Zatoichi

19 09 2014

A făcut cineva o fapta bună și a pus colecția filmelor japoneze cu zatoichi pe filelist. Mare om, mare caracter, nu știu dacă v-am mai spus, (probabil ca da, că am obiceiul să mă repet des, nu sunt chiar vast ca personaj) dar sunt un mare fan al cinematografiei japoneze, în special filme cu samurai. Mi se par foarte bogate in simbolism spiritual. Dacă ar fi să compar un film japonez cu un film occidental aș ajunge la concluzia ca vechii japonezi aveau dreptate când spuneau ca sunt poporul ales și restul lumii niște primitivi.

Câte filme ați mai văzut în ultima vreme să fie înțesate de principii morale. Mai ales că vorbim de principii morale corecte. O să fac o sinteză a celor mai frecvente principii întâlnite în aceste filme.

-Modestia, niciodată eroul nu sare în apărere propriei imagini. Acceptă orice umilire cu stoicism.

-Curajul, nici o situație nu este prea periculoasă pentru a acționa conform credințelor tale. Toto ce se poate întâmpla este să mori iar asta nu este cel mai grav lucru.

-Mărinimia, nu contează cât de sărac ești mereu este cineva mai amărât decât tine și dacă poți să îl ajuți imparte cu el și ultima fărâmă de pâine. În cazul lor boabă de orez sau cupă de sake.

-Nu ataca primul, oprește atacul atunci când adversarul a renunțat. Dar, când acesta atacă fii necruțător. Aici este o grămadă de discutat. Până nu treci prin situații limită nu o să poți înțelege ce înseamnă să îți strunești trăirile și să acționezi echilibrat când viața ta este pe masă.

-Nu te atașa de confort. Nu te lăsa legat de oameni. Aceasta este sursa suferințelor și a răutăților totodată. Dacă îți legi soarta de cineva vei ajunge părtinitor, vei trece peste principiile tale morale în favoarea celor iubiți.

-Viața înseamnă schimbare, suferință si frumusețe. Schimbarea vine din natura noastră, suferința de la oameni și frumusețea din natura înconjurătoare.

-Fii la fel ca soarele și tratează-i cu căldură pe toți.

Ar mai fi câteva, dar imi scapa pentru moment și oricum nu sunt asa de simplu de cuprins în cateva cuvinte.

Nu te teme de tăișul sabiei, Căci viața curge prin lume după reguli divine. Nu te complace în renunțare, căci viața nu este pentru cei ce renunță. Viața este o luptă și lupta caracterizează fiecare clipă. Lupta este energia care modelează mediul înconjurător. Este pana care scrie pe hârtie, este ciocanul care dăltuiește-n piatră. Păstrează legea, caci legea este dreaptă și nu poate fi eludată. Dacă vrei să te câștigi renunță la tot, iubește tot și ocrotește ce este slab. Singurul sens al puterii este ocrotirea creației. Spune-i Dumnezeu, spune-i adevăr, spune-i iubire, spune-i cum vrei tu, dar învață să recunoști legea și urmeaz-o. NImic nu moare fără vină și nu trăiește fără scop.

Anunțuri




Pentru că exist, pentru că am văzut, pentru că e de căcat, pentru că suntem sătui de întors capul.

5 08 2010

Există niște scriitori pe net, care vor să demonstreze cât de critici pot fi, prin asta probabil își mângâie orgoliul. „Genuiul” lor neînțeles se refulează pe o biată pagină de net mai ceva ca iepurașul ajuns cu sticla de vodka acasă. Cum surprind ei mai bine decât Caragiale schimonoselile eticii. Cum înțeleg ei dreptatea și cum alții greșesc. Nu le voi judeca capabilitățile literare, care pot să îmi fie cu mult superioare, unii chiar sunt scriitori profesioniși.

Totuși atunci când scrii ceva pe un blog și mai ai și comentariile active e axiomatic ca vor exista păreri pro și contra. Unii dintre ei în schimb nu acceptă părerile contra. Cine e pro e politicos indiferent ce invective folosește și pe cine jignește iar cine e contra e foarte nepoliticos. Chiar dacă nu a utilizat nici un guvânt jignitor.

Unii din acești scriitori sunt în stare să lase comentariile contra. Dacă sunt extrem de idioate nu fac decât să îl susțină prin ridicolul lor. Dacă sunt greșite le vor contrazice cu argumente și vor desființa logica comentatorului. În schimb mai există o altă pătură. Cei care banează comentariile sau le editează.

Asta le dă un sentiment de putere. Se văd un fel de Dumnezeu al internetului. Coaie aici eu tai și spânzur eu sunt jupânul. Am văzut destui de genul ăsta… cel mai elocvent exemplu sunt aurolacii aia de te ghidează în parcare. Coaie internetul nu e al tau, un sit pe care il patronezi nu e 100% al tau are și o parte publică așa. Dacă ai voie să stai pe o bancă în parc asta nu o face a ta. Bag-o în casă și e a ta dar cât timp e expusă public nu e chiar a lu’ mă-ta.

Dacă eu trec pe acolo că am drum și tu te apuci să reciți poezi e ok, e dreptul tău. Dacă nu îmi place poezia pot să zic bă ce poezie urâtă. Că e dreptul meu, dacă am avut drum pe acolo. Tu poți să îmi zici să plec la altă bancă dacă nu îmi convine, poate ne și înjurăm. E un conflict de păreri “civilizat” corect. Dacă îți dau cu barda în cap spui că am depăși măsura și ai avea dreptate.

Dacă în schimb pe banca pe care te-ai asezat tu primul te puci si schingiuiești un cățel vagabond. Atunci lucrurile nu mai sunt așa de simple. Că eu dacă trec pe acolo, că e în parc banca așa cum un blog e pe net și văd asta nu pot să trec indiferent. Degeaba o arzi tu arogant că ce trebă am că nu e cățelul meu și că de ce nu întorc capul. Dacă am văzut deja nu mai pot să des-văd.

Strigă ceva în minte că e o nedreptate. Minim voi încerca să îți explic asta. Corect ar fi să îți fut și un șut în cur dacă zestrea genetică îmi permite.

E datoria mea să susțin valorile în care cred.

Deși aparent termenii unei confruntări ideologice pe net ar trebui să fie ușor de intuit, totuși nu e așa pentru toată lumea.

Dacă te înjur și mă înjuri e normal. Dacă în schimbi îmi spui să mor în chinuri există două variante. Ori ești idiot și sfidezi sensul unei înjurături. Înjurătura implică ceva ce ești în stare să susți. Ori tu chiar vrei să mor în chinuri că nu am fost de acord cu tine. Dacă da, atunci ai o reală problemă. Nu mă înțelegeți greșit, nu mă intimidează vreo vorbă spusă de cineva dar așa obiectiv privind sună disonant. Adică e o replică de om prost și rău.

În altă ordine de idei într-o confruntare ideologică pe net nu te puci să divulgi date personale ale celuilalt din răzbunare mai ales când anonimatul său avea un sens. Că astă e tot o dovadă de prostie și de răutate.

Nu nu te-am facut EU proastă acțiunile TALE te-au făcut, cum ar veni te-ai făcut singură.

Trebuie să înțelegeți un mecanism simplu dragi femei în logică (nu are legătură cu sexul persoanei). Dacă mănanci căcat și unu își spune nu cred că e bine să mănânci căcat. El nu te-a jignit. Dacă faci o prostie și unu spune acțiunea asta e o acțiune de om prost. El nu te-a făcut prost.

Contrazice faptul că acțiunea nu e de om prost dacă se poate, dacă nu înseamnă că tu te-ai făcut prost. El doar a relevat evidența, ți-a dat sanșa să te dezici de gestul tău idiot. Iar dacă l-ai făcut în public afirmațiile de genul de ce treceți pe aici nu au sens. Poate că o dată ai făcut și ceva bun și d-aia am trecut pe acolo. Dacă acum faci ceva rău, ceva rău altcuiva, atunci e datoria oricărui om responsabil să ia o atitudine față de căcatul emis. Că altfel se lasă impresia că suntem de acord cu tine. Dacă te duci să mânjești cu căcat statuia lu’ Eminescu poate că nu mă doare fizic nimic dar totuși mă deranjează gestul.

Da știu că introducerea făcută la acest post mă poate arunca ușor sub auspiciile lui. Dar diferența e că eu  sunt în stare să susțin cu argumente ceea ce am scris iar dacă rămân fără argumente voi recunoaște că am greșit. Nu mă consider Dumnezeu că am acces la un user și o parolă în plus față de voi. E un gest de minim respect să lupți într-un duel cu aceeași armă ca adversarul.

Dacă scrii ceva pe net practic supui o parere validarii generale. Dacă nimeni nu zice ca nu e așa rezultă că ai avut dreptate.





Ochi pentru ochi?

29 11 2009

Există două tipuri de oameni. Unii care sunt dispuși să înșele, o recunosc și se ghidează după acest principiu și unii care sunt dispuși să facă sacrificii pentru a fi corecți.

Cei dispuși să înșele dacă sunt înșelați vor încerca prin toate forțele să cotracareze sau să își ia revanșa dar la final în sinea lor nu vor acuza persoana în cauză.

Pe de altă parte cei ce se conduc după legea echitabilității de cele mai multe ori nu vor reacționa efectiv după ce le sunt înșelate așteptările dar se vor consuma în ei. Vor critica natura umana vor afirma că nu mai au încredere în oameni.

Care vi se pare modul cel mai normal de a acționa?

Dintre cele două  tipologi eu cred că cei care își fac cel mai rau singuri sunt cei ce se bat cu punul în piept pentru corectitudine. Măcar oportuniștii sunt mai sinceri cu ei, acționează având persoana lor pe primul plan. Un aspect care este scăpat de multe ori din vedere este reaua influență pe care o au, asupra propriei persoane, gândurile acuzatoare, la adresa altei persoane. A păstra în sufletul tău dușmănie cuiva, eu cred ca e una din cele mai dese cauze de îmbolnăvire.

Știu că nu ne vine prea ușor să acceptăm momentele când suntem nedreptațiți. Eu fac parte din a doua categorie, încerc pe cat posibil să fiu corect cu cei din jur și inevitabil am tendința de a pretinde același lucru.

Problema e că viața ne va da mereu ocazia să ne detașăm de aceste principii și să îmbrațișam o viziune mai tolerantă. Mă refer la iertarea. A ierta pe cineva e singurul act de măreție pe care îl poți face într-o situație pe care o consideri nedrepată. Orice motivație ți-ai găsi pentru a ataca “adversarul” este o iluzie.

Pe termen lung a ierta este o abordare mult mai eficientă.

De multe ori problema aceasta apare în cadrul unei relații. Ceea ce trebuie să înțelegem este că nu există partener care să nu ne înșele așteptarile, cum de altfel și noi le vom înșela pe alea lui. Daca aveți impresia că schimbând partenerul se rezolvă problema, vă înșelați. Este problema voastră nu a lui, voi trebuie să învățați să iertați, să nu mai aveți așteptari, să iubiți necondiționat. Cine speră în relația perfectă în care nimeni nu greșește e nebun. Iar dacă greșim cu toții atunci de ce măsurăm greșelile căutând mereu motivații “obiective” pentru care a noastră cântărește mai puțin.

A ierta pe cineva nu implică sau nu exclude să ne mai lăsăm răniți în aceleași condiții. De fapt măsurile de prevenire nu mă interesează, ci atitudinea sufletească  pe care o avem în fața unei nedreptați care ni se face. Cel mai important e să iertăm în interiorul nostru.





Post fara scop.

27 07 2009

Am vazut oameni care se plang vara de caldura si iarna de frig.

Ridica pumnul in fata intolerantei.

Critica incultura cu expresii ce contin injuraturi si urari de moarte in chinuri.

Predica respectul pentru cei din jur cu blesteme.


Nu sunt eu ala care sa incerce indreptarea gandirii cuiva decat daca imi cere explicit parerea. Cu toate acestea din punct de vedere stiintific raman perplex in fata unei astfel de atitudini ilogice.

Sunt genul de om care nu e deprimat niciodata. Unde lucrez primesc bani, multi putini aia sunt dc vreau mai multi trag mai tare. Unde ofer prietenie mi se intoarce prietenie unde ofer iubire primesc inapoi iubire. Cand am incredere nu e insealata asa ca am incredere in toti. Totul mi se pare corect si totusi nu imi inchipui ca  e meritul meu, totul e de la Dumnezeu.

Daca reusesc sa ajutat cu un sfat ma simt multumit. Nu vreau medalii, nu vreau aplauze, nu vreau valori materiale. In viata apreciez strangeri la piept sincere si zambete cu subinteles. Nu am nevoie de nimic, am tot, m-am nascut implinit si viata e frumoasa, totul merge cum ar trebui. Majoritatea oamenilor sunt buni inteligenti si sensibili.

Sa ma beti la oua de paranoici cei care mereu aveti impresia ca suntei nedreptatiti. Ce plm o ardeti emo? Aveti tot ce va trebuie doar ca voi suntei handicapti si aveti impresia ca va trebuie altceva… sunteti niste muisti :).

A si imi place sa vorbesc urat, si o fac fara rautate, pentru ca ma amuza si nu vad in asta un pacat, cei puritani sa imi arate crucea .

Nu incerc sa educ pe nimeni nu incerc sa corectez sunteti bine asa cum sunteti cu totii.

Sunt multe clisee in jur care ajung sa ne satureze incat nu mai suntem deschisi la nici un fel de informatie. Fiind nemultumit generezi nemultumire, asta nu e rau, e calea ta, nu ma opun eu la asta. Fiecare merge pe drum cum vrea, unii vor sa mearga vaitandu-se altii cu fruntea sus si zambetul pe buze e pur o optiune de gust. Cand te uiti in gradina altuia ajungi sa ti se para ca ce are el bun iti lipseste tie dar nu vezi niciodata ce face pt asta. Poate ca pachetul complet nu te mai satisface.

Sar de la una la alta dar pastrez ideea, nu indem pe nimeni sa fie optimis. Fi pesimist daca iti place tristetea . Nu te mira cand din lipsa de incredere, nemultumire si vesnica dezamagire nu „castigi la loto”, nu inseamna ca viata e nedreapta.

Inseamna ca e prea dreapta inseaman ca iti da ceea ce semeni iti intoarce ce ai cerut. Ar fi nedrept altfel.

Ce vrei primesti. Cand ai ceva ce nu iti place incerca sa iti aduci aminte cand ai cerut si de ce?