Intrebari existentiale

Avem un motor perfect funcțional, îl pornim, ne delectăm cu sunetul său rotund. Îl oprim și îl desfacem cu meticulozitate, șurub cu șurub, piesă cu piesă. Apoi piesele le reintegrăm în alte motoare. Primul motor mai există sau nu?

Avem un motor și înlocui o piesă din el în fiecare zi până când după un timp este complet schimbat. Primul motor mai există sau nu?

Avem două motoare, le desfacem la jumatate și înlocuim o jumătate cu altă jumătate. Care este primul si care este al doilea motor? Ele mai există sau nu?

Ne aflăm constant în unul dintre aceste scenarii. Partea materială a vieții implică o continuă înlocuire și înnoire. Unde începe și se termină existența?

Acolo unde se încheie constiința?

Dar ce suntem noi daca nu suntem nici o parte anume din noi? Suntem mintea noastră?

Ce este mintea? Este o colecția de gânduri? Simțiți că vă controlați gândurile în totalitate? Dar cele surprinzătoare de unde vin?

Unde se duc gândurile când se duc?

De unde vin gândurile cand vin?

Daca gândurile vin și se duc atunci când lipsesc ce? Existăm sau nu?

Daca existăm înseamnă că nu suntem nici gândurile noastre. Atunci ce suntem? Unde începe si se termină existența noastră?

Dacă exprimarea noastră în lume ca și identități distincte se face prin acțiuni și gânduri dar existența noastră este mai presus de acțiuni și gânduri atunci putem presupune că există ceva dincolo de această manifestare observabilă. Dacă este ceva dincolo de această manifestare observabilă cu ce este diferit acest ceva de ceva-ul celui de lângă noi?

Atunci unde începe și unde se termină existența noastră și unde începe și unde se termină existența celui de lângă noi?

 

Genul meu de distractie

Te întinzi pe spate în pat și observi. După câteva momente o să începi să îți simți inima cum bate.

Ești doar la o NEbătie de inima distanță de a ieși din concret.

Lasă gând ăsta să îți umple ființa.

A fi sau a nu fi

Suferim cu toții de o boală grea, boala autoetichetării. În care discursul nostru mental și adesea verbal pronunță cu emfază. Eu sunt ….. și aici completați voi pe linia punctată: profesor, Vasile, mamă, patron, șef, iubitul…

Așa ajungem să fim o mulțime de lucruri fără să ne cunoaștem deloc. Și fiecare „eu sunt” se pune ca o foaie de ceapă peste adevărul care se ascunde în noi. Până când în cele din urmă ajungem să credem că noi chiar suntem acele etichete. Și simpla idee de a ne detașa de acea imagine a noastra ne produce frică și furie. Doar am muncit din greu pentru acel „eu sunt”.

Pot să spun cu mâna pe inimă că orice „eu sunt” ascunde în spatele lui un adevărat eu nu sunt. Și atunci, adevărata întrebare, apare la fel de vie ca întotdeauna.

Cine sunt?

 

paralela minte-calculator partea1

Creierul este un biocalculator.

Eu sunt programator și făcând o paralelă între un calculator si creierul uman am tras următoarele concluzii.

Un calculator poate fi folosit la două lucruri.

1. Să scrii cod ce urmează a fi executat.

2. Să execute codul.

Voi încerca să mențin paralela în termeni cât mai puțini tehnici, că este vorba de niște idei principiale.

Dacă mintea execută cod, poate să o facă pe un singur fir de execuție, unele minți mai performante pot părea că rulează două programe în paralel dar este ceva iluzoriu. Pur și simplu comută între ele foarte repede. Acesta este un lucru foarte important, o sa vă spun de ce.

Asta face ca mintea noastră să fie ocupată 100% cu un singur fir al gândurilor într-o unitate de timp, nu spun secundă sau minut.

Atunci cînd nu execută cod ea poate fi programată, sau cu alte cuvinte să învețe noi rutine ce le va folosi în situațiile viitoare. Programarea minții se poate face pe doua căi.

1. Preia informație din mediul înconjurător, cu ajutoarul senzorilor pe care o va combina în modul ei sofisticat folosind și rutinele deja învățate.

2.Un programator scrie cod ce apoi va putea să fie utilizat.

Când spun programator, ma gandesc la o sursă de informație ce poate fi influență divină sau sinele nostru.

Daca exclud această variantă tot ce ar rămîne este că suntem niște roboți foarte avansați care învață din mediu înconjurător. Fără existența unei surse de informații externe și care cumva să transceadă nivelul minții nu ar fi posibil ca din minte să vină ceva propriu. Ea ar reacționa pur și simplu la stimulii externi.  O situație pe care momentan eu personal nu sunt pregatit să o accept.

Stabilind aceste premise, trag concluzia că singurul momnat de valoare e când scrii tu codul. Când gandești tu cu capul tau ceva. restul esti robot. În mare nu am zis ceva nou dar am un scop totuși.

Partea a doua va fi despre cum putem lăsa programe eronate  sa ne conducă viața.