Long time no see

Blogurile, mai există acest concept de boomeri?

uateva, nu am mai trecut de mult pe aici. Uitasem de existența locului, ca să fiu sincer. Probabil că și orice cititor.

Între timp viața și-a văzut de drum. Beau whisky direct din sticlă.

Nu am mai scris de mult cuvinte pe ecranul alb. Mi-a lipsit aceasta activitate, simt acum. Dar uneori trebuie să iei distanță de unele lucruri, să le dai timp, să le simți lipsa. Nu zic că voi reveni la scris. Dar sunt momente când simți o nevoie inexorabilă să te exprimi. Chiar și într-o fântână, cum este cazul unui blog astăzi.

Nu știu dacă nevoia e mai stringentă azi sau dacă pur și simplu acum a fost mai ușor să o fac. Dar omul trebuie să facă fapte. Că prin asta ne definim, în mintea noastră, prin acțiuni.

Eu sunt cel care….

Și apoi punem povești pe linia punctată. Unele sună melodios altele sună hidos, ca în cazul celor fără inspirație.

Dar nu e treaba noastră, ale noastre sunt mereu interesante, ca noi suntem protagoniști.

Off Doamne, iubesc senzația alcoolului care aleargă prin vene pe muzica mea.

Poate voi mai reveni o să vă mai zic lucruri, din viața mea și în general. Simt că acum că blogurile sunt de mult moarte aș putea să scriu mai bine. nu în sensul unei scriituri mai profunde sau ceva. Ci în sensul unei scriituri mai intime.

deși în definitiv nu v-am ascuns nimic niciodată, bastarzi nerecunoscători ce sunteți.

pupix.

Lauda, otrava mintii

Cel mai mare obstacol în calea libertății sunt dorințele noastre. Asta face lauda ca o plimbare cu tăvi pline printre flămânzi.

A te lăuda nu e decât a stimula pe de-o parte dorințele celorlalți și pe de alta nevoia ta de a te lăuda cu altceva, o sabie cu tăiș dublu. Înlănțuiți de dorințe oamenii se supun jugului.

Asceza e singura cale de ridicare din mocirla slugărniciei.

Cumva percepția omului s-a schimbat. Virtutea a devenit ridicolă iar tânjirea e în trend. Suntem învățați cum să obținem ceea ce dorim, cum sa dorim ceea ce nu avem nevoie, cum să ne lăudăm cu ce am obținut. Un sistem extrem de eficient, nu pot contesta.

Fără speranță pare specia umană în aceste clipe. Dar, eu sunt un optimist și știu că orice impuls exagerat generează o reacție contrară de sens opus. Legiunile de drepți se vor ridica pe cenușa civilizației noastre.

Zatoichi

A făcut cineva o fapta bună și a pus colecția filmelor japoneze cu zatoichi pe filelist. Mare om, mare caracter, nu știu dacă v-am mai spus, (probabil ca da, că am obiceiul să mă repet des, nu sunt chiar vast ca personaj) dar sunt un mare fan al cinematografiei japoneze, în special filme cu samurai. Mi se par foarte bogate in simbolism spiritual. Dacă ar fi să compar un film japonez cu un film occidental aș ajunge la concluzia ca vechii japonezi aveau dreptate când spuneau ca sunt poporul ales și restul lumii niște primitivi.

Câte filme ați mai văzut în ultima vreme să fie înțesate de principii morale. Mai ales că vorbim de principii morale corecte. O să fac o sinteză a celor mai frecvente principii întâlnite în aceste filme.

-Modestia, niciodată eroul nu sare în apărere propriei imagini. Acceptă orice umilire cu stoicism.

-Curajul, nici o situație nu este prea periculoasă pentru a acționa conform credințelor tale. Toto ce se poate întâmpla este să mori iar asta nu este cel mai grav lucru.

-Mărinimia, nu contează cât de sărac ești mereu este cineva mai amărât decât tine și dacă poți să îl ajuți imparte cu el și ultima fărâmă de pâine. În cazul lor boabă de orez sau cupă de sake.

-Nu ataca primul, oprește atacul atunci când adversarul a renunțat. Dar, când acesta atacă fii necruțător. Aici este o grămadă de discutat. Până nu treci prin situații limită nu o să poți înțelege ce înseamnă să îți strunești trăirile și să acționezi echilibrat când viața ta este pe masă.

-Nu te atașa de confort. Nu te lăsa legat de oameni. Aceasta este sursa suferințelor și a răutăților totodată. Dacă îți legi soarta de cineva vei ajunge părtinitor, vei trece peste principiile tale morale în favoarea celor iubiți.

-Viața înseamnă schimbare, suferință si frumusețe. Schimbarea vine din natura noastră, suferința de la oameni și frumusețea din natura înconjurătoare.

-Fii la fel ca soarele și tratează-i cu căldură pe toți.

Ar mai fi câteva, dar imi scapa pentru moment și oricum nu sunt asa de simplu de cuprins în cateva cuvinte.

Nu te teme de tăișul sabiei, Căci viața curge prin lume după reguli divine. Nu te complace în renunțare, căci viața nu este pentru cei ce renunță. Viața este o luptă și lupta caracterizează fiecare clipă. Lupta este energia care modelează mediul înconjurător. Este pana care scrie pe hârtie, este ciocanul care dăltuiește-n piatră. Păstrează legea, caci legea este dreaptă și nu poate fi eludată. Dacă vrei să te câștigi renunță la tot, iubește tot și ocrotește ce este slab. Singurul sens al puterii este ocrotirea creației. Spune-i Dumnezeu, spune-i adevăr, spune-i iubire, spune-i cum vrei tu, dar învață să recunoști legea și urmeaz-o. NImic nu moare fără vină și nu trăiește fără scop.

Ridica fiecare piatra

Ce frumos este să te gândești, să analizezi, viața, gândirea ta și oamenii din jur. Să o faci așa… cu mintea deschisă, fără prejudecăți și limitări. Să observi diversitatea și complexitatea.

Mie îmi place complexitatea și simetria și extrapolarea. Îmi place matematica deși, de mult am uitat-o sub forma sa didactică. Îmi place fizica deși, de mult i-am uitat ultimele formule.

Am rămas cu gândirea logică, deductivă și analitică, nu este prea mult dar este jucăria mea. Mă apără de plictiseală îmi dă putere și credință în ziua de mâine.

Deși îmi place și să beau și să fac sex și să mă delectez cu un gust bun toate aceste plăceri fizice sunt subordonate placerilor intelectuale. Îmi place efectiv să reflectez, să disec cu bisturiul minții, singurul care nu face să sângereze și nu strică ceea ce explorează, tot ce mă înconjoară.

Cred că tot din această plăcere derivă și plăcerea pentru luptă. Pentru că atunci corpul îți transmite doar dureri și strădanie doar mintea este cea care se hrănește din situațile limiă și din victoriile mici.  O poziție avantajoasă, o mișcare contracarată, tot atâtea surse de bucurie trecătoare. Dar însăși vremelnicia asta aduce farmecul momentului. Atunci trăiești prezentul, și înțelegi însemnătatea deciziilor. Înțelegi cum un mic gest sau lipsa de reacție te poate duce pe un drum fără întoarcere, la fel cum anumite gesturi sau reacții te pot doar devia puțin de la scopul tău primar.

Atunci apare acea scânteie, acea idee… cum că poate nu contează ce decizi sau cum urmezi decizia luată. Poate că mai importantă este intenția și încărcătura emoțională pe care o imprimi. Poate că mai important este cum bate inima decât cum se contractă mușchiul, și cum scrâșnesc dinții și cum se propagă biocurenții prin neuroni. Poate că tot ce contează este senzația aia interioară de bucurie atunci când mergi pe drumul bun. Atunci când ești în acord cu sinele tău și sinele tău este în acord cu locul său în ograda creației.

Momente rare și foarte prețuite pentru intensitatea lor.

Ar fi frumos să înțeleg, dar e atât de frumos să caut. Singura căutarea ce nu obosește și nu frustrează. Singura căutare care îți deschide ochi atunci când îi închizi.

Căutarea sensului

 

Emoțiile sunt ca vinul.

Că emoțiile sunt ca vinul e o comparație o înșiruire de cuvinte o pierdere de timp. Ce contează e cum tratezi tu vinul. Ești un bețiv sau un degustător. Bețivi sunt mulți, degustători puțini.

Problema e că bețivii împart vinul în bun și rău. La ăla rau se strâmă iar la ăla bun râd. De băut îl beau pe tot și apoi se îmbată. Indiferent ce vin bei după beție senzația e în marea majoritate neplăcută. De unde și numărul mare de nemulțumiți în jurul nostru.

Un degustător relaționează altfel cu vinul. El îl înțelege și îl degustă în toate felurile posibile, nu se sperie de vinul prost și nu se entuziasmeaz, dincolo de bucuria frumosului, în fața unui vin bun.

Când o să înțelegi cum să deguști vinul când o să înțelegi cum să privești emoțiile ca ceea ce sunt vei descoperii libertatea spiritului.

Emoțiile sunt doar culori și senzații nu sunt frumoase și urâte decât în măsura în care tu începi să te identifici cu ele și să le dai consistență.

Când o să înțelegi că o emoție “negativă” de fapt e doar o emoție și că are frumusețea ei și utilitatea ei vei deveni un om liber. Vei căpăta o viteză amețitoare în evoluția ta personală. Te vei simți ca atunci când alergi pe mal după ce până atunci ai alergat în apă până la genunchi.

Căutați activ cum să opriți îmbătatul cu emoții. Nu e ceva ce se întâmplă peste noapte. E ceva ce se deprinde în momentele când trăiți emoții intense. Când sunteți enervați, geloși, frustrați și în suferință sau la polul opus îndrăgostiți, fericiți entuziasmați de ceva. Atunci savurați emoțiile ca un degustător vinul. Descoperiți cum se simt și învățați să ieșiți cu mintea de sub robia lor. Nu e ceva dificil în măsura în care vrei să o faci iar rezultatele sunt semnificative. Devi libre, ușor echilibrat. Uneori o să îți iasă alteori nu dar dacă începi să fii conștient de asta le vei gestiona mult mai bine cu timpul.

Emoțiile nu sunt sentimente, emoțiile sunt trecătoare. Sentimentele cred eu ca reprezintă o sedimentare a emoțiilor. E discutabil dacă atunci când atingi un bun control al emoțiilor sentimentele tale vor disparea sau vor căpăta o nouă formă începând să fie provenite din altă sursă.

Nu am ajuns încă la acest nivel dar sunt hotărât să descopăr.

Momentan am început să tratez emoțiile în felul acesta. Am avut întâlniri cu supărarea cu gelozia cu spaima cu nesiguranța și le-am privit le-am recunoscut. Le-am observat cum se manifestă nu am încercat să le opresc nu am încercat să le controlez efectiv dar nici nu m-am iedntificat cu ele. Pur și simplu le-am privit ca ceea ce sunt, o manifestare trecătoare, un semnal. Au trecut așa cum au venit și nu m-au destabilizat.

Am avut și momente când m-am întâlnit cu furia și intensitatea a fost prea mare că să pot să mă detașez la timp. Am reușit să o fac doar după unele scăpări violente (mentale sau reale). Apoi am privit în urmă și am realizat că am [făcut fapte] și am [gândit gânduri] care nu mă reprezintă. Pe care le-am regretat și toate acestea doar din cauza unei identificări cu emoțile acelea punctuale.

Nu vă lăsați păcăliți, cu toți putem încerca aceleași emoții cu un ucigaș sau cu cel mai “jos element al societății” la care vă puteți gândi așa cum acei oameni cu siguranță vor încerca cele mai înalte emoții la fel ca cel mai minunat suflet. Singura diferență este modul propriu cum relativizeză cu ele. Unii se îmbată mai rău și își pierd mințile alții mai puțin și doar puțini degustă și le tratează cu respectul cuvenit.