Povestea unui om leneș ?!?!

Nu e chiar ăsta titlul poveștii dar e din seria aia. O să îi placă duuuamnei.

Erau doi prieteni, unul era creator de modă iar altul vidanjor. Se descurcau amândoi bine financiar cu afacerile lor. Apoi a venit o criză economică și lumea a început să nu prea mai cumpere haine d-astea jmechere dar de treaba ailaltă tot s-a ținut.

Așa că al nostru creatorul de modă a cam intrat în datorii și s-a plâns la amicul său de treaba asta.

-Bă coaie am cam ajuns la fundul sacului și nu știu pe unde să scot cămașa. La propriu și la figurat.

-Lasă coaie că te împrumut eu pe termen nelimitat, că mie îmi merge constant. Treci mâine pe la mine să îți dau cât îți trebuie.

S-a dus botezatu’ la amicul lui și vine ăsta cu un teanc de bani mânjiți de căcat, scuzați cuvântul teanc. Când vede armani banii îi ia cu dezgust și se posomorează (există acest cuvânt?). S-a cam rupt filmul între ei și înainte să plece îi zice cu năduf. Bă coaie dacă vroiai să mă ajuți nu puteai să îmi dai și mie niște bani nemânjiți de căcat? Pula mea ăla ar fi fost un gest frumos dar așa…

Atunci vidanjorul i-a zis.

-Băi prietene, sincer să fiu, eu nu privesc căcatul cu aceiași ochi ca tine. M-am obișnuit cu el prea mult așa că nu am mai realizat că pe tine te poate deranja. Dacă îmi dădeam seama nu era mare jmecherie să spăl banii înainte. Dar acum îmi cam pare rău că ți i-am dat. Adica puteai să îmi zici fără supărare ca să îți dau niște bani curați decât să te superi așa.

Așa că modistul a rămas o senzație de ciudă în loc să se bucure că cineva i-a întins o mână să iasă din belea fie ea și plină de căcat. Iar râmătorul în dejecții a rămas așa cu un gust de tristețe și părere de rău în loc să se simtă mulțumit de gestul său binevoitor.

Morala nu există, cam așa e viața plină de situații ciudate cu doi pierzători în loc de doi câștigători doar pentru că nu putem mereu comunica și înțelege pe celălat.

Când cauți să aibă unul dreptate și altul nu sansele sunt minime de succes. Mai bine lași supărarea deoparte și mai lași orgoliul deoparte și încerci să îți lărgești orizontul și să vezi fondul de dincolo de formă.

Zic și eu …

Dacă ai dreptate nu înseamnă că ești și drept.

Poate că nu e cel mai important lucru să ai dreptate. Nu că ar fi ceva rău în asta.

Purtam o discuție în contradictoriu cu a mea acum câteva zile. Si la un moment dat îmi spune să nu mai țip la ea. Spre deosebire de alte momente acum nu țipam, adică eram chiar atent la tonul vocii. Am rămas așa siderat.

În general când se întâmplă așa ceva îți dai seama că prima reacție e să mă enervez.

–          Cum naiba țip cândă vorbesc încet?

Dar atunci chiar eram într-o dispoziție bună așa că pentru prima oară am lăsat-o așa și mi-am cerut iertare pentru că am ridicat tonul. Mă gândeam eu așa nedumerit cum poate cineva să îți spună că țipi când vorbești încet. Adică găsisem un puzzle de rezolvat.

Explicația găsită de mine a fost că atunci când comunici cu cineva cuvintele nu sunt totul. Mai există și o comunicare nonverbală și mai există și un plan subconștient pe care oamnii mai sensibili îl pot simți chiar dacă nu își dau seama de asta. Atunci analizând ceea ce gândeam și ce simțeam mi-am dat seama că în adâncul sufletului meu nu eram perfect echidistant în susținerea argumentelor mele. Adica aveam dreptate dar ma și bucuram că aveam dreptate și că a venit momentul să plătesc o poliță mai veche. Astfel că ea simțind agresivitatea mea interioară nu putea să îmi perceapă adevărul care venea o data cu ea.

Am realizat că de fapt chiar țipam fără să țip. Ego-ul știe să se ascundă foarte bine în spatele unei argumentații. La final dacă ești sincer cu tine și cu cei din jur poți să recunoști că greșești și atunci când ești „corect”.

Prin astfel de exerciții de sinceritate cu tine și cu alții ajungi să te comporți așa cum ești. Poate că pare că vei pierde o dispută verbală dar cu siguranță vei câștiga mult mai mult și de multe ori vei câștiga un prieten.

Nu mai spun că atunci când recunoști și renunți la orgoliu, într-o dispută, vei fi surprins că interlocutorul brusc va începe să te înțeleagă și de multe ori veți descoperi că erați chiar de aceeași părere.

Puțini oameni sunt deschiși complet față de ceilalți așa ca nu trebuie subevaluată această calitate.

Cum faci să nu te muște nici un câine

Avertisment: Anumite parti din articol sunt pentru a fi folosite în situații limită nu pentru a fi testat de dragul artei.

Am văzut că multe persoane se tem de câini. Motivul este că au fost mușcați sau că se tem că vor fi mușcați.

Eu sunt o persoană care iubește câinii și mă gândesc că dacă voi prezenta niște sfaturi legate modul de a evita mușcăturile poate că voi scade nivelul de frică și implicit de agresivitate al unor oameni față de câini.

Acest articol este scris pentru cei care au depașit nivelul în care ceea ce le creează discomfort trebuie să moară sau să dispară și care caută să își învingă frica și să primească mai mut în viața lor în loc să excludă mai mult.

O să prezint diferite situații în care poți fi mușcat de câine și cum poți evita.

1.Accidental, de către câinele tău sau de un câine cu care te joci și care nu vrea să te rănească.

În general aceste mușcături sunt superficiale dar pot fi evitate. Dacă te joci cu un cățel cu dinți de lapte ai grija ca sunt foarte ascuțiți și cățeii mici nu au un control foarte bun asupra mușcăturii. Evită să tragi de mână dacă te-a apucat și încearcă să îi deschizi mai bine gura.

Dacă te joci cu cârpe sau bețe cu câinele și el vine în fugă să le prindă ai grijă că pot greși mușcătura și te pot apuca accidental de degete. Sfatul meu e sa arunci ușor obiectul să îl prindă din aer sau să folosești chestii mari cu suficient spațiu de care să apuce pe care mereu sa ai grija sa le asezi tu să îi fie ușor de mușcat.

Dacă are obiceiul să apuce de antebraț ridică mâneca să simtă că ești tu și să nu strângă prea tare de mâna crezând că a apucat haina.

Când se bat doi câinii te pot mușca dacă încerci să pui mâna pe ei. Nu au de unde să știe că e mâna ta sau dinții celuilalt câine. Apucă-l de ceafă dacă nu e pericol să te muște celălalt sau de lesă dc o are la gat. Ai grijă la ambii câini că din focul luptei te pot mușca accidental. Din experiență proprie aș spune că atunci când se bat între ei nu vor mușca intenționat pe altcineva.

2.Câinii de pe stradă sau din parc.

Când treci pe lângă un câine al cărui potențial aresiv nu îl cunoști evită să îl fixezi cu privirea dar totuși urmăreștel permanent să îi vezi reacțiile. Nu trece peste un câine culcat poate crede că vrei să îl lovești. Nu trece pe lângă un câine de așa manieră să îl inchizi într-un spațiu strâns. Pe lângă bloc sau între tine și o tarabe în piața etc. Mai bine îl chemi la tine și când se eliberează locul treci tu, sau ocolești dacă se poate.

Dacă unul mai mulți câini de pe stradă se reped la tine și încep să te latre. Nu îți pierde calmul stai cu fața la ei pe cât posibil (chiar dc sunt mulți în general stau grupați) vorbeștele cu un ton jos și fără agreșivitate. Dacă se apropie ridică tonul și folosește cuvinte ca nu , nu e voie, pe loc (unii câini au câteva noțiuni de dresaj). Depărtează-te mergând cu spatele, păstrează mereu contactul vizual și dacă se apropie pune între tine și ei o plasă geanta etc. Păstrează ca ultimă resursă (dacă se apropie la mai puțin de 1.5 ,2 m depinde de calmul tau)strigăte sau amenințări (că iei ceva de jos). Aici calmul și blândețea e secretul trebuie să nu provoci dar nici să nu te temi. Dacă totuși situația se deteriorează strigă la ei fă-te că iei ceva de jos . Nu recomand să dai cu șutu în ei pentru că au refleze foarte bune și probabil vei fi mușcat mai bine menține o distanța de 1, 2 m între voi.

Dacă vrei să pui mâna pe un câine necunoscut nu veni cu palma pe desupra capului său. Întinde mâna de jos în sus și permite-i să te miroasă întâi. Ține palma extinsă și apropiete astfel încât botul său să fie perpendicular pe dosul palmei tale. În caz că ar încerca să muște (unii câini sunt traumatizati și reacționează imprevizibil) să fie nevoie să deschidă botul foarte mult sau te vor lovi cu nasul încercând să te apuce. Asta îți dă câteva ms de reacție. Eu am reușit de 2, 3 ori să trag mâna fără să fiu mușcat așa.

3.Câinii de pază sau antrenați special pentru a mușca.

Aceștia pot provoca cele mai grave mușcături. Dacă la primele două categori e vorba de ce să nu faci aici e vorba de ce să faci să minimizei daunele. În primul rând câteva noțiuni de dresaj.

Câinele dresat pentru a mușca este antrenat să aibă o mușcătură adâncă până la măsele. Câinele este dresat ca o dată ce a făcut priză să tragă înapoi pentru a rupe și să scuture capul pentru a sfâșia. Câinele e în general dresat cu un manșon care se pune pe o mână. Mai puține sunt cazurile de câini dresați să atace orice zona a corpului. Pentru asta e nevoie de costum integral pentru dresor.Câinele dresat nu latră și nu ezită când atacă, folosește forța și greutatea corpului pentru a doborâ agresorul.

Stiind asta putem să elaborăm o strategie de protecție.

Dacă ești gros îmbracat și ai timp să faci asta dă haina jos și înfășoar-o pe mână, când sare pe tine întinde mâna protejată și execută o mișcare de rotație spre exterior pentru a atenua impactul. Practic să te învârți cu el în aer după ce a mușcat. E vital să nu cazi. O dată ce a apucat haina dacă aceasta e suficient de groasă e posibil să fi protejat. Poți apela la un truc, să te retragi până în apropierea unei zone sigure (gard, ușă) și să dai drumu la haină. În general câinele se poate să plece cu haina pentru că  uneori așa se comportă la dresaj dandu-ți timp să te retragi (încet și cu fața la el).

Dacă nu ai cu ce sa te protejezi rămâne să sacrifici o mână dar de dată aceasta nu te mai roti cu câinele ci repede-te în el. Câinele fiind antreant să muște adânc poți să îi bagi mâna prea adânc în gură și să nu poată să mai strângă(surpriză care durează f puțin dar îți poate da șansa să îl apuci să să îi controlezi capul).  Indiferent de rezultat trebuie să nu îi permiți să traga și să scuture.

O mușcătură poate să fie dureroasă dar când scutură e distructivă. Adrenalina te mai ajută în astfel de momente să înftunți durerea. Fără să pot să face o regulă din asta eu când mi-am dresat cîinele am vazut că o variantă ar fi să îl prinzi între picioare de mijloc și să îl apuci de pielea de la gât(la rasele care merge) sau de zgardă daca are. Practic așa poți să îi controlezi capul fără să te poată apuca.

În general câinele poate acționa relfex și la comenzi (pe loc, nu e voie, culcat)  și să oprească atacul sau bravo dacă a luat haina după mână (să plece cu ea).  Fiecare din sfaturile pe care le-am trecut aici sunt observații din experiența mea cu câini și cu dresaj de câini(statistic sunt șanse bune să meargă). Dacă un câine a fost dresat de o manieră mai deosebită aceste chestii pot să nu mai funcționeze la fel de bine.

Masculii lângă femele în călduri pot deveni agresivi. Femelele cu pui pot deveni agresivi. Câinii speriați sunt agresivi, câinii accidentați pot musca. În 90% din cazuri se vede uitându-te la el ce intenți are. Mârâitul e clar ce înseamnă latratul la fel. Ce nu e așa evident e că dacă tremură și are coada între picioare poate să fie gata să muște. Dacă vezi un câine care nu exprima nimic nici nu dă din coadă nici nu mâraie dar te fixează cu privirea păstrează distanța.

În general preferă să chemi un cîine la tine înainte să te duci tu la el. Dacă el face un pas spre tine poți să faci și tu spre el. Încearcă să îi înțelegi starea de spirit și tratează-l cu respect,  pune-te în locul lui înainte de a te mișca pe lângă el.

Eu personal cred că putem comunica dincolo de acțiuni așa că atunci când un câine latră la mine încerc să îi transmit gânduri pozitive și pline de blândețe.

Orice altă metodă ce respectă integritatea câinelui și a omului pe care o mai știe cineva o poate pune la comentariu și o voi adăuga în articol.

Iubire=Cunoaștere

A cunoaște înseamnă a iubi și a iubi înseamnă a cunoaște.

Nu pot susție această afirmație într-o dispută dialectică dar închide ochii și încearcă să pătrunzi înțelesul ce reiese din aceste cuvinte.

A iubi fără a cunoaște nu este decât sentimentalism superficial, un romantism iluzoriu, fără fond și fără formă vie. A cunoaște fără a iubi este doar calcul și măsurătoare.

Se va găsi cineva să spună că uneori atunci când cunoști ajungi să nu mai iubești. Eu aș spune că deși potențialul oricărui om e infinit totuși starea prezentă nu e. Astfel că avem capacități limitate de cunoaștere și implicit de iubire. Pentru a îți depăși limitarile este nevoie să fii conștient de ele. Dacă atunci când cunoști ceva nu poți să îl iubești poate că nu îl cunoști îndeajuns.

Necunoașterea, prin  definiție (în neconcordanță cu dicționarul dar în concordanță cu observațiile mele empirice) vine la pachet și cu o stare de ignoranță asupra ei. Omul când [nu cunonoaște] nici nu e conștient de asta. Realizarea ignoraței lui este primul pas pentru a evolua. În prelungira citatului de la început aș adăuga că relizând ignoranța lui face primul pas spre a-și crește iubirea. Adevărata sa avere, pe care are datoria să o sporească prin viața pe acest pământ.

Când suntem în fața unei noțiuni noi se declanșează voluntar sau involuntar mecanismele de a căuta punctele slabe sau nesustenabile ale conceptului. Vă rog acum să abordați aceste cuvinte altfel. Căutați să găsiți punctele tari să găsiți adevărul din cuvintele acestea. O dată cunoscut acesta va asigur că posibilele vulnerabilitățiile vor ieși singura la iveală. Pe lângă asta ferițivă de interpretări dualiste. Dacă ceva nu e complet adevărat nu înseamnă că e complet fals. Dacă ceva nu e bun nu înseamnă că e rău.

Nu pentru că ar mai fi ceva în afară de bun și rău (e o problematică care ma depășește) dar pentru că ce azi e rău mâine dacă înțelegi, dacă cunoști poate deveni bun.

Mergând la extrem a cunoaște totul înseamnă a iubi totul… sună a Dumnezeu.

Coborând spre uman să evităm capcana de a înțelegere prin cunoaștere disecarea rațională a atomului. Cunoașterea are dimensiuni ce transced inventarierea proprietăților unui obiect. Cunoașterea e completă când pe lângă forma sa intelectuală beneficiază și de o formă intuitivă. Nu îmi găsesc cele mai potrivite cuvinte, să zicem că trebuie să cunoști cu mintea cu inima și chiar cu mai mult de atât. Cunoașterea absolută cred că e iubirea fără curiozitate, fără curiozitate venită din frică.

Te cunosc atunci când chiar dacă nu știu ce vei face nu am nevoie de măsuri de siguranță și garanții căci iubirea mea pentru tine mă face să fiu în deplină siguranță. Iar curiozitatea relativ la tine nu se manifestă ca o asigurarea că nu vei faci ceva anume care m-ar prejudicia ci ar consta în bucuria de a observa orice manifestare a ta. Surprinzătoare dar în același timp exact în acord cu întreaga ta formă.

Îmi ești cunoscut fără a știi ceea ce ești și astfel fără a mă plictisi.

Cuvintele și noțiuniile se duc mereu în absurdul logici, în construcții paradoxale dar totuși în perfect acord cu înțelegerea fenomenului. Nu știu dacă s-a înțeles ce am vrut să spun, dar sunt sigur că dacă cineva vrea să simtă ce am vrut să spun va reuși.

Vă urez o zi bună si aș vrea să ajungem să ne cunoaștem mai bine.

La coadă

Context:

Sâmbătă dimineața, la CEC-ul de pe bulevardul unirii singurul deschis în weekend. O singură caserie deschisă, 30 de persoane la coadă timp mediu de satisfacere a clientului  (impropriu spus, ca în general se plateau amenzi, rate, taxe)  5-15 minute.

Personaje:

eu cu “grasa” mea să plătim o taxă de pașaport, câțiva oameni cu copii mici după ei (așa se educă răbdarea) și restul plus una care-i și întrece.

Eu ca veșnic personaj principal al povestirilor mele începusem să mă gândesc cum să evit coada, cum să fac să treaca timpul mai repede, cum să mă exteriorizez că nu îmi convine situația. Apoi într-un moment de revelație mă gândesc (printre înjurături) bă da cum o fi să fii ăla de la ghișeu. Apoi realizez că asta e situația și nu o pot schimba așa că măcar să nu mă enervez, oricum oamenii care erau acolo la momentul respectiv nu erau dușmanii mei erau acolo să mă ajute.

Bun, trec eu din starea de angry mob la zen. Accept că o să o ard static la coadă 2 ore în ziua de sâmbătă că doar a fost alegerea mea să plătesc atunci taxa.  Mă așez relaxat în sinele meu și mă țiu de monoloage interioare în așteptarea minunii. Privind la restul confrațiilor ce mă înconjurau, le simțeam dracii crescând în progresie geometrică. Normal că neavând încotro să năvălească probabil că se centrau pe amărâtul de la ghișeu și lentoarea aparentă a modului său de operare.

Eu fiind programator de soft economic înțeleg ce înseamnă operarea în genul ăsta de programe așa că bănuiesc cam care e situația reală. Analizând, gândurile mele la intrare, observ că probabil bietul om care era acolo să ne servească pe noi, că nu am putut să ajungem în timpul săptămanii, mai era și asaltat de un foc continu de energii negative. Așa că din spirit de compasiune îi trimit niște gânduri bune și scuzele de rigoare pentru că la început i-am zis două, inerțial așa. Plus că mă gândeam că să nu îi strice aștia imprimanta cu blestemele lor :D.

Nu apuc să mă felicit pentru schimbarea creștinească de atitudine când ia foc una. Aia de v-am spus că îi și întrece.

Personaj mitologic cunoscut de toată lumea sub titlul de femeie isterică. Bă și începe asta să facă acolo răscoală, că ce e nesimțirea asta, că de ce nu mai se dă drumul la o casă. Că să sune cineva să vina cineva că ea nu mai suportă etc. Cu nu va e rușine cu d-astea, cășunase pe o femeie care nu știu ce trebăluia acolo după pârleaz, dar nu la ghișeu. Nu mai se liniștea și tot se uita în dreapta și în stânga după suport moral. Mă rog până la urmă nu știu ce a încercat a mea să o calmeze fără succese reale. Mai stăm noi la coadă ca vitele placide, când vine aia, ținta vociferărilor la calculatorul de la ghișeu să se uite la ceva. Rahat, treburi interne bănuiesc.

A luat iar foc creștina cu sindrom premestrual. Deja o făcea pe aia nesimțită cu argumente de genul uite că știi să umbli la calculator de ce nu mai deschizi un ghișeu și așa mai departe. Când surprize, surprize gloata amărâtă în loc să se alăture lapidarii iată că se opuse.

Au sărit oamenii de la codă cu gura pe ea că să termine cu scandalul, că deranjează oamenii aia care ne serveau și că nu a forțat-o nimeni să vină azi dacă nu dorește. În 1000 de ani nu m-aș fi așteptat la așa reacție. Si nu unu ci mai mulți din care unii erau mult mai în spate ca ea la coadă. Uite mă că se poate să fim și civilizați și raționali.

Normal că faptul că erau așa puține ghișee deschise e frustrant dar na poate că de acolo vin dobânzile mai mici oricum nu a striga la angajați e soluția de rezolvare, că oamenii ăia nu au nici o vină. Bănuiesc că sunt alte soluții și pârghii de a crește calitatea serviciilor. Oricum eu am simțit pe pielea mea ce înseamnă să îți schimbi modul de percepere de la nerăbdare și revoltă la acceptarea situației. Plus că am avut și contra exemplu, pe doamna care și-a pierdut cumpătul. Nu mi s-a părut că ieșirea ei i-a folosit la ceva, din contră părea mult mai nefericită. Nu în ultimul rând am fost plăcut surprins de faptul că majoritatea au înțeles situația și au acceptat-o ca atare cu maturitate