Recent am realizat că în toți cei 36 de ani ai mei de viață nu mi-a ascultat și accepta nimeni sentimentele, fară să îmi întoarcă reproșuri sau ridiculizări. Prin urmare, nu e de mirare ca sunt cinic și lipsit de empatie în 99% dintre situații. Doar copilul ce mai reușește să îmi trezească anumite senzații interioare. Deși funcțional par neafectat de această realitate probabil că am avut mult de pierdut din cauza acestui aspect.
VreauUltimulLoc 
Lasă un răspuns