Un om care are un singur ceas ştie cât e ora. Un om care are două ceasuri nu este niciodată sigur.

26 07 2015

Am încercat mai demult să scriu despre subiectul ăsta. Dar, până azi nu am găsit în mine echilibrul să nu o fac cu agresivitate.

Azi am ascultat melodia asta și sunt pregătit să pătez „hârtia” cu blândețe.

Subiectul, deși așa ar prea, nu este violul din Vaslui. Subiectul este reacțiile provocate de violul din Vaslui. Internetul a fost înecat de un puhoi de inepții care mai de care mai rupte de realitate. Pe scurt 99% din internet se întrecea în cum ar castra ei violatorii și cum i-ar pune pe scaunul electric. Și că ce mari inamici ai statului sunt cei 7 și cum ar trebui arși pe rug. Iar justiția… justiția e chestia aia care nu face nimic, sau mai rău, ține cu ursul. În cazul de față ursul fiind șmecherii din Vaslui și oropsesc săraca victimă.

Voi lua pe rând chestiile care mă irită.

1. Măsura de arestare preventivă. Violatorii au fost ținuți în arest 5 luni de zile și acum sunt în arest la domiciliu. Ținând cont că justiția pleacă de la prezumția de nevinovăție, deci teoretic cei 7 pot fi nevinovați nu vi se pare destul de brutal să ți un nevinovat 5 luni în arest? Mie NU mi se pare ca lucrurile au fost făcute cu delicatețe pentru ei. plus că arestarea preventivă costă și România e o țară săracă din care mulți mai și fură. De unde buget pentru atâtea arestări preventive?

2. Părerile celor din satul de acolo. Lumea s-a vitriolat că de ce ține comunitatea cu ei și nu cu victima. În același timp o ardem în secolul egalității și al dreptului la propria opinie. Curcubeul ne privește din pozele proștilor de pe facebook. Ce treabă avem noi cu opinia oamenilor de la ei de acasă. Normal că mă-sa îl vede nevinovat și ar vrea să dispară aia înainte de a ști că fi-su moare de infecție la cur în pârnaie. Ce e anormal în a avea niște oameni idioți într-un sat uitat de lume?

3. Ce ar trebui să pățească violatorii. După părerea mea fix ceea ce pățesc. Să stea niște ani la pârnaie. Atâta timp cât pentru omor primești maxim 20 de ani nu înțeleg cât ar trebui să primești pentru viol. E viol nu e crimă, am înțeles că toate mândrele sunt îngrozite de viol dar totuși nici 12 ani de viață în pușcărie nu-s de colo. Mi se pare o pedeapsă suficientă cât să te sperie să nu faci infracțiunea. Dacă o faci considerând că merită 12 ani înseamnă că o faci considerând că merită și scaunul electric.

4. Cum pot unii să considere că victima are și ea partea ei de vină. Aici eu nu spun ca are vreo vină. Legal e clar ca nu are nici o vină. Uman e clar că nu o voi învinovăți eu de ceva. Darrrr, pentru că mereu există un dar hai să imaginăm următoarea situație ipotetică. Un câine agresiv este după gard. Și un trecător trece pe lângă gard. Din amuzament sau pentru a își sublinia situația de putere decide să stârnească câinele. Poate dă un bocanc în gard poate se uită insistent la el cum latră. NU contează ce face, cert e că îl face să latre mai tare. Până la un moment dat câinele sare gardul și-l mușcă de cur. Cine este de vină în această situație? Omul nu a intrat în curte dar totuși cu un câine agresiv nu e chiar inteligent să îți pui mintea. Asta dacă te interesează viața bună fără copci în cur. Cam așa e și cu violul. Poți să faci ce vrei tu ca femeie să spui nu când vrei tu și legea te apăra. Dar dacă nu îți place violul evită totuși bărbații proști, nu rămâne cu ei noaptea în câmp și nu pleca cu ei în mașină. Plm cel puțin până când nu vor deveni toate lucrurile perfecte în lume și dacă îți place viața fără copci în cur.

La fel cum în București pietonii cretini se aruncă orbește pe trecere doar pentru că e dreptul lor să traverseze. Când trăiești într-un oraș în care se conduce haotic învață în plm să traversezi cu grijă. Câini au învățat tu de ce nu ai putea?

În altă ordine de idei isteria asta are și un rezultat pozitiv. Poate, zic poate, aduce conștientizare în rândul societății că violul nu se cade. Deși nu aș miza pe asta. Personal dacă m-ar întreba cineva ce ar trebui să pățească un violator aș spune că pe lângă anii de pârnaie ar trebui să asiste la mărturiile unor victime ale violului. Să simtă și să înțeleagă ce durere și traumă produc acțiunile lor. Chestia asta poate că i-ar face să își regrete fapta cu adevărat și să nu recidiveze.

Rezumând problema, justiția este cea îndreptățită să traseze verdictul și dat fiind numărul mare de inculpați mi se pare normal ca procesul să dureze mai mult. Plus că la ce salarii și pensi au judecătorii mă îndoiesc că ne permitem mai mulți în așa fel încât procesele să dureze câteva săptămâni. Viața e grea și trebuie să avem răbdare. Ca sfat pentru femei e bine și cu dreptate de partea ta dar e și mai bine cu prevenția în gând, cât timp trăim în societatea în care trăim.

Ps: La final mai am o scurtă curiozitate principială, nu vi se pare că obsesia asta nesănătoasă pentru însemnătatea unei agresiuni sexuale pune victima în imposibilitatea de a trece peste incident? Adică, dacă ar fi să analizăm detașat violul e pană la urmă o agresiune fizică. Doare, creează frustrare, revoltă interioară, nu contest, dar și o bătaie face același lucru. Dacă nu am exacerba însemnătatea actului sexual în sine oare nu ar fi mai ușor de depășit de victime? Momentan eu cred că treci mult mai ușor peste o bătaie bună decât peste un viol. Iar motivul principal este încărcătura pe care o acordă societatea violului. Abuzuri fizice am suferit dar violuri nu așa că pot doar presupune ce este în sufletul unei victime. Totuși cred că la un moment dat mai distructiv pentru victimă decât actul în sine sunt urmările și traumele psihice. Și din punctul asta de vedere mi se pare că noi ca societate nu facem decât să afundăm victimele într-un abis fără ieșire.

Sper ca procesul de la Vaslui să se soluționeze cât mai repede și cât mai corect pentru toate părțile implicate. Personal mi se pare o ca este o mare responsabilitate să condamni pe cineva la ani grei de pușcărie și bagatelizarea acestui proces de către tot felul de păreriști mi se pare o infamie.

Anunțuri




Reprezinta-te

25 03 2014

Imaginea conteaza, desi ma irita si am tendinta sa resping orice are legatura cu imaginea. Totusi, trebuie sa recunosc ca si acum, ca de fiecare data cand aleg o cale unidirectionala si oarba, sunt in greseala.

Oamenii trebuie sa se adapteze la mediu, nu te poti revolta, pentru ca mediul se schimba si pentru ca adaptarea impune un anumit comportament.

Astazi suntem mult mai multi iar cantitatea de informatie cu care suntem bombardati este colosala. Asa ca a trebuit sa ne construim un sistem de a cataloga situatiile, riscurile, oportunitatiile si in cele din urma oamenii.

In contextul acestei realitati ajungem sa citim sufletul si valoarea unui om in haine, in accent, dezacorduri în topica frazei si gesturi marunte. Cel putin asta incercam. Poate avem o rata de 30% eroare cand interpretam aceste semne. Poate in cei 30% eroare pierdem si oportunitati senzationale, este zadarnic sa ne plangem ce aceasta situatie. Nu putem sa cernem 100% din ce se intampla in jurul nostru cu o precizie mai mare. Oricum nu cu o precizie semnificativ mai mare. Putem totusi sa ne imbunatatim permanent sistemul de predictie. Putem sa ajustam anumite reguli si sa le adaptam dinamic la mai multe conditii.

Ca o paralela sa zicem ca putem sa rezolvam sisteme cu mai multe necunoscute. Un fenomen care se numeste maturizare sau acumulare de experienta. Este o imbunatatire dar nu majora.

Ceea ce este mai important este sa intelegem ca acest sistem este unul dinamic si foarte supus erorii. Eroarea nu poate fi eliminata poate fi doar redusa. Totusi unele erori costa mai mutl decat altele asa ca pentru binele nostru trebuie sa acceptam eroarea ca pe o stare normala a sistemului.

Nu e anormal sa gresim o evaluare, asa ca putem sa reevaluam intodeauna. Nu trebuie sa ne atasam de proprile pareri si nu trebuie sa le imbratisam mai mult decat suntem obligati. Alegerile noastre sunt doar simple consecinte ale informatiilor disponibile. De cum se schimba baza de informatii ar trebui sa reevaluam totul si sa acceptam eventulele greseli.

Deci imaginea conteaza pentru toti si la nivel un mai mult sau mi putin constient ajungem sa evaluam dupa haine, dupa gusturi, dupa titluri, dupa tot felul de alte detalii irelevante in felul lor. Pentru a putea sa functionam cat mai fluent in societate datoria noastra este sa ne prezentam asa cum suntem. Sa fim cat putem de reali.

Daca ti se pare ca esti mai interesant cu tatuaje si pantalonii atarnati la cur poate ca de fapt nu esti tu acela. Poate  ca de fapt esti un om care isi doreste sa fie interesant. Iar asta este o problema in sine. Pentru ca denota un conflict interior si o incredere in sine scazuta.

Poate ca tot ce trebuie sa faci este sa te descoperi asa cum esti tu si sa te afirmi in felul tau propriu si astfel vei deveni interesant pentru cei din jur sau cel putin nu iti va mai pasa prea mult daca esti sau nu.

Concluzionand

Imaginea conteaza, conteaza sa poti sa iti definesti imaginea ta ca ceva propriu tie. Nu ca si imaginea a unei persoane de care iti place. Stiu ca este extrem de greu sa facem asta, dar nici nu am spus ca ar fi usor.

In sinea noastra simtim cand ceea ce facem vine din noi sau este o masca pe care o punem pentru a fi perceputi de cei din jur intr-un fel anume. Chiar daca masca asta uneori ne dă o emotie placuta totusi este o emotie vinovata sau este o flatare a orgoliului. Iar orgoliul inflamat este mereu un semn de falsitate si pierdere a drumului drept.

Eu scriu doar prima fraza, apoi textul curge independent. Ce vreau sa zic este ca nu stiu ce am vrut sa zic. Daca e ceva de inteles bine daca nu e bine si atunci. Undeva acolo in spatele cuvintelor luceste o idee pe care sunt prea obosit sa o mai urmaresc si sa o dezvalui mai mult de atat. Va urez o seara placuta.





Intrebare

25 08 2011

Credeți ca omul e ceva mai mult decât un animal îmbrăcat care a deprins niște trucuri complicate?

 





E cineva amabil sa ma ajute?

25 03 2011

-Se găsește cineva să îmi povestească despre soare? L-am văzut pe geam, părea frumos. Am tras jaluzelele verticale să nu îmi bată în ecran. Oare cum se mai simte pe piele?

-O fi cald, s-o simți ca o mângâiere? Ca o mână de mamă așezată pe creștet?

-Mai știe cineva cum e cu briza, cum adie vântul ăsta de primăvară? E călduț, e răcoros? Eu nu mai știu precis, îl văd pe geam cum mișcă ramurile. E închis gemul că se făcea curent.

-Mai stie careva mirosul ierbii crude? Ultima pe care am simțită era uscată, apoi a ars. Nu mirosea prea bine dar te făcea să râzi.

-Cum cântă păsărelele știu eu, vă zic la schimb dacă vreți. Vă dau și mp3-ul, îl am într-un folder cu zgomote de liniște, lângă de ploaia în pădurea ecuatorială. În caz că e vreun poet care vrea să știe cum se aude liniștea în winamp.





Curiozitate bolnăvicioasă…

9 11 2010

Dupa ce s-au vazut prima oara s-au privit și cu ochii minții, apoi cu centrii olfactivi, apoi sau privit ca orbii, tactil. După o vreme s-au remodelat centimetru cu centimetru desi aveau deja o forma.

Aș vrea să văd tot procesul pe fast forward. Fără dramatizare și coloană sonoră, aș vrea să îl văd pe mute. Ca un experiment științific. Dar în colori, NU în alb și negru  cum “colorați acum artistic” totul.

Să văd fierberea, mișcarea de pseudopode, trasarea de granițe și amestec fluid până la pierderea identității. Metamorfoza fizică și a personalitățiilor celor doi. Melanjul de idei, principii, evoluția sinergică a ambelor entități în lupta lor paradoxamlă pentru omogenitate și individualitate în același timp.

Cum aș putea să văd asta, să cuprindă toate dimensiuniile fizice și metafizice ale unei relații?

De ce aș vrea să văd asta?

Din curiozitate, pentru că de mic atunci când aveam o jucărie ajungeam să o desfac. Pentru că ar fi distractiv și înviorător să vezi întreaga agitație în jurul unor chestii până la urmă frivole. Frivole pentru un observator exterior dar de o importanță vitală pentru actorii implicați. Sau mai corect spus toată această agitație asurzitor de gălăgioasă și orbitor de strălucitoare pentru cineva din proximitate.

Dar, ca la un film de groază fără sonor, când faci un pas în spate totul devine pueril. Transpar exagerarile intenționate ale regizorului și în egală măsura, gafele de la montaj.

Mie îmi place să văd, cum au fost făcute trucurile de magie, mai mult decât trucul în sine. Așa și aici observația și cunoașterea depășește uneori în voluptate experiența. Poate că asta mă face un om rău sau poate că exista un sociopat în fiecare dintre noi, iar sociopatul ăla cum nu se poate hrăni cu emoții are nevoie de puțină stiință, în sensul de cunoaștere.

Cred că setea de informație e unul din vectorii fundamentali ai întregii umanități. Nu neapărat unul pozitiv, dar na, cine poate spune cu mâna pe inimă că știe de înseamnă pozitiv.





Estetica urâtului…

14 06 2010

Am o curiozitat personală.

Întâi să “premizionăm” ecosistemul de valori subiective pentru a știi cu ce noțiunii jonglăm pe pânza electronico-digitală.

“Io” sunt de acord că toți oamenii sunt frumoși în felul lor. În alta ordine de idei cine spune că din punct de vedere estetic toți oamenii sunt frumoși e ușor ipocrit. (sau sunt eu un bășit cu nasul pe sus și plin de figuri și nu pot procesa acest concept)

Până la urmă îmi asum riscul de a fi prost înțeles dar eu zic că unii sunt urâți. Nu văd în asta un defect, urâțenia nu e ceva stigmatizant dar e o poziție pe o scara într-un sistem relativ. Bun acum încercând să înțeleg un pic treaba asta am ajuns, în urma unei generalizari neprofesioniste, la concluzia că dacă ești gras are tendința să te tragă puternic în jos pe scara esteticii.

Am văzut și oameni grași și frumoși doar ca mai puțini. Nu folosesc ca argument gusturile mele subiective ci mă uit în natură și văd că omul nu a fost făcut să fie gras. Grăsimea (nu vorbesc acum de 5 10 kg în plus) e pentru urs când se duce la iernat, omul gras e 99% un lacom.  Asta e alegerea  lui  așa că și noi avem dreptul la alegerea noastră. Iar alegerea mea e că un om care e lacom consumă resurse din resursele întregii umanități de o manieră inegală și distructivă. Așa că un gras nu e obiectul compasiunii, e doar un om hrăpăreț, nu îl judec dar nici nu îmi pasă dacă leșină pe scări când nu merge liftul nu îi dau locul în tranvai că nu e bolnav, așa îi place lui, să o ducă cu toate fețele monedei.

Așa bun, deci poți fi urât din naștere sau pentru că ești hulpav și ti-o faci singur. Nu mă interesează motivul și nu voi spune ca cineva e frumos din politețe nici dacă e un bebeluș de 1 an și e mă-sa de față. Acum asta cu urâțenia nu e ceva subtil nu e ceva cu poate. Pentru cineva neafectat de cataractă se vede clar dacă unu e urât. Când ești frumos sau foarte frumos e discutabil când ești mediu la fel, dar la urât cam oricine nu e deviat sexual vede la fel.

Deci te uiți în oglindă și știi și tu că ești urâțel. Acum te duci să îți iei haine.

Explicați-mi și mie care e combinația(în sfârșit curiozitatea). Tu mergi la magazin iei pe tine niște haine si te învârți pe lângă oglindă. Ce crezi că se va întâmpla? O să devi brusc frumos?

De ce faci eforturi zadarnice să iei haine de firmă??? Crezi cumva ca sigla de la nike te va transforma dintr-un butoi cu o față de masă pusă pe el într-o prezență angelică?

Pula mea, e un efort zadarnic, în loc să te bucuri că ai scăpat de o grijă tu tragi șuvița de par de pe dreapta pe stânga. Orice deviere de la următorul comportament e fix consum de energie.

Mergi la magazin tragi o cârpă pe tine te apleci să verifici dacă te strânge pe undeva, dacă nu atunci spui o luam și ieși. Repetă după mine O LUĂM!

Nu cum îmi stă? Îți stă la fel de nașpa ca totul hainele nu fac minuni în cazurile disperate. Dacă ai 1,50 cm si 100 kg negrul nu te mai face să pari slab, te ajută să transpiri. Dacă ești muma pădurii nu există pereche de cercei care să merite banii. Mergi pe ieftin și practic. Ca bărbat înțelege că haina nu face pe om decat până la o limită. Ai 100 de ani d&g nu te mai face apetisant, versace sau alte figuri, atârnă 1000 de euro de mâneca unui costum ieftin și poți considera ca ți-ai spus ideea.

Până la urmă fiecare face cum îl duce capul dar aștept cu interes explicația pentru aceste gesturi inutile și costisitoare. E din neacceptarea unei realități care se urcă pe tine sau e un secret pe care nu l-am patruns eu încă? Se uită cineva și zice mamă ce monstru îmbrăcat frumos l-aș lua acasă? Sau mama ce urât ești dar ești cu haine de firmă(există alte moduri de a arăta că ai bani).





Ce faci când începi să chelești?

14 12 2009

Am de mult o curiozitate în legătură cu ce măsuri e mai indicat să întreprinzi când începi să chelești.

Unii oameni se rad de tot în cap, asta ar fi și opțiunea mea. Alții se tund ca și cum nu ar avea zone lipsă, asta ar fi a doua opțiune. Mai există și unii care nu vor să accepte și care încearcă din răsputeri să acopere zonele defavorizate cu resurse din alte alte părți. Nu mă refer la implanturi ci mă refer la părul lăsat mai lung pe la cefă să acoperi în frunte.

Din ce am înteles eu din gusturile femeilor până acum am ajuns la concluzia că de fapt nu vor frumusețe cât masculinitate. Gasesc mult mai masculin un barbat care are curajul să accepte că a chelit decât unul care cade adesea în penibil la prima pală de vânt. Propun un sondaj, să văd și părerea altora în acest subiect.