cei din jur ne luminează sufletul și ne ridică vălul propriilor păreri de pe privirea prea încrâncenată.





Lauda, otrava mintii

21 08 2015

Cel mai mare obstacol în calea libertății sunt dorințele noastre. Asta face lauda ca o plimbare cu tăvi pline printre flămânzi.

A te lăuda nu e decât a stimula pe de-o parte dorințele celorlalți și pe de alta nevoia ta de a te lăuda cu altceva, o sabie cu tăiș dublu. Înlănțuiți de dorințe oamenii se supun jugului.

Asceza e singura cale de ridicare din mocirla slugărniciei.

Cumva percepția omului s-a schimbat. Virtutea a devenit ridicolă iar tânjirea e în trend. Suntem învățați cum să obținem ceea ce dorim, cum sa dorim ceea ce nu avem nevoie, cum să ne lăudăm cu ce am obținut. Un sistem extrem de eficient, nu pot contesta.

Fără speranță pare specia umană în aceste clipe. Dar, eu sunt un optimist și știu că orice impuls exagerat generează o reacție contrară de sens opus. Legiunile de drepți se vor ridica pe cenușa civilizației noastre.





Succint

12 08 2015

Scurte capodopere

Citind articolul de mai sus mi-am adus aminte de următorul sfat:

Dacă poți rezolva ceva fără un cuvânt atunci nu rosti niciunul. Dacă nu se poate atunci rostește cât mai puține.

Geniul creator Chuck Jones, din spatele desenelor Looney Tunes, dându-și seama că scurtele metraje permiteau posibilități nelimitate își impunea constrângeri asupra personajelor. Astfel dându-le personalități distincte.

Poeziile japoneze Haiku, impunând o serie de constrângeri, stimulează creativitatea și imaginația.

Femeile devin mai atractive prin ceea ce nu arată.

Luptătorul este mai redutabil prin ceea ce nu face.

Ascetul se rafinează prin abținere.

Absența îmbogățește.





.

29 07 2015

„Although this may be a most difficult thing, if one will do it, it can be done.
There is nothing that one should suppose cannot be done.”








Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 222 de alți urmăritori