Cum ajung la decizia să mă despart.

20 01 2010

După ultima serie de articole am observat că unii cititori și-au exprimat neîncrederea în capacitatea de a decide în a 3-a fază. Mai corect spus au spus că pentru ei nu prea mai există calea de întoarcere o dată apărută o astfel ne situație. Excluzând posibilitatea reconcilierii înseamnă că nu mai alegi.

Voi prezenta modul meu personal de a vedea lucrurile în ambele variante, atunci când alegi să te împaci și când alegi să nu te mai împaci. Prin asta nu vreau sa dau un model viabil pentru altcineva. Nu cred în așa ceva. Doresc doar să prezint un posibil mod de acțiune care poate să ajute pe cineva în a și-l  descoperi pe al lui, chiar dacă prin contradicție.

Voi începe cu varianta despărțirii, pentru a nu crea iluzia că favorizez o alegere sau alta.

Presupunând că am fost înșelat și am depășit fazele 1,2 sunt în situația de a decide ce aș face. Raționametul pe care as merge ar fi următorul.

O iubesc? DA/NU

Dacă răspunsul este NU atunci decizia e simplă. Voi discuta cu ea și voi încerca dacă este posibil să aflu care au fost motivele pentru care m-a înșelat. Poate am ceva de învățat de aici. Voi ignora motivele de genul “nu ai masina decapotabilă” sau mai știu eu ce chestii subiective și ma voi axa pe motivele de genul: Ești prea egoist, ești plictisitor, ești brutal etc. sau mai știu eu ce posibile motive ar putea să existe.

Aș încerca să înțeleg de ce mă vede așa. Cât din ceea ce spune este ceva ce nu mă caracterizează și aș putea să fiu mai fericit dacă aș schimba și cât e ceva intrinsec și reprezintă doar un semn că ar trebui să caut pe altcineva.

Dacă raspunsul este DA, trec la următoarea întrebare.

Mă iubeste?

Deși faptul că m-a înșelat poate parea un indiciu că nu, eu tind să cred că nimic nu e așa de simplu. Așa că aș încerca să fac abstracție de înșelat în sine și aș evalua relația în întreaga ei dimensiune. Dacă aș ajunge la concluzia că nu mă iubește (aici e mai mult o artă decât o știință) ar fi timpul să mă despart. Mi-aș cere scuze pentru că am tinut fără să îmi dau seama un om pe care îl iubesc prizonier (chiar dacă a stat din incapacitatea lui de a decide sau de a mă răni, să nu ne subestimăm puterea de convingere) într-o relație. I-aș reda libertatea fără să îl acuz de ceva. M-aș bucura chiar să fie fericit alturi de oricine chiar și față de persoana cu care m-a înșelat. E bine să știi să te dai la o parte când ești o piedică în fericirea cuiva.

Acum vine varianta grea mă și iubește și o iubesc. E momentul în care trebuie să discuți cu partenera să încerci să afli care sunt nevoile ei nerespectate, ce au facut-o să te înșele. Dacă nevoile ei sunt incompatibile cu așteptările mele într-o relație de asemenea trebuie să dau dovadă de curaj și să spun stop. Voi avea grijă să nu încerc să distrug iubirea și pe cât posibil să ofer suport sau sa cer suport pe parcursul despărțirii. Care cu siguranță nu va fi ușoară.

Nu vreau să creez impresia că ceea ce am spus aici e ceva ce faci cu zâmbetul pe buze și părul în ochi. Nu, sunt sigur că e ceva ce faci simțind că se rup bucați de carne din tine și luptând cu egoul și pierzând multe bătălii. Important e să câștigi războiul, important e să nu omori iubirea acolo unde există în tine sau în ea. Important e să nu iei amăraciune cu tine în suflet și să o transformi în venin. Restul e doar o durere normala în procesul de maturizare și asumare.

Anunțuri

Acțiuni

Information

18 responses

20 01 2010
carmen

dar ce know how stapaniti d-voastra, domnule! am citit tot textul cu un mare zambet in coltul gurii, mai ales cand am ajuns la capitolul in care intelegeai ca nu te iubeste si iti cereai scuze ca ai tinut-o prizoniera.

20 01 2010
VreauUltimulLoc

Is arogant?

20 01 2010
oanamarrria

„E momentul în care trebuie să discuți cu partenera să încerci să afli care sunt nevoile ei nerespectate, ce au facut-o să te înșele.”
Omul nu înşeală neapărat pentru că nu i-au fost respectate nevoile, ci pentru că nu prea suntem fiinţe monogame, deşi ne încăpăţânăm să credem asta. 😉

20 01 2010
VreauUltimulLoc

Pai si poligamia poate sa fie o nevoie. Adica isi doreste sa o arda si cu altii dar pe mine ma iubeste si cu mine vrea sa faca un cuplu.
Acum depinde de mine daca sunt gata sa accept asta si in ce conditi,i daca nu cadem la pace inseamna ca e timpul sa ne vedem de drum. Poate ne invoim asupra sexului asupra celui de-al treilea partenerA (omul are voie sa viseze) poligamie sa fie dar sa fie cu mai multe femei =)).

20 01 2010
volent

perfect de acord cu oanamarria. in rest analizele tale m-au terminat:)

20 01 2010
VreauUltimulLoc

De rau sau de bine?
Ma mie imi place ideea asta nu poligamia, zau ca imi place, dar „femeile nu e oameni dom’ne” ele nu si nu .

20 01 2010
oanamarrria

nu zău? femeile nu şi nu? eu încă nu am reuşit să conving trei bărbaţi să-mi fie harem. îi opreşte orgoliul şi posesivitatea. sau poligamia asta merge doar într-un sens: bărbaţi cu mai multe soţii, nu şi invers? şi eu nu ştiam. 🙂

20 01 2010
Allesssia

Daca femeile nu „e” oameni atunci de ce incercati sa le intelegeti rationamentul dupa care actioneaza? A inselat?Punct si de la capat, iar daca dupa N posturi pe blog tot nu afli din ce motive a ajuns sa te insele…propun sa treci de partea gay. Poate ii intelegi pe barbati mult mai bine.Barbatii se simt ok si cu un al treilea partener din cate am observat, in schimb sunt putine femei care accepta un al treilea in ograda lor. Think about it!:)

20 01 2010
VreauUltimulLoc

Logica celor afirmate de tine ma dezorienteaza. Sa recapitulez.

Daca vreau doua femei iar ele nu sunt de acord, sa ma gandesc serios sa aleg doi barbati. Pierd eu ceva din vedere? De la un numar mare de pizde ma trimiti la un numar mare de puli care e cumva opusul pizdelor. Matematic analizand de la +2 tu imi propui -2.

Singura sansa ca sa aflu dupa N posturi pe blog de ce ma inseala femeia e sa ii dau link =)). In alta ordine de idei de ce crezi tu ca posturile astea ar fi generate de faptul ca am fost inselat? Poate incerc sa imi gasesc o motivatie tranchilizanta pentru constiinta :D.

20 01 2010
Allesssia

Amuzamentul e si de partea asta sa stii:) E absolut neinteresant daca ai fost TU inselat sau nu. Parerea era pentru majoritatea dintre noi. Oricine poate fi inselat, fie el barbat sau femeie.
Am personalizat-o in ultima parte pt ca mi se pare funny sa vad ca sunt din ce in ce mai multi barbati care isi doresc 2 partenere in acelasi timp, dar care daca ii iei la bani marunti habar nu au cum sa pastreze una singura langa ei…probabil multi se ghideaza dupa cantitate si nu dupa calitate…

In alta ordine de idei postul tau a fost a fost amuzant

PS: Nu mai sari ca din oala cand auzi „gay”…sunt si ei oameni:P

20 01 2010
VreauUltimulLoc

Sunt de acord cu tine ca nu prea stim sa pastram un partener langa noi, de aceea nu ma grabesc sa cataloghez atunci cand cineva inseala. Pana la urma o parte din vina e si a celui inselat. Vina ce daca nu si-o asuma nu va face decat sa reediteze experienta in alt format.

Ps: nu am nimic cu gay-ii in nici un contex, mai putin preferintele mele sexuale unde am tot dreptul sa ii exclud pe principii subiective ;).

20 01 2010
Hobbitul

fac ce vrei si ce crezi tu, indiferent de decizia luata asa va parea cea mai buna

20 01 2010
roara

Si uite am ajuns si eu la partea care imi place…

Primele puncte sunt intr-un fel de la sine inteles…

Ultima varianta, cand ambii iubesc… ei bine, cred ca e cel mai greu atunci, caci, stiind ca nu numai tu esti in relatie, iti este cel mai greu sa decizi ce vrei cu adevarat pentru tine. Cu toate ca, teoretic nu am trebui sa fim egoisti, insa, chiar siintr-o relatie de iubire iubesti pentru ca si partenerul te iubeste si iti ofera ceea ce tu cauti. [scuze repetitia]… buuun… ce faci atunci? ce simti… pana la urma, cum spuneai si tu, poti lua o hotarare acum si peste o perioada x sa ti-o schimbi la 160 de grade etc etc…

Pana la urma, cred ca trebuie sa faci ceea ce consideri ca te va face pe tine fericit, linistit.

Si, daca consideri ca relatia nu va avea nici un viitor din xyz motive, atunci, renunta, pana cand nu va veti ingropa amandoi in ceva ce era esuat inca de la inceput…

Don Quijote e doar o carte…

20 01 2010
VreauUltimulLoc

E, fiecare carte e inspirata din ceva real, si de multe ori viata bate filmul sau cartea.

20 01 2010
roara

Singurele carti ce cred eu ca sunt inspirate din ceva real sunt cartile ce trateaza subiecte stiintifice, gen cele de medicina, psihologie, fizica etc etc etc… plus biografiile, sau monografiile…

Celelalte, dupa parerea mea umila, sunt inspirate din iluzia realitatii…

21 01 2010
VreauUltimulLoc

iluzia realitatii cuiva e realitatea altuia.

21 01 2010
roara

si atunci, ce e realitate si ce e iluzie?

21 01 2010
VreauUltimulLoc

Conteaza? Conteaza unde e limita intre realitate si iluzie intre nebunie si sanatate mentala?
Oare cine e dezorientat ala care crede ca viata e realitate sau ala care crede ca realitatea e trairea lui interiora.
Eu cred ca ala mai fericit e mai aproape de calea cea buna.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: