Lauda, otrava mintii

Cel mai mare obstacol în calea libertății sunt dorințele noastre. Asta face lauda ca o plimbare cu tăvi pline printre flămânzi.

A te lăuda nu e decât a stimula pe de-o parte dorințele celorlalți și pe de alta nevoia ta de a te lăuda cu altceva, o sabie cu tăiș dublu. Înlănțuiți de dorințe oamenii se supun jugului.

Asceza e singura cale de ridicare din mocirla slugărniciei.

Cumva percepția omului s-a schimbat. Virtutea a devenit ridicolă iar tânjirea e în trend. Suntem învățați cum să obținem ceea ce dorim, cum sa dorim ceea ce nu avem nevoie, cum să ne lăudăm cu ce am obținut. Un sistem extrem de eficient, nu pot contesta.

Fără speranță pare specia umană în aceste clipe. Dar, eu sunt un optimist și știu că orice impuls exagerat generează o reacție contrară de sens opus. Legiunile de drepți se vor ridica pe cenușa civilizației noastre.

Succint

Scurte capodopere

Citind articolul de mai sus mi-am adus aminte de următorul sfat:

Dacă poți rezolva ceva fără un cuvânt atunci nu rosti niciunul. Dacă nu se poate atunci rostește cât mai puține.

Geniul creator Chuck Jones, din spatele desenelor Looney Tunes, dându-și seama că scurtele metraje permiteau posibilități nelimitate își impunea constrângeri asupra personajelor. Astfel dându-le personalități distincte.

Poeziile japoneze Haiku, impunând o serie de constrângeri, stimulează creativitatea și imaginația.

Femeile devin mai atractive prin ceea ce nu arată.

Luptătorul este mai redutabil prin ceea ce nu face.

Ascetul se rafinează prin abținere.

Absența îmbogățește.

Autocontrol

Postul ăsta poate fi considerat o continuare la acesta.

Am identificat o posibilă pantă pe care poți aluneca în situații extreme.

Să mă explic. Mi se întâmplă, uneori, să mă enerveze anumite conjuncturi, unele mai rău și unele mai bine :D. La unele dintre aceste situații consider eu că nu e cazul să mă enervez și îmi trece dar la altele reacționez exact invers. Mai precis îmi zboară gândul la o reacție exagerată și brutală.  Există acolo ori un regret că nu am acționat așa ori un moment de nehotărare dacă să dau curs sau nu acestui gând cu potențial agresiv. În cele din urmă în 99% din cazuri rămân doar la fantezie.

Pare ceva inofensiv dar practic aceste gânduri constituie alegerea mea ne dusă la capăt. Cu alte cuvinte m-am identificat cu acțiunea agresivă chiar dacă nu am săvârșit-o. Din punct de vedere al eticii și al alegerii CINE SUNT EU e irelevantă potența de a și face ceva. Eu cred ca ești în ambele situații la fel de „vinovat”.

După acceptarea alegerii de a răspunde agresiv și violent nu mai e decât un pas până la acțiunea efectivă. Pas la care se va ajunge mai repede sau mai târziu.

În unele cazuri poate niciodată nu vei înfătui nimic dar cu siguranță la nivel spiritual ești pe același prag cu cei mai iuți, dacă nu chiar mai jos. De ce spun asta?

Atunci când treci granița fanteziei tale negative există sansa să o dai în bară. Există șansa (mare) ca fapta ta reactivă să nu se desfășoare ca în gând. Ăla pe care vrei să îl troznești poate fi un campion la full-contact sau femeia poate se desparte de tine după palma dată. În același timp există posibilitatea ca fapta să se petreacă exact ca în fantezie. Până la urmă este irelevant acest aspect. Chiar și în cazul unei “reușite” vitejești te vei lovi de ceva la final.

Te vei lovi de conștiința ta. Te va șoca brutalitatea vinovăției pentru actul tău și gustul amar pe care ți l-a lăsat. Orice act intenționat distructiv aduce după sine remușcări. Din punctul ăsta de vedere filmele fac un mare rău. Prezintă de o manieră seducătoare, din punct de vedere grafic, actele de violență. Dar lor le lipsesc mijloacele de transmitere ale senzatiilor postfactum încercate de inițiatori. Maxim eroul nostru privește trist în zare 1 secundă. Gest care oricum scapă interpretării marii majorități de spectatori.

Sfatul meu practic este ca atunci când simți că ți-ai dori să iei atitudine nu lăsa lucrurile la jumătate. Continuă fantezia până la capăt. Nesimțitul ăla care ți-a tăiat calea în trafic și pe care te-ai urca nițel dacă ai avea un tanc e și el un personaj complex. Nu stiliza scena ignorând deliberat amănuntele care te încurcă.  Dacă simți că vrei să te răzbuni gândește-o până la capăt și vezi dacă mai vrei.

Vizualizeză că îi dai “ceea ce merită”. Apoi începi să te gânedști cum l-ar afecta asta. Ce efecte ar avea o daună materială asupra cuiva care poate are copii poate are rate poate nu mai poate folosi mașina care e mijlocul prin care ajunge la muncă. Imagineazăți că poate se grăbea că a primit o veste proastă poate era neatent că tocmai suferise un deces în familie. Poate că era îndrăgostit poate, poate, poate…

Următorul pas este să reevaluezi dacă te-ai mai simți la fel de satisfăcut să îți duci fapta la bun sfârșit. Fi ca un croitor măsoară de 10 ori înainte să tai pentru că o tăietură e mult mai greu de “netaiat”  laloc.

Nu lăsa alegerea pe DA în mintea ta fără să o parcurgi până la capt. Pentru că așa cum scrie și în acest articol

nu avem controlul deplin asupra cauzelor si al reacțiilor noastre. Nu lăsa la întâmplare posibilitatea ieșirii la suprafață a unei traume emoționale de care nu ești conștient. Gândurile repetate creează anumite reflexe mentale. Situații similare ne creează paterne de reacție.

Mereu ai vrea să faci ceva când nu ți se dă prioritate pe trecerea de pietoni. Repetarea aceste fantezii poate face ușor introducerea ei categoria reacțiilor acceptate. O astfel de alunecare subtilă la nivel mental a unei fapte de pe modul NU în modul DA sub contextul unei stari de stres și oboseală te pot face să reacționezi cu o violență și o viteză ce te va surprinde chiar și pe tine. Pentru a evita luptele ulterioare cu conștiința (care nu sunt chiar drăguțe) sfatul meu e să nu lăsați nici o fantezie de acest gen neexplorată până la capăt. Nu judec în nici un fel alegerea făcută de cineva, vreau doar să vă atrag atenția asupra riscurilor de a acționa fără să mai apuci să alegi. Sau să acționezi conform unei alegeri superficiale.  Sunt multe vieți distruse din acest motiv.

Evoluția negativă

Eu nu cred că există un om rău din prima clipă când se naște. El devine așa în urma unui proces îndelungat de înțelegeri și învățături greșite.

Drumul pe care îl parcurge fiecare dintre noi până ajunge la răutate ar putea să fie următorul.

Prima etapă este nevoia de a fi iubit. Nevoia de a fi iubit generează frica de a nu fi iubit. Din această frică atunci când te simți neiubit va apărea un sentiment de vinovăție.

Te simți nevrednic de iubire înseamnă că tu nu faci ceva bine. Te simți vinovat față de tine pentru incapacitatea de a atrage iubire. Vinovăția va atrage învinuiri din partea altora conform legii atracției. Apoi vei învinui și tu la rândul tău pentru că vei considera că acesta este modul normal de reacție.

Din vinovăție se naște frica de aici paleta se deschide cât vezi cu ochii, frica de o infinitate de lucruri. Frica va atrage spre tine sperieturi din partea altora. Sperieturile repetate te provoacă la acțiune astfel ajungi să îi sperii tu pe alții. În timp ce unii reacționează prin inhibare marea majoritate reacționează agresiv cu timpul.

Astfe din obișnuința de a speria și tu și poate de a speria primul apare răutatea. Răutatea menținută pe perioadă mare de timp se transformă în ură profundă. Când ajungi la ura profundă drumul până la îmbolnăvire și moarte este scurt.

La fiecare etapă există multiple semne pentru cine vrea să învețe și să se schimbe. În general corpul nostru este cel care ne învața aceste lecții prin afecțiuni mai mult sau mai puțin ușoare.

Ca exemplu după ce am avut o reacție exagerată față de o situație (reacție susținută de cuvinte scrise sau vorbite) mi-am mușcat de 6 ori în aceiași zi buza pe interior și mi-am ars limba cu ceai. Poate cineva vrea să vadă aici o coincidență dar eu am văzut un avertisment.

Dacă stai și meditezi asupra reacțiilor tale, asupra gândurilor și asupra trăirilor identifici destul de ușor în ce etapă te afli. Eu simt că poți să fii pe diferite planuri în locuri diferite. Adica vinovat fața de ceva speriat față de altele și rău față de altele.

Pentru cei care consideră că ceea ce am spus până acum are o șansă de credibilitate voi continua cu măsuri de contracarare. Pentru restul doar încercați să priviți prin prisma asta ceea ce vi se întâmplă de acum încolo și ajungeți la o concluzie proprie.

În primul rând pentru a ști unde te afli trebuie să asculți sentimentele.

Ele îți spu:

–          Acum urăști !

–          Acum ți-e frică !

–          Acum te simți vinovat!

Nu bloca aceste semnale că ele sunt doar efecte. Blocându-le doar închizi ochii la ele nu elimini nimic concret. Apoi fă cumva ca să le exprimi nonviolent. Scrie pe hârtie, bate o pernă, aleargă, bea, fă ce știi tu. E pur personal modul de ardere a sentimentelor și de exprimare a lor. Mereu căutați să o faceți neagresiv pentru alții (a spune o parere personală dar care nu convine nu e agresivitate dc o faci civilizat).

Acum ai conștientizat și te-ai eliberat de tensiunea de moment. E momentul să lucrezi asupra cauzei. Nu am o recomandare dacă să o iei de la frica inițială sau de la ultima din piramidă. Eu o iau de la aia care arde cel mai rău. Metoda de revers a procesului se face prin iertare.

Trebuie să ierți pe cel care te-a ranit, trebuie să te ierți pe tine că ai reacționat nepotrivit. Trebuie să ceri iertare corpului tău pentru că l-ai făcut să sufere pentru a te învăța pe tine lecțiile. Poți cere iertare oricărei entități pe care consideri că ai agresat-o și să ierți orice te-a agresat.

Iertarea nu se învață în cuvinte se învață prin practică. A îți cere iertare nu implică o formulă magică sau efectiv să spui omului respectiv ceva. Implică în primul rând recunoșterea greșelii în fața ta și alegerea ta conștientă de a o evita pe viitor. Implică să poți să spui că dacă s-ar reedita situația respectivă ai acționa altfel. Si gândul de a putea face asta să te bucure nu să fie ca o corvoadă.

Apoi procesul continua repetitiv până stingi din ce în ce mai multe aspecte și te apropii din ce în ce de frica inițială. Chiar și fricii trebuie să îi ceri iertare pentru că ea a venit să te învețe o lecție iar tu din neștiință ai reacționat cu agresivitate față de ea.

Durerea de la o arsură te scapă de la moarte iar noi mereu ignorăm binele făcut de ea și o blestemăm pentru senzația de discomfort temporar care o simțim.

Concluziile sunt simple. Cu cât ești mai departe pe pantă cu atât ai pare de mai multe șicane pentru a pricepe asta și a te corecta. Dacă te încăpățânezi să mergi pe drumul greșit (grești înseamnă în dezacord cu ceea ce tu ești și sentimentele te avertizează constant) vei suferi și în cele din urmă vei muri(mai repede decât mai târziu). Dacă dorești conștient să te îndrepți și să te recreezi în fiecare zi mai aproape de ceea ce ești cu adevărat viața va deveni mai frumoasă și plină de culoare.

Nu mă crede pe cuvânt încearcă singur și alege ce simți tu că e mai bine pentru tine.

Economia rațiunii

Rațiunea îi este dată omului nu pt frumusețea ei ci pentru a-i folosi. (Luule Viilma)

Rațiunea este o resursă finită în viața noastră. Dacă eliminăm timpul cât nu o folosim (somn/intocsicație cu substanțe inhibatoare) avem măsura ei.

Din această cantitate o parte o folosim în asigurarea existenței zilnice, de regulă 8 ore pe zi. Rămâne o parte și pentrul uzul nostru personal. Calculul sigur că nu e așa de simplist dar îți faci o idee.

Folosim ce rămâne într-o serie de direcții nepotrivite.

-Pentru a căuta să ne diferențiem de alții, pentru a acuza, pentru a critica, pentru a ne cultiva orgoliul, pentru a urâ și pentru a ne omorâ visele și a ne îneca speranțele.

Cât folosim în moduri cu adevărat utile vieții noastre, dezvoltării noastre?

Cât din timpul rațiunii folosim pentru a-i întelege pe alții, pentru a iubii, pentru a spera, pentru a ierta?

Căci să nu facem confuzii în ziua de azi starea în care ne aflăm mulți dintre noi, inclusiv eu, necesită eforturi permanente pentru a înțelege și manifesta iubire, iertare, speranță și înțelegere. După un timp de exercițiu conștient vor intra în reflex dar la început e nevoie de efort rațional în această direcție.

Ca un exemplu simplist aș putea lua activitatea de a scrie pe blog. Atunci când scrii un articol ce ai în minte? O faci pentru a genera trafic, o faci pentru a câștiga bani, o faci pentru a îți crește renumele sau o faci pentru a contribuii la fondul pozitiv al umanității? Nu poți lăsa cuvintele tale fără să îți asumi responsabilitatea pentru ele. Cuvântul e energie și va lucra pentru tine sau împotriva ta, dar niciodată nu se pierde. Chiar dacă nu îl citește nimeni el îți va întoarce energia negativă sau pozitivă cu care l-ai încărcat. Nici unul din motivele enumerate mai sus nu e pozitiv sau negativ cât timp nu îl faci tu să fie. Poți câștiga trafic și energie pozitivă în același timp.

Dacă vrei ca viața ta să se transforme pozitiv folosește resursele pe care le ai în mod pozitiv. Are sens nu, chiar și sens economic?