Zatoichi

A făcut cineva o fapta bună și a pus colecția filmelor japoneze cu zatoichi pe filelist. Mare om, mare caracter, nu știu dacă v-am mai spus, (probabil ca da, că am obiceiul să mă repet des, nu sunt chiar vast ca personaj) dar sunt un mare fan al cinematografiei japoneze, în special filme cu samurai. Mi se par foarte bogate in simbolism spiritual. Dacă ar fi să compar un film japonez cu un film occidental aș ajunge la concluzia ca vechii japonezi aveau dreptate când spuneau ca sunt poporul ales și restul lumii niște primitivi.

Câte filme ați mai văzut în ultima vreme să fie înțesate de principii morale. Mai ales că vorbim de principii morale corecte. O să fac o sinteză a celor mai frecvente principii întâlnite în aceste filme.

-Modestia, niciodată eroul nu sare în apărere propriei imagini. Acceptă orice umilire cu stoicism.

-Curajul, nici o situație nu este prea periculoasă pentru a acționa conform credințelor tale. Toto ce se poate întâmpla este să mori iar asta nu este cel mai grav lucru.

-Mărinimia, nu contează cât de sărac ești mereu este cineva mai amărât decât tine și dacă poți să îl ajuți imparte cu el și ultima fărâmă de pâine. În cazul lor boabă de orez sau cupă de sake.

-Nu ataca primul, oprește atacul atunci când adversarul a renunțat. Dar, când acesta atacă fii necruțător. Aici este o grămadă de discutat. Până nu treci prin situații limită nu o să poți înțelege ce înseamnă să îți strunești trăirile și să acționezi echilibrat când viața ta este pe masă.

-Nu te atașa de confort. Nu te lăsa legat de oameni. Aceasta este sursa suferințelor și a răutăților totodată. Dacă îți legi soarta de cineva vei ajunge părtinitor, vei trece peste principiile tale morale în favoarea celor iubiți.

-Viața înseamnă schimbare, suferință si frumusețe. Schimbarea vine din natura noastră, suferința de la oameni și frumusețea din natura înconjurătoare.

-Fii la fel ca soarele și tratează-i cu căldură pe toți.

Ar mai fi câteva, dar imi scapa pentru moment și oricum nu sunt asa de simplu de cuprins în cateva cuvinte.

Nu te teme de tăișul sabiei, Căci viața curge prin lume după reguli divine. Nu te complace în renunțare, căci viața nu este pentru cei ce renunță. Viața este o luptă și lupta caracterizează fiecare clipă. Lupta este energia care modelează mediul înconjurător. Este pana care scrie pe hârtie, este ciocanul care dăltuiește-n piatră. Păstrează legea, caci legea este dreaptă și nu poate fi eludată. Dacă vrei să te câștigi renunță la tot, iubește tot și ocrotește ce este slab. Singurul sens al puterii este ocrotirea creației. Spune-i Dumnezeu, spune-i adevăr, spune-i iubire, spune-i cum vrei tu, dar învață să recunoști legea și urmeaz-o. NImic nu moare fără vină și nu trăiește fără scop.

Tact si intelepciune

Tactul, ce este tactul pentru mine? Este capacitatea de a transmite o anumita informație interlocutorului, folosind înțelepciunea.
Eu nu am asa ceva, nu am pentru ca nu am fost educat să am. Am fost educat să fiu politicos, dar politețea nu e tact. Tactul implica politețe dar viceversa nu funcționeaza. Exista o întreagă pleiada de politicoși nesimțiți si agresivi. Drept pentru care politețea nu a reprezentat o prioritate pentru mine.
Problema vine dintr-un control slab al parții sentimentale. Sentimentele învolburează modul de exprimare și inevitabil ajungi să o faci contondent. Această contondență, care poate dă bine în file, sau în visele adolescenților patimași, nu dă bine în viața reală. Nu vorbim acum din punct de vedere estetic, ci pur și simplu blochează înțelegerea interlocutorului, chiar și pentru cele mai simple concepte.
Poate că o să vă gândiți că, dacă interlocutorul este lipsit de obiectivitate și nu reușește să discearnă, din simplul motiv că există două trei artificii în jur, atunci nu merită să ne mai facem probleme pentru el. Dar nu este așa, în general noi nu ne ducem viața înconjurați de bătrâni înțelepți, ce au un control asupra egoului și cumpănesc fiecare afirmație înainte de a stabilii cum vor acțion/răspune la aceasta.
Nu, noi trăim înconjurați de niște animale ușor civilizate, la fel ca și noi. Iar lipsa tactului face ca orice comunicare să se transforme în lipsă de comunicare. Iar eu n-am tact. Înțelegeți problema mea?
Cum anume îmi pot topi eu reflexele native, pe care nu le-a educat nimeni până acum, într-un mod coerent? Cum pot ajunge să beneficiez de întreaga valoare a logicii pe care o am.
Momentan încerc prin observarea lipsei mele de tact, să identific cu ce rău vine lipsa tactului. Cum se simte brutalitatea verbală(în interior, eu simt ca un nod în gât) și ce efecte are.
Tactul se învață cel mai simplu prin puterea exemplului, așa l-am identificat și au prima oară. Când cu uimire am observat modul altora de a transmite informația lor, chiar atunci când erau „agresați” verbal de interlocutor. Mi s-a parut ceva magic. Rezultatele sunt în general diametral opuse față de a transmite aceeași informație în altă formă.
Încerc activ de ceva vreme să învăț cum e cu tactul și observ că cea mai mare piedică este precipitarea și orgoliul. Sau poate că precipitarea este doar modul în care permit instinctelor primare să se manifeste, și orgoliului să acționeze… necugetat, cum îi stă în fire.
E un aspect interesant și atunci când începi să lucrezi cu el îți consumă destul de mult timp. Dar consuma din timpul inconștienței în favoarea prezenței în viața ta. Chiar este nevoie să stai alert, să urmărești ce spui și ce spun alții și să o faci în timp ce te gândești și la realitatea efectivă, cu care te confrunți. E ca și cum trebuie să gândești de două ori mai repede și să traiești de două ori mai mult.
Mi-ar place să am și eu tact, până atunci însă mai am de muncă și de luat audiența la pulă, ca orice birjar modern, numit și băiețaș de cartier.
Dar ajung eu acolo și atunci… pornesc turbina dezvoltării mele.  😀

Radiografia vântului ce umple podul – partea 10-a, Concluzii

Am studiat ceva în 9 posturi. Pentru cine are răbdare și vrea să înțeleagă treaba stă așa.

Primele 1,2,3,4,5,6 posturi surprind gânduri care mi-au trecut prin cap într-o perioada foarte scurtă de timp. Dacă cineva crede că a înțeles ceva din personalitatea mea din acele gânduri se înșeală. Deși sunt absolut autentice, nu am urmat un fir logic și nu știam înainte să scriu ce urmează să scriu totuși acele gândrui mă reprezintă tot atât de mult cât mă poate reprezenta un film urmărit la tv. Pe un program la care m-am oprit întâmplător.

Gândurile acelea pot conține niște indicii despre genul de informație la care am fost expus. Pot să arate modul cum mintea mea asociază acele informații. Pot să dea o idee despre paterne ale gândirii mele și despre simțul umorului sau variația vocabularului pe care îl folosesc. Dar nu reprezintă cu adevărat cine sunt eu sau amintiri reale din viața mea.

Acest tip de gândire eu l-aș compara cu un moment în care sunt lipsit de conștiiență reală. Deși mintea lucrează, asociază, face conexiuni, memoria nu se obosește să înregistreze aceste elucubrații. Drept urmare sunt și eu mirat citind ce am scris atunci. În linia gândurilor se simt influențe din cinematografie, din literatura, din mediul în care am trăit. Există și o amprentă personală, fără pretenții de originalitate, în modul cum sunt legate bucățiile între ele.

Scuzați terminologia spre IT dar fiind programator…

Concluziile din aceste fragmente de gândire sunt:

Avem momente în care rulăm programe informaționale la care suntem expuși cu sau fără voia noastră. Aceste programe, ce se rulează întâmplator, se imprimă în subconșient, de cele mai multe ori, pentru că memoria conștientă tinde să nu le rețină. Aceste programe odată trec în subconștient tind să ne influențeze modul în care privim viața, modul cum reacționăm. Ele se întorc din subconștient sub formă de emoții, senzații sau reflexe și ne formează acel comportament care îl simțim ca definitoriu pentru cine suntem. Ne influențează deciziile subiective și gusturile.

Următoarele posturi 7,8,9 surprind mecanismul invers. Stări din subconștient ce emerg la suprafață și generează gânduri. Sau poate că se metamorfozează în emoții și frici care produc gânduri. Gândurile din aceste etapă sunt foarte strâns legate de senzații și sentimente spre deosebire de cele anterioare. Dacă atunci a gândi o atrocitate, este ceva neutru și care nu spune nimic despre potențialul meu agresiv, în schimb în această fază gândurile sunt mult mai aproape de ființa mea. Dacă acum gândesc ceva pozitiv zâmbesc  iar cele negativ mi se citesc clar în ridurile de expresie. Oamenii mai nexeperimentați și cei preponderent emoționali se identifică cu aceste gânduri și încep să își formeze un tipar. Tipar al personalității lor.

Eu sunt fricos, eu sunt nefericit sau eu sunt optimist, eu sunt exuberant, energic etc.

Dar pentru un observator mai experimentat aceste stări apar la fel de trecătoare și depărtate de sinele observatorului ca și cele din faza anterioară. Acum ești optimist, acum ești depresiv, dacă lași să treacă starea vezi că e posibil să nu te influențeze sau să te influențeze doar cele care vrei tu. În acest moment începi să îți pui întrebarea dar cine ești cu adevărat? Răspunsul, după părerea unora ar fi privitorul.

Dacă cineva întreabă și cineva observ înseamna că e cineva acolo. Poate că e un fel de paralelism al procesării mentale. Poate există un fel de sistem de control care supravegheaza șirul gândurilor. Cred că e un mixt între viziunea spirituală și cea psihologică momentan suntem în faza observațiilor și presupunerilor dar sper să ajungem la un moment dat și la o înțelegere exhaustivă a acestor mecanisme.

Totuși fără să pot spune că înțeleg în profunzime ce se petrece cred că pot să extrag niște învățături practice.

1. Necesitatea responsabilității mesajului emis. Informațiile pe care le sădim în mintea celorlalți au potențial poluant pentru subconștientul lor.

2. Necesitatea observației liniei gândurilor, ce ne poate dezvălui anumite dezechilibre ale subconștientului.

3. Posibilitatea de a injecta informație pozitivă în subconștient pentru a corecta dezechilibrele. Prin absorție conștientă a mesajelor pozitive.

4. Înțelegerea caracterului temporar al stărilor psihice.Dar și faptul că aceste stări sunt o consecință a lipsei de control asupra informației absorbite.

5. Cel mai important lucru care reiese de aici este că deși nu avem controlul absolut asupra stăriilor prin care trecem și asupra gradului de fericire/mulțumire totuși avem suficient cât să conteze. De asemenea avem și putere de influență asupra celorlalț,i de care trebuie să fim conștienți si pe care e vital să ne-o asumăm.

Nu spun că trebuie să lucreze cineva spre binele altora sau cu binele altora în gând doar așa de ochii lumii. Nu spun că e bine să faci așa sau altfel. Spun doar că e bine să acționezi în acord cu tine. Dacă îți place să fii rău, folosește instrumentele acestea în cunoștință de cauză. Dacă te consideri bun atunci poartă-te ca atare. Iar cine se complace în auto plângere să știe că starea sa nefericită se poate schimba atunci când simte nevoia.

Cum faci să nu te muște nici un câine

Avertisment: Anumite parti din articol sunt pentru a fi folosite în situații limită nu pentru a fi testat de dragul artei.

Am văzut că multe persoane se tem de câini. Motivul este că au fost mușcați sau că se tem că vor fi mușcați.

Eu sunt o persoană care iubește câinii și mă gândesc că dacă voi prezenta niște sfaturi legate modul de a evita mușcăturile poate că voi scade nivelul de frică și implicit de agresivitate al unor oameni față de câini.

Acest articol este scris pentru cei care au depașit nivelul în care ceea ce le creează discomfort trebuie să moară sau să dispară și care caută să își învingă frica și să primească mai mut în viața lor în loc să excludă mai mult.

O să prezint diferite situații în care poți fi mușcat de câine și cum poți evita.

1.Accidental, de către câinele tău sau de un câine cu care te joci și care nu vrea să te rănească.

În general aceste mușcături sunt superficiale dar pot fi evitate. Dacă te joci cu un cățel cu dinți de lapte ai grija ca sunt foarte ascuțiți și cățeii mici nu au un control foarte bun asupra mușcăturii. Evită să tragi de mână dacă te-a apucat și încearcă să îi deschizi mai bine gura.

Dacă te joci cu cârpe sau bețe cu câinele și el vine în fugă să le prindă ai grijă că pot greși mușcătura și te pot apuca accidental de degete. Sfatul meu e sa arunci ușor obiectul să îl prindă din aer sau să folosești chestii mari cu suficient spațiu de care să apuce pe care mereu sa ai grija sa le asezi tu să îi fie ușor de mușcat.

Dacă are obiceiul să apuce de antebraț ridică mâneca să simtă că ești tu și să nu strângă prea tare de mâna crezând că a apucat haina.

Când se bat doi câinii te pot mușca dacă încerci să pui mâna pe ei. Nu au de unde să știe că e mâna ta sau dinții celuilalt câine. Apucă-l de ceafă dacă nu e pericol să te muște celălalt sau de lesă dc o are la gat. Ai grijă la ambii câini că din focul luptei te pot mușca accidental. Din experiență proprie aș spune că atunci când se bat între ei nu vor mușca intenționat pe altcineva.

2.Câinii de pe stradă sau din parc.

Când treci pe lângă un câine al cărui potențial aresiv nu îl cunoști evită să îl fixezi cu privirea dar totuși urmăreștel permanent să îi vezi reacțiile. Nu trece peste un câine culcat poate crede că vrei să îl lovești. Nu trece pe lângă un câine de așa manieră să îl inchizi într-un spațiu strâns. Pe lângă bloc sau între tine și o tarabe în piața etc. Mai bine îl chemi la tine și când se eliberează locul treci tu, sau ocolești dacă se poate.

Dacă unul mai mulți câini de pe stradă se reped la tine și încep să te latre. Nu îți pierde calmul stai cu fața la ei pe cât posibil (chiar dc sunt mulți în general stau grupați) vorbeștele cu un ton jos și fără agreșivitate. Dacă se apropie ridică tonul și folosește cuvinte ca nu , nu e voie, pe loc (unii câini au câteva noțiuni de dresaj). Depărtează-te mergând cu spatele, păstrează mereu contactul vizual și dacă se apropie pune între tine și ei o plasă geanta etc. Păstrează ca ultimă resursă (dacă se apropie la mai puțin de 1.5 ,2 m depinde de calmul tau)strigăte sau amenințări (că iei ceva de jos). Aici calmul și blândețea e secretul trebuie să nu provoci dar nici să nu te temi. Dacă totuși situația se deteriorează strigă la ei fă-te că iei ceva de jos . Nu recomand să dai cu șutu în ei pentru că au refleze foarte bune și probabil vei fi mușcat mai bine menține o distanța de 1, 2 m între voi.

Dacă vrei să pui mâna pe un câine necunoscut nu veni cu palma pe desupra capului său. Întinde mâna de jos în sus și permite-i să te miroasă întâi. Ține palma extinsă și apropiete astfel încât botul său să fie perpendicular pe dosul palmei tale. În caz că ar încerca să muște (unii câini sunt traumatizati și reacționează imprevizibil) să fie nevoie să deschidă botul foarte mult sau te vor lovi cu nasul încercând să te apuce. Asta îți dă câteva ms de reacție. Eu am reușit de 2, 3 ori să trag mâna fără să fiu mușcat așa.

3.Câinii de pază sau antrenați special pentru a mușca.

Aceștia pot provoca cele mai grave mușcături. Dacă la primele două categori e vorba de ce să nu faci aici e vorba de ce să faci să minimizei daunele. În primul rând câteva noțiuni de dresaj.

Câinele dresat pentru a mușca este antrenat să aibă o mușcătură adâncă până la măsele. Câinele este dresat ca o dată ce a făcut priză să tragă înapoi pentru a rupe și să scuture capul pentru a sfâșia. Câinele e în general dresat cu un manșon care se pune pe o mână. Mai puține sunt cazurile de câini dresați să atace orice zona a corpului. Pentru asta e nevoie de costum integral pentru dresor.Câinele dresat nu latră și nu ezită când atacă, folosește forța și greutatea corpului pentru a doborâ agresorul.

Stiind asta putem să elaborăm o strategie de protecție.

Dacă ești gros îmbracat și ai timp să faci asta dă haina jos și înfășoar-o pe mână, când sare pe tine întinde mâna protejată și execută o mișcare de rotație spre exterior pentru a atenua impactul. Practic să te învârți cu el în aer după ce a mușcat. E vital să nu cazi. O dată ce a apucat haina dacă aceasta e suficient de groasă e posibil să fi protejat. Poți apela la un truc, să te retragi până în apropierea unei zone sigure (gard, ușă) și să dai drumu la haină. În general câinele se poate să plece cu haina pentru că  uneori așa se comportă la dresaj dandu-ți timp să te retragi (încet și cu fața la el).

Dacă nu ai cu ce sa te protejezi rămâne să sacrifici o mână dar de dată aceasta nu te mai roti cu câinele ci repede-te în el. Câinele fiind antreant să muște adânc poți să îi bagi mâna prea adânc în gură și să nu poată să mai strângă(surpriză care durează f puțin dar îți poate da șansa să îl apuci să să îi controlezi capul).  Indiferent de rezultat trebuie să nu îi permiți să traga și să scuture.

O mușcătură poate să fie dureroasă dar când scutură e distructivă. Adrenalina te mai ajută în astfel de momente să înftunți durerea. Fără să pot să face o regulă din asta eu când mi-am dresat cîinele am vazut că o variantă ar fi să îl prinzi între picioare de mijloc și să îl apuci de pielea de la gât(la rasele care merge) sau de zgardă daca are. Practic așa poți să îi controlezi capul fără să te poată apuca.

În general câinele poate acționa relfex și la comenzi (pe loc, nu e voie, culcat)  și să oprească atacul sau bravo dacă a luat haina după mână (să plece cu ea).  Fiecare din sfaturile pe care le-am trecut aici sunt observații din experiența mea cu câini și cu dresaj de câini(statistic sunt șanse bune să meargă). Dacă un câine a fost dresat de o manieră mai deosebită aceste chestii pot să nu mai funcționeze la fel de bine.

Masculii lângă femele în călduri pot deveni agresivi. Femelele cu pui pot deveni agresivi. Câinii speriați sunt agresivi, câinii accidentați pot musca. În 90% din cazuri se vede uitându-te la el ce intenți are. Mârâitul e clar ce înseamnă latratul la fel. Ce nu e așa evident e că dacă tremură și are coada între picioare poate să fie gata să muște. Dacă vezi un câine care nu exprima nimic nici nu dă din coadă nici nu mâraie dar te fixează cu privirea păstrează distanța.

În general preferă să chemi un cîine la tine înainte să te duci tu la el. Dacă el face un pas spre tine poți să faci și tu spre el. Încearcă să îi înțelegi starea de spirit și tratează-l cu respect,  pune-te în locul lui înainte de a te mișca pe lângă el.

Eu personal cred că putem comunica dincolo de acțiuni așa că atunci când un câine latră la mine încerc să îi transmit gânduri pozitive și pline de blândețe.

Orice altă metodă ce respectă integritatea câinelui și a omului pe care o mai știe cineva o poate pune la comentariu și o voi adăuga în articol.

Efectele durerii

Tot timpul am privit cu neînțelegere oamnii care în momentul când sunt bolnavi sau îi doare ceva devin irascibili și se enervează fără motiv.

Am fericirea sa încerc un torticolis foare drăguț.

Nu s-a mulțumit să îmi strâmbe gâtul ci mi-a cuprins și partea dreapta a spatelui. M-a cuprins pe la ora 12 la muncă. Eu lucrez stând pe scaun iar durerea nu îmi permitea să stau pe scaun. Am trecut prin 7 ore minunate de tortura lentă. Durerea nu era constantă ca la o fractură să zice. Nu e ceva viu care parcă te împinge să cauți altă poziție pe care nu poți să o gasesti ca ești înțepenit.

Am considerat mereu ca am o rezistență crescută la durere. Și până acum am reușit să controlez toate durerile pe care le-am avut fără să îmi influențeze starile de spirit.

Aceasta durere în schimb este diferita, deși pot să o suport  ca intensitate totuși creează o tensiune nervoasă, o stare de stres. Pune stăpânire pe minte și m-a adus într-o stare de nervozitate de nedescris.

Bine măcar că fiind anchilozat agresivitatea nu poate să se consume în exterior. Am simțit niște impulsuri „criminale” în cateva situații, de altfel obișnuite, în drum spre casă.

Ceea ce am învățat e că indiferent ce parere avem despre noi, când ne confruntăm cu o situație suficient de stresantă putem ajunge să fiim surprinși de ceea ce simțim și cum reacționăm. Ma mirat să vad cum o durere suficient de enervantă și care durează destul timp te poate transforma. Cum mă enerva și o întrebare pusă, cum mă stresa orice lucru nesemnificativ care se adăuga la starea mea deja precară.

Odată ajuns acasă am reușit să îmi gasesc o poziție cât de cât acceptabilă în care să stau și lucrurile s-au schimbat la 180 de grade. Chiar dacă nu am dormit mai de loc noaptea totuși dimineața m-am trezit cu o stare psihică bună. Durerea este la fel de sâcâitoare dar cel puțin nu mai sunt forțat să stau într-o poziție total nepotrivită. Nu îmi mai posedă fiecare gând și pot să o ignor destul de ușor.

Asta e o confirmare la postul anterior cu datul cu părerea. Până nu experimentezi nu știi cum reacționezi și cum percepi o situație complexă. De asemenea e un semnal de alarmă la ceea ce poți deveni. La căt de puțin ne putem controla unele emoții și la ce influență poate avea asupra psihicului degenerarea fizică.

Asta nu înseamnă acum consider juste reacțiile nemotivate de agresivitate, generate din stari fizice, dar măcar acum am o mai bună înțelegere.

Personal când trec prin ceva de genul ăsta, o experiență traumatizantă dar fără riscuri asupra sănatații, încerc să nu fug din fața ei. Încerc să văd ce zace în mine într-un mediu controlat. Aseara am fost la cumpărături, am condus deși puteam sa evit ambele acțiuni si la munca am stat o ora peste program. Am avertizat oamenii din jur ca pot avea reacții irascibile fără sens și am încercat pe cât posibil să îmi fac tot programul pe care mi-l stabilisem înainte să mă curpindă durerea. În mare parte am reuși, și chiar exploziile de nervi le-am ținut sub control, în interior.

Durerea totuși se pare că e o încercare destul de grea de depășit.