Constructia trebuie sa aiba o fundatie

Am avut un moment ‘Aha’, în frustrarea mea continuă în fața lipsei de logică afișată tot mai frecvent în jurul meu.

Citeam într-o carte: „A avea o idee înseamnă a crede că îi posedăm argumen­tele, înseamnă deci să credem că există un argument, o lume de adevăruri inteligibile. ”

Exact aici se produce ruptura. Intuiesc ca foarte mulți nu mai simt această nevoie. Nu îi mai preocupă acest amănunt esențial. Ei pot avea idei și fără alte argumente, fără un raționament care să o susțină. Idei doar pentru că le-au auzit la alții și dacă aceștia sunt mulți este suficient. Extinzând democrația într-o direcție ce nu i se potrivește ei afirmă „proști da’ mulți” și zâmbesc cu superioritate.

Iar eu în naivitatea mea, acordând prezumția de nevinovăție, încerc să sintetizez argumentele din care poate să provină dejecția intelectuală. Și mă frustrează contradicțiile evidente și lipsa de substanță și mă transform în avocatul diavolului și încercă să îmi demonstrez că greșesc și adun în mine doar nedumerire. Evit să mai și verbalizez această frământare pentru că la finalul procesului cognitiv aș face-o într-o formă destul de contondentă.

Sunt convins că aș fi întâmpinat de o privire jignită și afectată. Căci prostul va pune întotdeauna ideea într-un plan secundar și se va lega de ton sau de jigniri extrase din context. Căci prostul crede în drepturi și dreptul oricărui om din naștere este de a nu fii făcut prost. Chestia asta este un act de impolitețe și în mintea lui nu are nici o legătură cu ce a debitat cu 5 secunde mai devreme.

Să luăm de exemplu feminismul, acum și aici, când lupta asta este fără miză.Acum se protestează la Vatican sau în alte capitale europene unde discriminarea este mai rapid pozitivă decât negativă. În orientul mijlociu bănuiesc că s-a rezolvat cazul și nu mai e nevoie de activism. Și în războiul astă pentru emanciparea femeii, avem și generica vaca de facebook, până la urmă beneficiarul final al acestor lupte „sângeroase”.

Vaca de facebook dă șer la citate de tonypopotamas unde ne explică cum ea ca orice vită este meritată sau pierduta în anumite condiții. Că nu e înțeleasă sau boul nu e suficient de sensibil la nevoile sufletului ei și cum ar veni ea victima…

Și mă întreb eu între unfollow-uri.

– Vită proastă, în plin elan de egalitate umană, cum pula mea te merită sau te pierde cineva? Om ești tu sau sălbăticie?

Că eu nu am gândit despre mine niciodată în termeni de mă merită cineva sau mă pierde. Astea-s pentru obiecte și auto-obiectificarea mi se pare ultima treaptă a umanității. Fii bărbată în pula mea, dacă tot o ardem egalitarist în toate cele.

Am închis exemplul și revenim la subiectul inițial al articolului. Dacă te animă vreo idee, că așa ți-a spus mă-ta că e bine. Ai decența să o argumentezi. Nu te opri la „asta e părerea mea”. Că dacă o părere este supusă unui tir de artilerie al argumentelor supraviețuiește sau moare. Iar dacă moare cineva ți-a făcut favoarea iluminării punctuale, nu te-a jignit. Iar dacă printr-o minune scapă, zic printr-o minune că umanitatea însăși este o sentință pentru greșeli, atunci ai o idee supraviețuitoare. Iar supraviețuitorii promovează în rang poate chiar se transformă în generali. Moment în care ești îndreptățit și tu să spui:

În general…

Evenimente pe facebook

Bă, se vede treaba că cineva trebuie să pună orânduire în etica de facebook. Aici vine rolul meu!

Ok, am înțeles că acest rahat ce îți dă iluzia socializării ne ocupă la toți din ce în ce mai mult timp.

Am înțeles că până la urma se poate face și câte ceva util cu el. Nu, nu mă refer la pozele cu toți muribunzii la care cerșiți like ca niște lobotemizați. Nu-i ajutați, în realitate, doar DEsensibilizați pe toată lumea la orice caz de genul. Dar creierele mici nu se chinuiesc să înțeleagă rezultatul acțiunilor lor. Ele trăiesc instincual și în general prost.

Așa… să mergem mai departe, unul dintre puținele aspecte cu adevărat utile pentru tine, generatorul de like-uri pe facebook, este ca poți să faci un event, să spui lejer la o sută de cai frumoși că se dă strângerea într-un anume loc.

Cam ca pe vremea vieții satului, unde orcine putea să strângă satul undeva daca stârnea un zvon interesant. Cum ar fi o bătaie sau o nuntă sau un linșaj, depinde de perioad și gustul sătenilor pentru sânge.

Ei, și pe lângă faptul că poate să dea de veste pentru simpla utilitate a informării, inițiatorul poate să facă și o estimare despre amploarea manifestării.

Pentru asta programatorul de la facebook, în naivitatea sa inginerească, a pus trei stări și o nonstare. Eu sunt programator și știu ce vorbesc. Ăsta e reflexul.

• Viu
• Nu viu maică
• Poate ajung
• Și mă doare în pulă

Din punct de vedere logic totul este corect, dar se ignora existența acelor muiști, băgători în seamă, care sunt cultivați de facebook ca iarba de afgani.

Cele vite , vor mereu să se simtă că participă, să dea și ei un like (ca să-l inflaționeze), să aibă o listă de prieteni pe care nu-i cunosc cât mai mare, să te invite la jocuri de cacat, să scrie pe peretele tău.

Înțelegeți unde bat? Acei cretini generatori de trafic pe fb, de în 5 minute nu poți să mai găsești ceva care te interesa cu adevărat. Aceste exemplare cretine trebuie coase cât mai repede din lista de news.

Cum a dat un link la o poza cu batrâni care se țin de perfuzie romantic și a scris ‘Drăguț <3’, cum le dai unfollow.

Divaghez, deci atunci când face cineva un event, invită 500 de persoane, din ăia 30 zic ca nu vin, 15 că vin și 30 de muiști atroce zic că POATE.

Pe principiul că ei știu clar că nu vin, dar cine știe prin ce întorsătură ciudată a sorții urmează, poate îi teleportează acolo o putere divină. Caz în care, daca nu ar avea pe facebook setat statusul că poate…. ce ar mai fi?

Nu o să fie ca și cum vin neinvitați?

Nu muiștilor!!! Trebuie să țipi la omul prost, nu pricepe subtițilăți.

Singura motivație ca să dai „că poate” este când este mai mult ca sigur că ajungi dar ești puțin psihotic și vrei să pui răul înainte. Altfel nu dai nimic. Muie!!!

Nu dai nimic. E clar?

Daca nu știi încă ce faci în ziua aia e semn să nu dai nici un răspuns la event. Că nu te-a luat nimeni la întrebări cu invitația de nuntă în mână, să te fâstâcești că nu știi ce să minți.

E de bun simț să faci așa. Dacă există mai mulți indeciși decât deciși pentru participarea la un eveniment înseamnă că dobitocii fără ocupație și-au făcut simțită prezența.

Ia să punem noi mâna să folosim cât de cât responsabil acest instrument menit să ne spele pe creier.

facebook saga partea 2

Bă lucrurile se duc de rîpă vă zic eu. Uite și facebook-ul ăsta, că tot mă împiedic de el, în ultima vreme. Asta dez-educă oamenii.

Era o vreme cînd trebuia să îți asumi o părere. Acum, pula mea, dai un like sau postezi un status. Dacă e de căcat ceva din ce ai exprimat năvălesc încă 100 și se uităce ai zis. Unde sunt palma după ceafă, și acel “marși în morți mă-ti”, foarte educativ??

Nu mai sunt.

Plus că acum toată lumea are o părere, s-a dat liber la păreri, înainte trebuia să ți-o asumi. Acum nu mai e așa, nimeni nu mai ține un istoric al părerilor altuia. Suntem prea mulți și prea impresioniști, din păcate nu ca pictorii.

Toată lumea face spam așa că singura șansă ca să nu o iei cu capul este să dezvolți imunitate. Apoi mai sunt și aia care înțeleg greșit politețea.

Băăăăăă, politețea nu e aia că dacă vezi pe unu cu pătrunjelul între dinți să te faci că nu observi să nu-l faci de rîs, politețea e aia de-l tragi deoparte și îi atragi atenția să nu se facă dracu de rîs mai departe.

Ăia politicoși dau like la tot ce ăilalți slobozesc în online-osferă. Nu există nici o responsabilitate a like-ului. Bă, să le facă frate pe bani. Ce pula mea? Dacă le consumi să te doară. Eu am dat până acum două like-uri pe tot facebook-ul. M-a întrebat o dată cineva, că de ce nu dau like.

Ce căcat de întrebare??

A trebui să îi răspund, că nu am văzut nimic care să îmi placă, doar banalități și hidoșenii care nu mișcă nici o fibră în mine.

Ce am învățat pe facebook? Că oamenii urâți sunt urâți si la nuntă. Oamenii care se forțează să nu fie urîți la nuntă sunt și mai urîți. Copii sunt în majoritate urîți. Copii abia născuți sunt hidoși ca niște pui de sobolan încă umezi. Chestie naturală de altfel și înțeleg că nu e vina lor, dar na… trebuie să ducă păcatele proștiilor originari.

Oamenii sunt proști, nu au simțul umorului, emisiunile handicapate de la televizor si umorul de slabă calitate este pentru ei și ei sunt acolo, la primire.

În general oamenii vor să primească. Nici ei nu știu ce și de ce. A fost o vreme în care a primi era aproape o jignire. Nu și azi, azi orice gratuitate e un motiv de fericire și mândrie că ai prins.

Concurs de sclavi cu premii mici. Ce să dai când e așa concurență la supt. Uneori zgomotul de muie devine asurzitor. Ați observat ce gălăgie este în supermarchet? Pe mine mă doare capul acolo, da’ nu durere d-aia de pizdă la ciclu, ci durere d-aia de stat între greieri.

Uneori mă surprind cât pot să fiu de sportiv. Acum de exemplu fac tabata de cartofi copți și jagermeister.

Să vă explic. Am pus cartofi la copt, jeger în pahar și am pornit cronometrul de tabata. Când sună umplu paharul și întorc cartofii. A sunat.

Mda, unde rămăsesem? Deci e foarte cald în cuptor, dar noroc ca alcoolul mai temperează din senzații.

Oricum era timpul pentru o pauză, mi-am depășit obiectivul ieri. Pot să consider că azi sărbătoresc. 160 de kg la îndreptări de la nașul mareeee. Mă rog, deviez.

Unde eram?

Gata, deci lumea lu’ facebook este foarte îngăduitoare. Toți au voie să trăiască, toți primesc un like de la cineva, nu mai există nici o rezistență opusă de mediu. Asta cultivă o slăbiciune confortabilă în oameni. Oamenii aveau o nevoie. Ei își doreau să fie ascultați. De fapt nu, ei își doreau să spună. Despre asta a fost vorba mereu. Fiecare vrea și el să zică.

Dacă ești față în față trebuie să îți asumi fapta. Așa pe perete nu mai e cazul, spui trece, tu te-ai răcorit, nu ai evaluat prea tare ce ai spus. Poate chiar te gîndești ca ai spus-o bine. Uite a dat și cineva like.

Nu îmi spune că e vorba despre altceva. Că nu e niciodată, nu îți pasă dacă te ascultă cineva. Important e să spui și tu într-o fîntînă că împăratul are coarne. Acum fîntîna îți dă chiar impresia ca cineva, undeva, acolo te ascultă.

Oricum marea majoritate nu va investiga. Se va bucura că primește și acest surogat de adevăr. Le folosește, e gratis? Îl iau.

De fapt, dă două, că e super ofertă.

Dislike on Facebook

Știți voi căcatul ăla de facebuci? Mizeria aia de vă pierdeți jumate de zi pe ea și umpleți cu tot felul de linkuri banale și invitații de caritate și alte porcarii inutile, în marea lor majoritate?

E… are un lips. Deci eu am identificat o nevoie de o funcționalitate pe porcăria aia. Frate îi lipsește un buton de dislike.

Știu și cum ar trebui să funcționeze. Spre deosebire de ala de like care te leaga de subiect ăsta ar trebui doar să se conometreze acolo da’ să nu apară pe perete. Să nu vadă toți puleții că ai dat dislike și să ajungi să faci reclamă la ce te stresează.

De fapt ar fi bine să meargă mai departe de atât, dacă ai mai multe dislike-uri decât like-uri să înceteze să îl mai arate. Să ți-l steargă de pe perete.

O să ziceți că nu e corect, că poate să îți joace cineva feste sau mai știu eu ce exprimări muiste ar folosi un dependent de facebook. Mă doare în cur oricum e o mizerie așa că cine investește energie în rahatul ala merită să se chinuie.

Io  vreau doar să le dau la toți dislike pentru toate mizeriile. Nu e ca și cum mă enervează efectiv, că intru rar și ignor tot, dar cumva am o repulsie la penibil și banal pus la loc de cinste. Uneori repulsia se activează.

Atunci când mă plictisesc am chef să fac mișto de fanteziile altora. Fantezii despre cum sunt ei speciali si interesanți deși poartă tricoul cu sunt banal și când intră în zona de nudiști. Banal e de bine, să fii banal și să fii arogant despre asta cu impresii de genialitate aia e doar zgomotos ca o instalație de brad. Eu vreau să am ciocanul în mână când instalația reia repertoriul. Că așa sunt eu intransigent cu chestiile fără suflet care se manifestă zgomotos. Zgomotos și pe repet că veșnic e pe repet.

De acolo vine și banalitatea mă rog ați înțeles, vreau buton de dislike. Rahatul ala cu hide mesajele de la costel zis și costel glume de profesor nu mă satisface suficient. Este silențios, nu lasă urme. Eu vreau să resping mai evident.

Dacă vine o urâtă la tine, o arde cu figuri de zână obsesiv de des si nepotrivit , iar apoi sigură pe ea te invită la o cafea. Nu poți să o refuzi politicos și atât!

Ar fi păcat de efortul ei. Trebuie să îi spui ceva rau… să doară. Și dacă e frumoasă trebuie să faci asta dar numai după ce o fuți. Așa e legea naturii.

Așa, cum nu suntem creaturi violente că doar suntem oameni. Și omul mereu a fost o siluetă roz într-o mare de vată pe băț ce spune te rog frumos și când oferă un cadou. Nu voim răul gruaznic (cu măruntaie spintecate și alte efecte speciale) al altora dar măcar așa la același nivel la care se învârte realitatea lor să avem și noi o unealtă de a ne pișa pe ei.

Cum fac cu butonul asta de dislike? Fac o motiune în online, o cerere la Țucalenberg ăla? Poate îi place și îmi dă și mie un like de aur.