Povestea unui om leneș ?!?!

19 05 2010

Nu e chiar ăsta titlul poveștii dar e din seria aia. O să îi placă duuuamnei.

Erau doi prieteni, unul era creator de modă iar altul vidanjor. Se descurcau amândoi bine financiar cu afacerile lor. Apoi a venit o criză economică și lumea a început să nu prea mai cumpere haine d-astea jmechere dar de treaba ailaltă tot s-a ținut.

Așa că al nostru creatorul de modă a cam intrat în datorii și s-a plâns la amicul său de treaba asta.

-Bă coaie am cam ajuns la fundul sacului și nu știu pe unde să scot cămașa. La propriu și la figurat.

-Lasă coaie că te împrumut eu pe termen nelimitat, că mie îmi merge constant. Treci mâine pe la mine să îți dau cât îți trebuie.

S-a dus botezatu’ la amicul lui și vine ăsta cu un teanc de bani mânjiți de căcat, scuzați cuvântul teanc. Când vede armani banii îi ia cu dezgust și se posomorează (există acest cuvânt?). S-a cam rupt filmul între ei și înainte să plece îi zice cu năduf. Bă coaie dacă vroiai să mă ajuți nu puteai să îmi dai și mie niște bani nemânjiți de căcat? Pula mea ăla ar fi fost un gest frumos dar așa…

Atunci vidanjorul i-a zis.

-Băi prietene, sincer să fiu, eu nu privesc căcatul cu aceiași ochi ca tine. M-am obișnuit cu el prea mult așa că nu am mai realizat că pe tine te poate deranja. Dacă îmi dădeam seama nu era mare jmecherie să spăl banii înainte. Dar acum îmi cam pare rău că ți i-am dat. Adica puteai să îmi zici fără supărare ca să îți dau niște bani curați decât să te superi așa.

Așa că modistul a rămas o senzație de ciudă în loc să se bucure că cineva i-a întins o mână să iasă din belea fie ea și plină de căcat. Iar râmătorul în dejecții a rămas așa cu un gust de tristețe și părere de rău în loc să se simtă mulțumit de gestul său binevoitor.

Morala nu există, cam așa e viața plină de situații ciudate cu doi pierzători în loc de doi câștigători doar pentru că nu putem mereu comunica și înțelege pe celălat.

Când cauți să aibă unul dreptate și altul nu sansele sunt minime de succes. Mai bine lași supărarea deoparte și mai lași orgoliul deoparte și încerci să îți lărgești orizontul și să vezi fondul de dincolo de formă.

Zic și eu …

Anunțuri




Dacă ai dreptate nu înseamnă că ești și drept.

12 04 2010

Poate că nu e cel mai important lucru să ai dreptate. Nu că ar fi ceva rău în asta.

Purtam o discuție în contradictoriu cu a mea acum câteva zile. Si la un moment dat îmi spune să nu mai țip la ea. Spre deosebire de alte momente acum nu țipam, adică eram chiar atent la tonul vocii. Am rămas așa siderat.

În general când se întâmplă așa ceva îți dai seama că prima reacție e să mă enervez.

–          Cum naiba țip cândă vorbesc încet?

Dar atunci chiar eram într-o dispoziție bună așa că pentru prima oară am lăsat-o așa și mi-am cerut iertare pentru că am ridicat tonul. Mă gândeam eu așa nedumerit cum poate cineva să îți spună că țipi când vorbești încet. Adică găsisem un puzzle de rezolvat.

Explicația găsită de mine a fost că atunci când comunici cu cineva cuvintele nu sunt totul. Mai există și o comunicare nonverbală și mai există și un plan subconștient pe care oamnii mai sensibili îl pot simți chiar dacă nu își dau seama de asta. Atunci analizând ceea ce gândeam și ce simțeam mi-am dat seama că în adâncul sufletului meu nu eram perfect echidistant în susținerea argumentelor mele. Adica aveam dreptate dar ma și bucuram că aveam dreptate și că a venit momentul să plătesc o poliță mai veche. Astfel că ea simțind agresivitatea mea interioară nu putea să îmi perceapă adevărul care venea o data cu ea.

Am realizat că de fapt chiar țipam fără să țip. Ego-ul știe să se ascundă foarte bine în spatele unei argumentații. La final dacă ești sincer cu tine și cu cei din jur poți să recunoști că greșești și atunci când ești „corect”.

Prin astfel de exerciții de sinceritate cu tine și cu alții ajungi să te comporți așa cum ești. Poate că pare că vei pierde o dispută verbală dar cu siguranță vei câștiga mult mai mult și de multe ori vei câștiga un prieten.

Nu mai spun că atunci când recunoști și renunți la orgoliu, într-o dispută, vei fi surprins că interlocutorul brusc va începe să te înțeleagă și de multe ori veți descoperi că erați chiar de aceeași părere.

Puțini oameni sunt deschiși complet față de ceilalți așa ca nu trebuie subevaluată această calitate.





Cum faci să nu te muște nici un câine

25 03 2010

Avertisment: Anumite parti din articol sunt pentru a fi folosite în situații limită nu pentru a fi testat de dragul artei.

Am văzut că multe persoane se tem de câini. Motivul este că au fost mușcați sau că se tem că vor fi mușcați.

Eu sunt o persoană care iubește câinii și mă gândesc că dacă voi prezenta niște sfaturi legate modul de a evita mușcăturile poate că voi scade nivelul de frică și implicit de agresivitate al unor oameni față de câini.

Acest articol este scris pentru cei care au depașit nivelul în care ceea ce le creează discomfort trebuie să moară sau să dispară și care caută să își învingă frica și să primească mai mut în viața lor în loc să excludă mai mult.

O să prezint diferite situații în care poți fi mușcat de câine și cum poți evita.

1.Accidental, de către câinele tău sau de un câine cu care te joci și care nu vrea să te rănească.

În general aceste mușcături sunt superficiale dar pot fi evitate. Dacă te joci cu un cățel cu dinți de lapte ai grija ca sunt foarte ascuțiți și cățeii mici nu au un control foarte bun asupra mușcăturii. Evită să tragi de mână dacă te-a apucat și încearcă să îi deschizi mai bine gura.

Dacă te joci cu cârpe sau bețe cu câinele și el vine în fugă să le prindă ai grijă că pot greși mușcătura și te pot apuca accidental de degete. Sfatul meu e sa arunci ușor obiectul să îl prindă din aer sau să folosești chestii mari cu suficient spațiu de care să apuce pe care mereu sa ai grija sa le asezi tu să îi fie ușor de mușcat.

Dacă are obiceiul să apuce de antebraț ridică mâneca să simtă că ești tu și să nu strângă prea tare de mâna crezând că a apucat haina.

Când se bat doi câinii te pot mușca dacă încerci să pui mâna pe ei. Nu au de unde să știe că e mâna ta sau dinții celuilalt câine. Apucă-l de ceafă dacă nu e pericol să te muște celălalt sau de lesă dc o are la gat. Ai grijă la ambii câini că din focul luptei te pot mușca accidental. Din experiență proprie aș spune că atunci când se bat între ei nu vor mușca intenționat pe altcineva.

2.Câinii de pe stradă sau din parc.

Când treci pe lângă un câine al cărui potențial aresiv nu îl cunoști evită să îl fixezi cu privirea dar totuși urmăreștel permanent să îi vezi reacțiile. Nu trece peste un câine culcat poate crede că vrei să îl lovești. Nu trece pe lângă un câine de așa manieră să îl inchizi într-un spațiu strâns. Pe lângă bloc sau între tine și o tarabe în piața etc. Mai bine îl chemi la tine și când se eliberează locul treci tu, sau ocolești dacă se poate.

Dacă unul mai mulți câini de pe stradă se reped la tine și încep să te latre. Nu îți pierde calmul stai cu fața la ei pe cât posibil (chiar dc sunt mulți în general stau grupați) vorbeștele cu un ton jos și fără agreșivitate. Dacă se apropie ridică tonul și folosește cuvinte ca nu , nu e voie, pe loc (unii câini au câteva noțiuni de dresaj). Depărtează-te mergând cu spatele, păstrează mereu contactul vizual și dacă se apropie pune între tine și ei o plasă geanta etc. Păstrează ca ultimă resursă (dacă se apropie la mai puțin de 1.5 ,2 m depinde de calmul tau)strigăte sau amenințări (că iei ceva de jos). Aici calmul și blândețea e secretul trebuie să nu provoci dar nici să nu te temi. Dacă totuși situația se deteriorează strigă la ei fă-te că iei ceva de jos . Nu recomand să dai cu șutu în ei pentru că au refleze foarte bune și probabil vei fi mușcat mai bine menține o distanța de 1, 2 m între voi.

Dacă vrei să pui mâna pe un câine necunoscut nu veni cu palma pe desupra capului său. Întinde mâna de jos în sus și permite-i să te miroasă întâi. Ține palma extinsă și apropiete astfel încât botul său să fie perpendicular pe dosul palmei tale. În caz că ar încerca să muște (unii câini sunt traumatizati și reacționează imprevizibil) să fie nevoie să deschidă botul foarte mult sau te vor lovi cu nasul încercând să te apuce. Asta îți dă câteva ms de reacție. Eu am reușit de 2, 3 ori să trag mâna fără să fiu mușcat așa.

3.Câinii de pază sau antrenați special pentru a mușca.

Aceștia pot provoca cele mai grave mușcături. Dacă la primele două categori e vorba de ce să nu faci aici e vorba de ce să faci să minimizei daunele. În primul rând câteva noțiuni de dresaj.

Câinele dresat pentru a mușca este antrenat să aibă o mușcătură adâncă până la măsele. Câinele este dresat ca o dată ce a făcut priză să tragă înapoi pentru a rupe și să scuture capul pentru a sfâșia. Câinele e în general dresat cu un manșon care se pune pe o mână. Mai puține sunt cazurile de câini dresați să atace orice zona a corpului. Pentru asta e nevoie de costum integral pentru dresor.Câinele dresat nu latră și nu ezită când atacă, folosește forța și greutatea corpului pentru a doborâ agresorul.

Stiind asta putem să elaborăm o strategie de protecție.

Dacă ești gros îmbracat și ai timp să faci asta dă haina jos și înfășoar-o pe mână, când sare pe tine întinde mâna protejată și execută o mișcare de rotație spre exterior pentru a atenua impactul. Practic să te învârți cu el în aer după ce a mușcat. E vital să nu cazi. O dată ce a apucat haina dacă aceasta e suficient de groasă e posibil să fi protejat. Poți apela la un truc, să te retragi până în apropierea unei zone sigure (gard, ușă) și să dai drumu la haină. În general câinele se poate să plece cu haina pentru că  uneori așa se comportă la dresaj dandu-ți timp să te retragi (încet și cu fața la el).

Dacă nu ai cu ce sa te protejezi rămâne să sacrifici o mână dar de dată aceasta nu te mai roti cu câinele ci repede-te în el. Câinele fiind antreant să muște adânc poți să îi bagi mâna prea adânc în gură și să nu poată să mai strângă(surpriză care durează f puțin dar îți poate da șansa să îl apuci să să îi controlezi capul).  Indiferent de rezultat trebuie să nu îi permiți să traga și să scuture.

O mușcătură poate să fie dureroasă dar când scutură e distructivă. Adrenalina te mai ajută în astfel de momente să înftunți durerea. Fără să pot să face o regulă din asta eu când mi-am dresat cîinele am vazut că o variantă ar fi să îl prinzi între picioare de mijloc și să îl apuci de pielea de la gât(la rasele care merge) sau de zgardă daca are. Practic așa poți să îi controlezi capul fără să te poată apuca.

În general câinele poate acționa relfex și la comenzi (pe loc, nu e voie, culcat)  și să oprească atacul sau bravo dacă a luat haina după mână (să plece cu ea).  Fiecare din sfaturile pe care le-am trecut aici sunt observații din experiența mea cu câini și cu dresaj de câini(statistic sunt șanse bune să meargă). Dacă un câine a fost dresat de o manieră mai deosebită aceste chestii pot să nu mai funcționeze la fel de bine.

Masculii lângă femele în călduri pot deveni agresivi. Femelele cu pui pot deveni agresivi. Câinii speriați sunt agresivi, câinii accidentați pot musca. În 90% din cazuri se vede uitându-te la el ce intenți are. Mârâitul e clar ce înseamnă latratul la fel. Ce nu e așa evident e că dacă tremură și are coada între picioare poate să fie gata să muște. Dacă vezi un câine care nu exprima nimic nici nu dă din coadă nici nu mâraie dar te fixează cu privirea păstrează distanța.

În general preferă să chemi un cîine la tine înainte să te duci tu la el. Dacă el face un pas spre tine poți să faci și tu spre el. Încearcă să îi înțelegi starea de spirit și tratează-l cu respect,  pune-te în locul lui înainte de a te mișca pe lângă el.

Eu personal cred că putem comunica dincolo de acțiuni așa că atunci când un câine latră la mine încerc să îi transmit gânduri pozitive și pline de blândețe.

Orice altă metodă ce respectă integritatea câinelui și a omului pe care o mai știe cineva o poate pune la comentariu și o voi adăuga în articol.





Iubire=Cunoaștere

18 03 2010

A cunoaște înseamnă a iubi și a iubi înseamnă a cunoaște.

Nu pot susție această afirmație într-o dispută dialectică dar închide ochii și încearcă să pătrunzi înțelesul ce reiese din aceste cuvinte.

A iubi fără a cunoaște nu este decât sentimentalism superficial, un romantism iluzoriu, fără fond și fără formă vie. A cunoaște fără a iubi este doar calcul și măsurătoare.

Se va găsi cineva să spună că uneori atunci când cunoști ajungi să nu mai iubești. Eu aș spune că deși potențialul oricărui om e infinit totuși starea prezentă nu e. Astfel că avem capacități limitate de cunoaștere și implicit de iubire. Pentru a îți depăși limitarile este nevoie să fii conștient de ele. Dacă atunci când cunoști ceva nu poți să îl iubești poate că nu îl cunoști îndeajuns.

Necunoașterea, prin  definiție (în neconcordanță cu dicționarul dar în concordanță cu observațiile mele empirice) vine la pachet și cu o stare de ignoranță asupra ei. Omul când [nu cunonoaște] nici nu e conștient de asta. Realizarea ignoraței lui este primul pas pentru a evolua. În prelungira citatului de la început aș adăuga că relizând ignoranța lui face primul pas spre a-și crește iubirea. Adevărata sa avere, pe care are datoria să o sporească prin viața pe acest pământ.

Când suntem în fața unei noțiuni noi se declanșează voluntar sau involuntar mecanismele de a căuta punctele slabe sau nesustenabile ale conceptului. Vă rog acum să abordați aceste cuvinte altfel. Căutați să găsiți punctele tari să găsiți adevărul din cuvintele acestea. O dată cunoscut acesta va asigur că posibilele vulnerabilitățiile vor ieși singura la iveală. Pe lângă asta ferițivă de interpretări dualiste. Dacă ceva nu e complet adevărat nu înseamnă că e complet fals. Dacă ceva nu e bun nu înseamnă că e rău.

Nu pentru că ar mai fi ceva în afară de bun și rău (e o problematică care ma depășește) dar pentru că ce azi e rău mâine dacă înțelegi, dacă cunoști poate deveni bun.

Mergând la extrem a cunoaște totul înseamnă a iubi totul… sună a Dumnezeu.

Coborând spre uman să evităm capcana de a înțelegere prin cunoaștere disecarea rațională a atomului. Cunoașterea are dimensiuni ce transced inventarierea proprietăților unui obiect. Cunoașterea e completă când pe lângă forma sa intelectuală beneficiază și de o formă intuitivă. Nu îmi găsesc cele mai potrivite cuvinte, să zicem că trebuie să cunoști cu mintea cu inima și chiar cu mai mult de atât. Cunoașterea absolută cred că e iubirea fără curiozitate, fără curiozitate venită din frică.

Te cunosc atunci când chiar dacă nu știu ce vei face nu am nevoie de măsuri de siguranță și garanții căci iubirea mea pentru tine mă face să fiu în deplină siguranță. Iar curiozitatea relativ la tine nu se manifestă ca o asigurarea că nu vei faci ceva anume care m-ar prejudicia ci ar consta în bucuria de a observa orice manifestare a ta. Surprinzătoare dar în același timp exact în acord cu întreaga ta formă.

Îmi ești cunoscut fără a știi ceea ce ești și astfel fără a mă plictisi.

Cuvintele și noțiuniile se duc mereu în absurdul logici, în construcții paradoxale dar totuși în perfect acord cu înțelegerea fenomenului. Nu știu dacă s-a înțeles ce am vrut să spun, dar sunt sigur că dacă cineva vrea să simtă ce am vrut să spun va reuși.

Vă urez o zi bună si aș vrea să ajungem să ne cunoaștem mai bine.





La coadă

2 03 2010

Context:

Sâmbătă dimineața, la CEC-ul de pe bulevardul unirii singurul deschis în weekend. O singură caserie deschisă, 30 de persoane la coadă timp mediu de satisfacere a clientului  (impropriu spus, ca în general se plateau amenzi, rate, taxe)  5-15 minute.

Personaje:

eu cu “grasa” mea să plătim o taxă de pașaport, câțiva oameni cu copii mici după ei (așa se educă răbdarea) și restul plus una care-i și întrece.

Eu ca veșnic personaj principal al povestirilor mele începusem să mă gândesc cum să evit coada, cum să fac să treaca timpul mai repede, cum să mă exteriorizez că nu îmi convine situația. Apoi într-un moment de revelație mă gândesc (printre înjurături) bă da cum o fi să fii ăla de la ghișeu. Apoi realizez că asta e situația și nu o pot schimba așa că măcar să nu mă enervez, oricum oamenii care erau acolo la momentul respectiv nu erau dușmanii mei erau acolo să mă ajute.

Bun, trec eu din starea de angry mob la zen. Accept că o să o ard static la coadă 2 ore în ziua de sâmbătă că doar a fost alegerea mea să plătesc atunci taxa.  Mă așez relaxat în sinele meu și mă țiu de monoloage interioare în așteptarea minunii. Privind la restul confrațiilor ce mă înconjurau, le simțeam dracii crescând în progresie geometrică. Normal că neavând încotro să năvălească probabil că se centrau pe amărâtul de la ghișeu și lentoarea aparentă a modului său de operare.

Eu fiind programator de soft economic înțeleg ce înseamnă operarea în genul ăsta de programe așa că bănuiesc cam care e situația reală. Analizând, gândurile mele la intrare, observ că probabil bietul om care era acolo să ne servească pe noi, că nu am putut să ajungem în timpul săptămanii, mai era și asaltat de un foc continu de energii negative. Așa că din spirit de compasiune îi trimit niște gânduri bune și scuzele de rigoare pentru că la început i-am zis două, inerțial așa. Plus că mă gândeam că să nu îi strice aștia imprimanta cu blestemele lor :D.

Nu apuc să mă felicit pentru schimbarea creștinească de atitudine când ia foc una. Aia de v-am spus că îi și întrece.

Personaj mitologic cunoscut de toată lumea sub titlul de femeie isterică. Bă și începe asta să facă acolo răscoală, că ce e nesimțirea asta, că de ce nu mai se dă drumul la o casă. Că să sune cineva să vina cineva că ea nu mai suportă etc. Cu nu va e rușine cu d-astea, cășunase pe o femeie care nu știu ce trebăluia acolo după pârleaz, dar nu la ghișeu. Nu mai se liniștea și tot se uita în dreapta și în stânga după suport moral. Mă rog până la urmă nu știu ce a încercat a mea să o calmeze fără succese reale. Mai stăm noi la coadă ca vitele placide, când vine aia, ținta vociferărilor la calculatorul de la ghișeu să se uite la ceva. Rahat, treburi interne bănuiesc.

A luat iar foc creștina cu sindrom premestrual. Deja o făcea pe aia nesimțită cu argumente de genul uite că știi să umbli la calculator de ce nu mai deschizi un ghișeu și așa mai departe. Când surprize, surprize gloata amărâtă în loc să se alăture lapidarii iată că se opuse.

Au sărit oamenii de la codă cu gura pe ea că să termine cu scandalul, că deranjează oamenii aia care ne serveau și că nu a forțat-o nimeni să vină azi dacă nu dorește. În 1000 de ani nu m-aș fi așteptat la așa reacție. Si nu unu ci mai mulți din care unii erau mult mai în spate ca ea la coadă. Uite mă că se poate să fim și civilizați și raționali.

Normal că faptul că erau așa puține ghișee deschise e frustrant dar na poate că de acolo vin dobânzile mai mici oricum nu a striga la angajați e soluția de rezolvare, că oamenii ăia nu au nici o vină. Bănuiesc că sunt alte soluții și pârghii de a crește calitatea serviciilor. Oricum eu am simțit pe pielea mea ce înseamnă să îți schimbi modul de percepere de la nerăbdare și revoltă la acceptarea situației. Plus că am avut și contra exemplu, pe doamna care și-a pierdut cumpătul. Nu mi s-a părut că ieșirea ei i-a folosit la ceva, din contră părea mult mai nefericită. Nu în ultimul rând am fost plăcut surprins de faptul că majoritatea au înțeles situația și au acceptat-o ca atare cu maturitate





Pușcărie sau sex liber? Mai e o cale?

20 02 2010

Am o dilemă de pus pe masă.

Unde ar trebui să înceapă și unde să se termine relațiile interpersonale în afara cuplului?

E ușor de dat un răspuns bazat pe platitudini sociale dar eu vreau mai mult de atât. Vreau un răspuns care să țină cont de respectul entitații, respectul libertății, de realitate și de psihologia și spiritualitate oamenilor implicați.

Abordând de o manieră generală subiectul aș creiona situațiia cam așa.

Avem o pesoană de sex X și un persoană de sex Y, vă place cum o ard genetic? Când X întreprinde o acțiune exterioară cu participarea persoanelor y din mediu ambiant intervine un moment când Y ia foc.

Am putea să trasăm unde se cade ca X să își corecteze comportamentul sau unde se cade ca Y să o facă?

Abandonez sexele, ce e normal să faci cu alte persoane de sex opus în afara relației pentru a fii considerat corect, cinstit, util nu știu ce cuvânt gol să folosesc pentru a nu cădea în una dintre extremele oferite de societate?

Poți să vorbești? Bunul simț spune ca da.

În ce condiții poți să vorbești? Cu martori obligatoriu? Pe mess? În intimitatea unui apartament?

Când vorbești ce ai vie să faci? Ai voie să vorbești de sex? Ai voie să râzi?

Ai voie să te simți bine? Ai voie să fii tu?

Ai voie să faci sex, să te săruți?

Există un milion te întrebări dar nu poți cuprinde așa ceva în legislație. Pentru ca legislația e făcută să fie încălcată. Pune-mi o constrangere și viața mea se va axa pe a o depăși. Poate că nu aveam nevoie de aia dar când o interzici deja îmi spui că eu sunt un sclav.

Poți să alergi în toată grădina da nu mânca din măr. Păi istoria a dovedit că nu funcționează sistemul ăsta. Tot istoria ne mai învață ceva. Prietene, când mănânci din măr ia suge-o tu pe cont propriu. Deci constrângerea nu e bună. Libertatea totală iar e un concept dubios. Omul e ușor influențabil de efectul de turmă. Uite coaie noi ne futem în cur hai și tu ca e bine. Pâna te dezmeticești că nu e bine deja nu mai stai comod pe scaun. Să acționezi cu responsabilitate să zicem că e cel mai bine. Bun eu sunt responsabil acum ce am voie să fac?

Adică eu iubesc pe cineva. Am voie să iubesc doar o persoană? Bun iubesc doar o persoana într-un anume fel cât de mult am voie să iubesc altă persoană până să devină un inconvenient?

Nu reușesc de loc să surprind generalist problema așa că o voi aborda de o manieră mai îngustă dar destul de ușor de întâlnit.

Discuțiile pe mess

–––––––––––––––––––––––-

Având un blog ajungi în situația de intra în contact cu un numar mai mare de oameni. Un contact deși virtual totuși destul de puternic. Nu sunt susținătorul celor care critică blogarii ca fiind oameni rupți de realitate și care își fac o altă viață virtuală. Eu cred că a avea un blog e un efort suplimentar și o lărgire a comunicării cu cei din jur. Înveți să fii mai deschis și cunoști mai multi oameni îți colorezi viața puțin. Normal echilibru e necesar. Întreabrea e, unde o conversație pe mess devine improprie fața de partenera ta? Adică ce ai voie să vorbești sau cum?

Însăși idee de a avea voie să vorbești mă umple de repulsie. Bă, cum adică să am voie, când am devenit sclavul unei relații de interdependență? Că iubire nu poate să fie, aia implică libertate de exprimare. Aia implică dorința ca omul care te iubește să vrea ca tu să fii fericit. Dacă e o bășină de șantaj sentimental nu am nevoie. Ar trebui să fie încredere nu? Așa și când înșeli încrederea în repetate rânduri?

Eu nu am un istoric bancar curat ca să mă exprim plastic. Adică am mințit și am fost “prins” mințind. Am înșelat în toate domeniile necesare pentru ca cineva să nu îți mai acorde încredere. Cu toate acestea pretind să fiu tratat cu respect și să fiu crezut. Sunt aberant?

Poate, dar cu toate astea nu sunt tiran deci cui nu îi place poate să plece, poate să mă mintă, poate să mă înșele. Aici merg fără plasă de siguranță, că fata mea de ceva timp îmi privește cercurile pe nisip. Știu că dacă intru într-o mulțime de 1000 de oameni și pe jos sunt 1000 de pietre 500 de oameni se vor apleca și nu vor avea ce să ia de jos. Dar singurul om care ar avea dreptul să judece situația asta s-ar pune în fața mea să mă apere de pietre. Așa că vinovăția e pentru oamenii slabi, oamenii fricoși, oamenii mici. Pentru oamenii vii e iertarea și iubirea.

Așa că eu vreau să știu, pentru mine, până unde e normal să vrei să mergi și să mergi într-o discuție pe mess. Dacă îți dorești să vorbești cu cineva mai mult decât cu a ta ceva e în neregulă. Eu o apreciez maxim și îmi place să vorbesc cu ea, asta nu mă oprește, ca spirit viu, să nutresc o curiozitate continua pentru cei din jur. Vreau să vorbesc cu oamenii care sunt deschiși dialogului, cu oamenii care să pot schimba opinii. Idei despre problemele lor și despre ale mele. De ce?

Păi pentru că așa ne dezvoltăm așa creștem. Dacă mă duc într-o peșteră și meditez singur o să ies la lumină dupa 7 ani o să fiu echilibrat și plin de ganduri bune dar când  o să mă înjure un șofer că am traversat pe roșu o să leșin de suprasarcina. Nu izolându-te îți demonstrezi iubirea și fidelitatea față de cineva. Alegând conștient de tine și de el, așa o faci.

E o iluzie că dacă te păzești nu se va întâmpla să fii înșelat. O dată și o dată tot va veni un moment în care să mergi pe încredere oarbă, ce faci atunci? Mori de inimă rea? În afară de asta viața are feluri ciudate de a îți deschide uși dacă tu vei sta mereu după gratii să ispășești pedepse trecute sau viitoare nu mai ești ceea ce femeia ta iubea. Din partea cealaltă a baricadei, că ma dedublez cu ușurință, sunt convins că e greu ca dracu. Cum să ai încredere în ce nu poate fii crezut? Cum să dormi liniștit când gelozia te pune la încercare. Iubești și simti că ești iubit dar mereu vrei și fidelitate.

Poate că nu toți dar eu aș cam vrea. Este că îți vine să îmi dai cu ranga în față? Te poftesc să încerci, nu se poate întâmpla mare lucru ori îmi dai ori nu. Nu o să îți port pică pentru că mi-ai dat și nici recunoștință pentru că nu mi-ai dat. Știi de ce?

Pentru că eu știu că fiecare lecție e ceea ce ai nevoie. Dacă ești înșelat ai pațit-o pentru a învățat ceva. Dacă iau o ranga în față aveam nevoie de ia. Pe cine să mă supăr pe Dumnezeu, pe mine? Nu, voi încerca să învăț ceva din asta. Încă nu vă repeziți cu ranga că așa cum poate să fie lecție pentru mine poate să fie și pentru tine așa că voi folosi tot arsenalul din dotare să mă apar.

Cel mai bun mod de a separar o discuție de un flirt ar fi intenția. Dar intenția poate fi uneori interpretata greșit, dar ăsta e un aspect asupra căruia eu nu îmi iau responsabilitatea. Alt mod de separare ar fi să nu faci ce nu ți-ar place să ți se facă. Nu știu ce să zic nu reușesc să identific care e modul bun de a menține libertatea de comunicare cu alți oameni în modul tău propriu cald sau prietenesc și de a respecta și nevoia de fidelitate a partenerului. A respecta nevoia de fidelitate nu înseamnă a încuraja posesivitatea absurda a oamenilor care sunt stăpâniți de frici. Nu înseamnă a omorâ în tine interesul despre cei din jur. Nu înseamnă a ucide scânteia fericirii în ochii tăi. Poate că sunt eu un om greu de iubit și mai greu de părăsit, dar mă îndoiesc că răspunsul e facil și din categoria extremistă.

Nu cred că există fidelitate acolo unde nu există posibilitate de a înșela, nu cred că există iubire acolo unde exista constrângeri, nu cred că există respect acolo unde există frustrări.

Nu pot să pun lini de ghidaj nu pot să spun așa e bine pot în schimb să continui să caut și se experimentez și să văd ce iese.





Pierdut portofel

2 04 2009

Sambata mi-am pierdut portofelul :D.

Am fost la un restaurant libanez si mi-am lasat portofelul in buzunarul de la piept la haina si haina am pus-o pe spatarul scaunului.

Ce am gresit ? In afara de totul nimic, de aceea am hotarat ca l-am pierdut si nu mi-a fost furat de unul din cei doi indivizi care s-au asezat la masa din spatele meu.

Cand au intrat si au trecut pe langa mine  am zis:

-Ia uite, astia sunt libanezi, desi erau tigani.

Printr-o sincronizare perfecta care imi da de gandit au reusit sa imi ia portofelul si sa plece exact intre momentul cand am cerut eu nota si am cautat portofelul mai putin de 10 minute.

Astea ar fi faptele.

Acum subiectul postului nu este o lamentatie pe tema hotiei sau a neglijentei mele. Acestea sunt fapte din trecut si nu mai ajuta la nimic parerile de rau sau oftica. Subiectul postului e analizarea efectului avut de aceasta pierdere asupra mea si de posibile abordari ale situatiei.

In primul moment nu mi-a venit sa cred ca nu mai gaseam portofelul, am experimentat senzatia de „ramas ca prostul”, apoi cand am realizat ca cei de la masa de langa mine care venisera de 10 min nu mai erau am facut legatura. Nu suficient de repede cat sa ies dupa ei, ca probabil nu erau departe. De aici au rezultat doua fapte.

Reflexele mele de a actiona in situatii de criza sunt zero, vigilenta mea fata de „lumea rea” de asemenea este zero. As putea sa ma oftic pentru asta sau as putea sa ma bucur, ca daca as fi reactionat si as fi alergat dupa ei nu stiu cum s-ar fi terminat ei fiind doi, din care unul destul de solid, iar eu fiind dispus sa nu fac pasul in spate.

Acum sa trecem la analiza psihologica a reactilor urmatoare.

Primul lucru, acceptarea faptelor a durat pana duminca la dupa pranz. Pana atunci periodic imi veneau in cap ganduri de revolta, gen dar eu nu vreau (in portofel pe langa cateva milioane erau toate actele mele carduri si alte harti cu notite pe care nu le mai tin minte).

Dupa acceptare lucrurile au mers destul de usor. Deja mi-a revenit zambetul pe buze si linistea pe frunte. Acum am putut sa privesc lucrurile clar care sunt de fapt partile negative ale acestui fapt si in afara de o pierdere financiara pe care o pot suporta ar fi alergatura dupa acte,  care pana acum nu a inceput. Deci practic nu am pierdut nimic inca si totusi eu am fost afectat timp de 1 zi de ceva ce nu m-a deranjata inca. Am inceput sa caut motivele acestei prostii. Practic din faptul ca lumea se plange de asa ceva dar eu inca nu am experimentat nici o neplacere. Poate ca nici nu o sa fie asa de greu de refacut actele. Deci cel mai mare rau pana acum mi-a fost provocat de gandurile mele negative. Asta in situatia in care sunt o persoana foarte optimista si cu scazut atasament fata de valorile materiale.

Astfel eu desi nu ma cred ca o sa fiu afectat in nici un fel de aceasta pierdere totusi mi-am otravit 1 zi din viata singur. De acum orice „problema” voi intampina in refacerea actelor practic va fi o experienta de viata o intalinire cu oameni care nu i-as fi intalnit ca sa zic asa o iesire din rutina. Care fie ea calda este totusi rutina. Mi s-a oferit o furtuna intr-un pahar cu apa care mi-a fost data pentru a mai face un pas spre maturizarea mea si spre intelegerea naturii umane. Lipsa totala de sens a tot ce se intampla in aceasta societate si o demonstratie in plus ca si eu sunt inca sub puternica influenta a educatiei si a mesajelor inregistrate de subconsient pe care le dispretuiesc. Acum am posibilitatea de a practica teoria pe care o cred. Tot raul spre bine. De fapt nu exista rau si bine decat in modul cum percepem noi situatile prin care trecem.

Cum ma poate afecat pe mine orice daca eu sunt fericit cu faptul ca exist? Pot sa fac drumurile pana acasa (ca desi stau acum in Bucuresti actele trebuie sa le fac in alt oras.) si sa stau la eventuale cozi si sa mai platesc costurile fiind fericit ca traiesc si bucurandu-ma de iarba verde de afara de placerea condusului de imaginea femeilor de pe strada sau pot sa prelungesc starea de oftica si nervi si sa folosesc fiecare situatie ca un catalizator negativ.  De mine depinde totul.

Nu pot sa concluzionez decat ca multumesc pentru sansa de a trece prin aceasta experienta in momentul cel mai potrivit din existenta mea. Acum o zi poate as fi reactionat altfel. Si sper sa fiu capabil ca gandul la cei care m-au furat sa nu mai contina nimic negativ.

Poate ca aceasta lectie ma va ferii de un furt care chiar m-ar fi afectat, oricum gasesc mult mai buna aceasta abordare decat cea de ura si revolta.