Mentorat

Dintr-o poziție de mentor primul obiectiv este să dovedești studentului că nu știe nimic. Talent de profesor ar însemna să o faci fără să îi afectezi încrederea în sine.

Un om care are un singur ceas ştie cât e ora. Un om care are două ceasuri nu este niciodată sigur.

Am încercat mai demult să scriu despre subiectul ăsta. Dar, până azi nu am găsit în mine echilibrul să nu o fac cu agresivitate.

Azi am ascultat melodia asta și sunt pregătit să pătez „hârtia” cu blândețe.

Subiectul, deși așa ar prea, nu este violul din Vaslui. Subiectul este reacțiile provocate de violul din Vaslui. Internetul a fost înecat de un puhoi de inepții care mai de care mai rupte de realitate. Pe scurt 99% din internet se întrecea în cum ar castra ei violatorii și cum i-ar pune pe scaunul electric. Și că ce mari inamici ai statului sunt cei 7 și cum ar trebui arși pe rug. Iar justiția… justiția e chestia aia care nu face nimic, sau mai rău, ține cu ursul. În cazul de față ursul fiind șmecherii din Vaslui și oropsesc săraca victimă.

Voi lua pe rând chestiile care mă irită.

1. Măsura de arestare preventivă. Violatorii au fost ținuți în arest 5 luni de zile și acum sunt în arest la domiciliu. Ținând cont că justiția pleacă de la prezumția de nevinovăție, deci teoretic cei 7 pot fi nevinovați nu vi se pare destul de brutal să ți un nevinovat 5 luni în arest? Mie NU mi se pare ca lucrurile au fost făcute cu delicatețe pentru ei. plus că arestarea preventivă costă și România e o țară săracă din care mulți mai și fură. De unde buget pentru atâtea arestări preventive?

2. Părerile celor din satul de acolo. Lumea s-a vitriolat că de ce ține comunitatea cu ei și nu cu victima. În același timp o ardem în secolul egalității și al dreptului la propria opinie. Curcubeul ne privește din pozele proștilor de pe facebook. Ce treabă avem noi cu opinia oamenilor de la ei de acasă. Normal că mă-sa îl vede nevinovat și ar vrea să dispară aia înainte de a ști că fi-su moare de infecție la cur în pârnaie. Ce e anormal în a avea niște oameni idioți într-un sat uitat de lume?

3. Ce ar trebui să pățească violatorii. După părerea mea fix ceea ce pățesc. Să stea niște ani la pârnaie. Atâta timp cât pentru omor primești maxim 20 de ani nu înțeleg cât ar trebui să primești pentru viol. E viol nu e crimă, am înțeles că toate mândrele sunt îngrozite de viol dar totuși nici 12 ani de viață în pușcărie nu-s de colo. Mi se pare o pedeapsă suficientă cât să te sperie să nu faci infracțiunea. Dacă o faci considerând că merită 12 ani înseamnă că o faci considerând că merită și scaunul electric.

4. Cum pot unii să considere că victima are și ea partea ei de vină. Aici eu nu spun ca are vreo vină. Legal e clar ca nu are nici o vină. Uman e clar că nu o voi învinovăți eu de ceva. Darrrr, pentru că mereu există un dar hai să imaginăm următoarea situație ipotetică. Un câine agresiv este după gard. Și un trecător trece pe lângă gard. Din amuzament sau pentru a își sublinia situația de putere decide să stârnească câinele. Poate dă un bocanc în gard poate se uită insistent la el cum latră. NU contează ce face, cert e că îl face să latre mai tare. Până la un moment dat câinele sare gardul și-l mușcă de cur. Cine este de vină în această situație? Omul nu a intrat în curte dar totuși cu un câine agresiv nu e chiar inteligent să îți pui mintea. Asta dacă te interesează viața bună fără copci în cur. Cam așa e și cu violul. Poți să faci ce vrei tu ca femeie să spui nu când vrei tu și legea te apăra. Dar dacă nu îți place violul evită totuși bărbații proști, nu rămâne cu ei noaptea în câmp și nu pleca cu ei în mașină. Plm cel puțin până când nu vor deveni toate lucrurile perfecte în lume și dacă îți place viața fără copci în cur.

La fel cum în București pietonii cretini se aruncă orbește pe trecere doar pentru că e dreptul lor să traverseze. Când trăiești într-un oraș în care se conduce haotic învață în plm să traversezi cu grijă. Câini au învățat tu de ce nu ai putea?

În altă ordine de idei isteria asta are și un rezultat pozitiv. Poate, zic poate, aduce conștientizare în rândul societății că violul nu se cade. Deși nu aș miza pe asta. Personal dacă m-ar întreba cineva ce ar trebui să pățească un violator aș spune că pe lângă anii de pârnaie ar trebui să asiste la mărturiile unor victime ale violului. Să simtă și să înțeleagă ce durere și traumă produc acțiunile lor. Chestia asta poate că i-ar face să își regrete fapta cu adevărat și să nu recidiveze.

Rezumând problema, justiția este cea îndreptățită să traseze verdictul și dat fiind numărul mare de inculpați mi se pare normal ca procesul să dureze mai mult. Plus că la ce salarii și pensi au judecătorii mă îndoiesc că ne permitem mai mulți în așa fel încât procesele să dureze câteva săptămâni. Viața e grea și trebuie să avem răbdare. Ca sfat pentru femei e bine și cu dreptate de partea ta dar e și mai bine cu prevenția în gând, cât timp trăim în societatea în care trăim.

Ps: La final mai am o scurtă curiozitate principială, nu vi se pare că obsesia asta nesănătoasă pentru însemnătatea unei agresiuni sexuale pune victima în imposibilitatea de a trece peste incident? Adică, dacă ar fi să analizăm detașat violul e pană la urmă o agresiune fizică. Doare, creează frustrare, revoltă interioară, nu contest, dar și o bătaie face același lucru. Dacă nu am exacerba însemnătatea actului sexual în sine oare nu ar fi mai ușor de depășit de victime? Momentan eu cred că treci mult mai ușor peste o bătaie bună decât peste un viol. Iar motivul principal este încărcătura pe care o acordă societatea violului. Abuzuri fizice am suferit dar violuri nu așa că pot doar presupune ce este în sufletul unei victime. Totuși cred că la un moment dat mai distructiv pentru victimă decât actul în sine sunt urmările și traumele psihice. Și din punctul asta de vedere mi se pare că noi ca societate nu facem decât să afundăm victimele într-un abis fără ieșire.

Sper ca procesul de la Vaslui să se soluționeze cât mai repede și cât mai corect pentru toate părțile implicate. Personal mi se pare o ca este o mare responsabilitate să condamni pe cineva la ani grei de pușcărie și bagatelizarea acestui proces de către tot felul de păreriști mi se pare o infamie.

Cum ajungem sa folosim un soft cu bug-uri Partea 2

Partea 1

Pentru cine nu a citit prima parte, am asemănat creierul uman cu un calculator. O paralela simplistă e adevărat dar își face treaba în direcția care mă interesează.

Voi continua cu modul în care folosim rutinele provenite din diverse surse de care momentan voi face abstracție. Fiecare program sau principiu uman urmează un anume ciclu de dezvoltare. Se va pleca de la o versiune de baza pe care se vor face teste și în funcție de problemele aparute se fac revizii. La prima vedere acest sistem de lucru este suficient de satisfăcător. Însă trebuie să fim conștienți că ascunde anumite capcane.

În primul rând programele nu își arată defectele la primul test, ele uneori pot conține erori ascunse ce apar doar când sunt întrunite x condiții. Condiții ce de multe ori converg foarte rar, dar această raritate statistică care la un numar mare de indivizi va funcționa, la un individ poate avea consecințe dezastruase. Cu alte cuvinte, specia supravietuiește bine așa dar ție nu îți va pica bine să fii în rata de rebuturi fie ea și 6 sigma.

Procesul de validare al codului pe care creierul nostru îl execută este foarte util pentru operațiuni e complexitate mică și repetabilitate mare gen dus lingura la gură. În schimb în situații rarisime cum ar fi când crești un copil, problema e că programele după care vei acționa sunt cam netestate.

Astfel că riscurile sunt mari, e nevoie de a alege programe deja experimentate de un numar mare de persoane ca viața ta nu te ajută să validezi.

O alta capcană des întâlnită este dată de presupunerea că un program rulat destul de des este corect. Fază nașpa e că nu poți valida un program ca fiind corect decât când ai înteles perfect cum funcționează. Ori acest lux nu îl avem de cele mai multe ori, pentru ca folosim metode empirice de ce le mai multe ori. Cea mai dificilă situație este atunci când considerăm un program ca fiind corect. Îl aplicăm în asociere cu alte principii si îl folosim în demonstrații. Astfel o lipsă de întelegere completă a fenomenelor pe ne poate duce în situația de a ne păcăli singuri.

Cam cum ne păcălesc magicienii, când îți stabilesc niște premise false care te fac să nu înțelegi trucul.

Ce metode avem pentru a ne apăra de aceste capcane? Pai nu sunt simple si nu pot fi explicate, dar așa ca niște linii ajutătoare eu prefer să pun la îndoială cât mai des posibil orice principiu. Să fiu deschis la noile informații indiferent de sursă, că nu știi când cineva a văzut o altă fațetă a lucrurilor.

Cel mai rău lucru este să cataloghezi ca înțeles un fenomen neînțeles. Să stabileși empiric ceva ce nu ai demonstrat și teoretic sau stiințific. Cam cum considera lumea că a înteles cum e cu baia în evul mediu. Flexibilitatea în gandire este de mare importanță pentru a te putea adapta la un mediu puțin cunoscut și destul de dinamic ca acesta în care ne învârtim noi.

Urmează partea a 3-a.

Frica ne transformă

Mergeam cu mașina, și a venit în mijlocul străzii un câine schiop.Avea un picior rupt care nu se vindecase cum trebuie.

Pur și simplu s-a oprit în mijlocul străzii și se uita în partea opusă.

Am încetinit, nu m-a auzit, am oprit lângă el la cațiva metri și am claxonat scurt. Atunci s-a întors lătrând și s-a repezit la mașină.

Oare de câte ori nu se întâmplă să ne năpustim asupra unui om bineintenționat doar din frica provocată de evenimente anterioare. Cum putem să îi ajutăm pe cei dintre noi care în urma unor violențe îndurate și-au pierdut încrederea în semeni. Cum pot ei să treacă de testul primei impresii noi și să nu participăm la perpetuarea acestui cerc vicios?

Cu toții greșim adesea, când evaluăm anumite situații. Eu prefer să greșesc cănd evaluez pozitiv. Mai bine mă păcălesc o dată de două ori dar îmi păstrez modul optimist și încrezător de a privii oamenii, decât să nu mă ard niciodată dar să traiesc cu impresia ca toți sunt răi.

Nu cred în răutate absolută, fiecare are motive pentru ceea ce face și în cele mai multe cazuri motivul este frica. Nu duc lucrurile la extrem, sigur ca exista situații greu de cuprins cu mintea, dar la final noi ne lovim în traiul cotidian de milioane de cazuri precum cel de mai sus.

Pure neînțelegeri, judecați superficiale, ne fac să categorisim pe cineva ca fiind nevrednic de aprecierea sau compasiunea noastră. Nu vă grabiți să catalogați după un gest, nici după 1000. Eu prefer să nu cataloghez de loc, doar adun informații, sunt gata să îmi schimb părerea în bine și suscceptibil să o schimb în rău. Poate că nu e cel mai deștept și prudent mod de a acționa, dar eu cred ca pe termen lung ăsta aduce beneficii, care e adevărat nu se măsoară în cifre.

Cumva pentru că sunt om și că eram șofer am simțit rușine față de câine. A răzbătut toată frica lui din inutilitatea gestului de a lătra după mașină. La fel cum un bătrân se ceartă cu un tânăr în tranvai.

Poate că, cei mai slabi, sunt exasperanți uneori prin reacțiile lor exagerate, dar totuși cei puternici le-au provocat. Așa că dacă faci parte din cei puternici, ar trebui să îți asumi rușinea lor. Ar trebui să încerci să vindeci cu blândețe unde altul a sădit teama.

strong as an ox

Acum am o stare de kkt pe deasupra sunt la munca. Am mult de munca si imi lipseste cheful.

Imi place aceasta stare de kkt se pare ca am o doza de masochism in mine. Sunt gata sa primesc ce are mai bun de dat, care ramane in picioare castiga.

Asa ca mi-am bagat muzica de jale sa o stimulez si iau o pauza de la munca. Sa termin cat mai tarziu sa stau mult peste program daca e bal bal sa fie.

Sper sa vina si ploaia ca sunt imbracat in alb si sa se faca si frig si sa ma bea si la oua tot gasesc eu si o parte buna la asta.

Astept sa plece astia de la munca sa imi trag si eu curu la xerox.

Sa dau bidonul ala mare de apa jos sa ma pis in el… stiti voi micile placeri alea vietii.. de birou.

Poate imi pun si boasele pe tastatura colegului ca atunci cand imi citeste blogul sa il intreb:

-Ce are ma arde?

M-am prins care e jmecheria cand te simti rau pana acum ma chinuiam sa ies din starea asta fugeam de ea ca drak de DNA.

Acum sa ma bea la oua ce poate sa imi faca ?

-Vino fa sa te imbratisez! fa-ma sa ma simt prost da ce ai mai bun sa vedem ce pula mea poti sa faci.

Chiar nu stiu de ce ma speria senzatia aia de nod in gat aia de iti blocheaza inima o simti in piept fizic.

Ce poate sa faca sa o rupe in doua ? O sa am doua nici o pierdere iar daca nu o rupe inseamna ca e tare si asta tot de bine trebuie sa fie.

Eram pe aproape sa ma induiosez in fata suferintei oamenilor din jur.

-vai ce rau e vai nu are mancarea gust nu pot sa dorm nu pot sa ma gandesc la nimic totul ma intristeaza.

-Si ce?

-Nu manaci ca postul e bun.

-Nu dormi ai mai mult timp liber.

-Esti trist?

-Si ce cum ar fi sa razi mereu? Se plictiseste lumea de tine zice ca esti mascarici.

Asta trebuie dusa la paroxism cand doi malaci vin sa te bata trebuie sa le zici sa vina si cu masa ca dupa ce mananci(bataie) tie iti place sa futi.

Nimic nu are putere asupra ta daca nu iti e frica cel mai mare rau care poti sa il patesti este sa mori. Ori de moarte nu s-a plans nimeni pana acum semn ca nu e chiar asa de rau.

Hai ca deja da semne de salbiciune mizeria si nu mai am idei.

-Vezi cum se trezeste instinctul artistic in om cand il arde nitel la interior? Inca o parte buna.

-Cum coaie sa nu ma bucur? Ca sigur e si calutul pe aici pe undeva.