Literatura

24 03 2016

Cred că am mai zis la un moment dat că nu mai rezonez cu literatura. Deși, încă mă mențin un cititor avid, am scăzut ponderea carților de beletristică în favoarea articolelor stiințifice, a textelor filozofice și a carților sau articolelor tehnice.

Principala mea dezamăgire față de literatură vine din punerea pe o poziție fruntașă a artificiilor stilistice și a firului epic în defavoarea unei analize cu adevărat substanțială a esențelor. Practic, sunt prea puțin interesat de imaginația, fie ea și fascinantă, a altor oameni, atâta timp cât nu se construiește pe un fundament al înțelegerii lumii la un nivel superior mie.

Pot aprecia talentul în așezarea cuvintelor pe o foaie dar nu găsesc treaba asta suficientă pentru a îmi sacrifica timpul limitat.

Apoi se întâmplă să citesc adevărate capodopere literare, bijuterii stilistice, construite în jurul unor idei și întrebări existențiale. Construcții delicate și echilibrate ce îți fac intelectul să saliveze, emotionalul să vibreze și spiritualitatea să scânteieze. Unii oameni, pe lângă o peniță grea, menită să se tocească pe hartie cu filigram chiar au ceva de spus. Atunci redescopăr pasiune pentru această artă.

Anunțuri




De la frumusete la fizica

18 06 2014

Frumuseatea poate fii o binecuvantare sau un blestem in functie de context. Dar ce nu este o binecuvantare sau blestem in functie de context? Atunci putem incerca o generalizare si sa ne desprindem de frumusete ca si exemplu si sa pastram acel „orice poate fi o binecuvantare sau blestem in functie de context”.

Ce inseamna in functie de context? Unii ar spune ca e vorba de sansa altii, printre care si eu, ca e vorba de cum iti intelegi contextul si pe tine integrat in acest context. Deci binecuvantarea sau blestemul vine din capacitatea ta de a te adapta contextului sauuu… de a alege un context la care esti deja adaptat.

Acum, adaptabilitatea la context sufera interpretare subiectiva. Ce pentru unu inseamna adaptare pentru altul poate sa insemne neadaptare. Dar, sa zicem ca adaptarea, prin perspectiva subiectului, ar duce la perceptia lui (a subiectului) ca lucrurile merg asa cum isi doreste sau ca ele functioneaza corect. Asta vine, din ce am reusit eu sa inteleg pana acum, dintr-un fel de responsabilitate.

O asumare a influentei si al rolului tau pe lume, te face sa accepti realitatea, deci implicit sa calaresti valul. Chestia asta se poate face de o maniera optimista sau pesimista, chestie de gust…

Unde incerc sa ajung?

Orice sincopa aparenta in viata noastra are de ele mai multe ori o cauza intrinseca individului, dincolo de problemele cu care se confrunta sau de atributele pe care le are. Iar incapacitate sa de a merge mai departe mai usor este sincer vorbind o dovada a unei interpretari eronate a realitatii. Atunci inevitabil suferinta este o consecinta a neadaptarii deci a unei erori de logica. O lipsa de intelepciune.

Subliniez ca nu e vorba de o lipsa de inteligenta ci de intelepciune. Inteligenta este capabilitatea cuiva sa faca un puzle din concepte iar intelepciunea este capacitatea cuiva sa faca un puzle din concepte chiar atunci cand lipsesc piese. Este inteligenta si vedere de ansamblu totodata. Sa zicem ca inteligenta la un alt nivel.

Important este sa ai vederea de ansamblu putin mai mare decat nivelul de inteligenta la care esti pozitionat. Astfel incat sa-ti intelegi contextul si sa nu acorzi prea multa importanta detaliilor irelevante din viata ta. Este vorba de o dozare corecta a energiilor. Pana la urma noi ca indivizi suntem un sistem integrat intr-un sistem. O dozare incorecta a energiilor duce la griparea sistemului si pentru binele sistemului mare sistemele defecte sunt impinse la margine si in cele din urma eliminate, chestie de prioritati.

Cu cat sistemul este mai mare cu atat este mai putin sensibil la pierderea unui element component. In consecinta este mai dispus sa sacrifice elementele nefunctionale pentru supravietuirea.

Eu cu frumusetea nu am probleme dar, ma impiedic de multe alte colturi ale personalitatii mele.





Cele doua greșeli prin care femeile își fac viața amară și noua la fel.

8 05 2010

Preiau ștafeta de la soră-mea femmeletale chiar dacă nu mi-a dat-o ea.

Acum o să îmi pun toate feministele în cap dar cu toate acestea tot o să scriu postul ăsta.

Cele două greșeli fundamentale pe care o femeie poate să le facă într-o relație.

1. Lupta pentru putere.

Nu cred că există prostie mai mare pe care o poate face o femeie, decât asta. Iar când femeie luptă pentru putere nu o face ca un bărbat, asta e clar. Un bărbat lupta azi dacă a pierdut gata își acceptă poziția inferioară în lanțul de comandă, femeia nu.

Ce-a mai puternică comparație pentru stilul de luptă al femeii este idiotul ăla care vine în spatele tău când stai la coadă și începe să se împingă așa în tine constant. Nu are pe nimeni în spate, tu ai pe cineva în față iar el se impinge în tine. Hai că nu se poate să nu îl fi întălnit pâna acum pe acest tip de codac (poate fi bărbat sau femei).

Te întorci la el și îl întrebi

“-Nu vă supărați dacă vă împingeți în mine vă așteptați să mă transform în fum și să avansați sau care e logica?” Iar el îți aruncă o privire semi-placida ca și cum “ce vrei să zici”. Așa e și femeia care luptă pentru putere în cuplu. Ea nu urmărește ceva nu are o rațiune, nu, ea împinge simte că vrea mai în față și prin urmare împinge. Dacă îi atragi atenția se uita așa la tine ca și cum “ce ai cu ea”?

Deja știu că feministele și nu numai au făcut corp comun așa că mă voi explica până încep ele să facă spume ca detergentul manual pus în mașina de spălat.

-Femei fără minte (că trebuie să le mai și spui pe nume uneori) ce vreți voi de la viață?

-Vreți un bărbat puternic?

-Vreți un bărbat care să vă protejeze, care să vă dea încredere în el și în voi? Dacă da, atunci lăsați-l să fie bărbat.

-Dacă nu o să aveți o cârpă de șters pe jos, care întradevăr șterge pe jos dar nu fute nu strânge un robinet și nu e în stare să își urmeze un scop în viața, asta de momâie, ce i-o împingeți pe gât zi de zi cu comportamentul vostru desprins din tragediile grecești.

Acum or să sară proastele satului pline de figuri că barbatul să fie tare să le strunească. Vă explic mai clar, asta e materialul pe care îl aveți la îndemână.

-Deci nu sunt toți mari bărbați deși pot avea 2 m și 150 de kg. În general le tremură picioarele ca la o căprioară abia născută și atârnă la pizdă și se înmoaie la lacrimi. Fă proastelor, ăia mișto de îi visați voi sunt ăia pe care o pizdă i-a călcat pe cap până când s-au trezit singuri sau ăia pe care o pizdă i-a făcut mișto. Le-a zis ba coaie tu ești zeul, tu poți, eu am încredere în tine. Eu aș face așa dar dacă tu spui altfel fac ca tine.

Atunci din mămăligă și mălai mare se întărește prostul și prinde încredere. Ori un bărbat cu încredere în el nu e niciodată agresiv nu e niciodată nedrept, e stâncă. Ține vara umbră și iarna dă căldură, vânează și repară cu o mână și cu cealaltă scrie poezi și te plimbă prin poienițe pline cu flori. Puteți să vă supărați pe mine dar eu mi-am făcut datoria să vă expun problema, cine se împiedică de un cuvânt “jignitor” și nu vede aurul informației poate să o mai sugă o dată că oricum e prea proastă/prost să sper la vreo trezire.

Ideea de bază e că luptați pentru ceva ce nu e bine să fie la voi, că voi aveți o vedere amplă, iar bărbatul are una profundă, asupra vieții. Sunteți bune să atrageți atenția asupra diversității, că aveți radarul bun dar nu aveți capacitatea de a discerne pe care o are bărbatul. Dacă eram la fel eram la fel nu mai eram pe sexe. Dacă ne luptăm să luăm locul celuilalt sau să facem și treabă lui nu mergem înainte doar ne luptăm.

2.A doua greșeală pe care vă îmbulziți să o faceți este că veniți cu posesivitate și orgoliu acolo unde nu e cazul, adica în iubire.

Vă explic prin exemple că văd că vă ajută să înțelegeți.

Tu de colo, aia de strâmbi din nas, vino pe scenă. Ea urcă cu nasul în vânt, gen nu sunt de acord cu ceea ce încă nu ai spus.

Bun, ia loc, se așează.

–  O întreb, ce vrei tu de la viață?

– Să fiu fericită.

-Cum vezi tu astă?…

Mă rog din aproape în aproape o aduc unde vreau. Vrea un bărbat perfect care să o iubească nebunește pe ea și numai pe ea.

Acum cine s-a jucat vreodată cu un câine va vizualiza ușor scena. Ai văzut că dacă ai un baț în mână și pui câinele să facă sezi și vorbești cu el, e așa activ dă din coadă și cu ochii pe băț. Miști mâna mișcă capul. Îți dă încredere că pricepe ce îi spui. Până spui să stea pe loc și arunci bățul.

Eu: Vrei un bărbat frumos, sexy, senzual, îngrijit?

Ea: Da, da, da.

Eu: Da’ o să se mai uite și altele la el o să fie plăcut și politicos și cu altele.

Ea: Nu, nu, nu.

Eu: Vrei un bărbat cu simțul umorului, spontan și mereu plin de idei noi să nu te plictisești niciodată când vorbește?

Ea:  Da, da da.

Eu: Da’ o să mai vorbească și cu alți oameni o să aibă în general un interes pentru cei din jur o să aprecieze și discuțiile și cu alte femei și cu alți bărbați decât tine și ei/ele îl vor aprecia la rândul lor.

Ea: NU, nu, nu.

Eu: Vrei să empatizeze cu tine, să fie deschis să fie sincer să transmită sentimente să îl simți viu lângă tine.

Ea: Da, da, da

Eu: Dar va vibra și la dramele și bucuriile altora, va iubi oamenii din jur și ei îl vor iubi pe el. Va comunica sincer și cu ei și ei se vor deschide în fața lui.

Ea: Nu, nu, nu.

Eu: Vrei să te stimuleze să fii independetă să îți dea putere să te încurajeze în pasiuniile tale să își dea putere și încredere acolo unde tu nu ai în tine.

Ea: Da, da, da

Eu: Dar și el va fi independent și el va avea pasiuni și nu va fi un copil neajutorat ce fără tine moare.

Ea:Nu, nu, nu

Ați prins ideea. Pot continua așa o zi întreagă și ea va răspunde la fel fără să îi dispară luminița din priviri și dând din coadă ca și cum îi arăti mereu bățul și e gata gată să țâșnească după el.

Băăăăăă nu poți să cumperi 3 in 1 și să zici că tu vrei doar 2 din 3. Pula mea, ori vrei om frumos, complet viu, deschis, sincer ori vrei sclav, servil, viclean, plin de frici și constipat de chitră.

Vrei pe ala curajos și voios și vesel sau pe ăla de se tarăște prin peșteri și mângâie inelul “my precious”.

Cine are urechi de auzit să audă.





La drum de seară

11 02 2010

Am fost prin oraș, la mine acasă. M-am întâlnit cu doi prieteni, băieți buni.

Am aflat de la unu’lucruri interesante, se pare ca dacă spitalizezi pe cineva sub 80 de zile mai poți să te înțelegi. Zicea că a citit în codul penal, doarme cu el la cap. Nu e avocat din câte imi aduc aminte.

Am vorbit despre femei, am vorbit și despre ricky martin (era un videoclip cu el pe tv). Ăsta zicea că el nu mai poate să se uite la videoclipurile lui r.m. de când a aflat ca e homo. Cica nu are nimic cu homosexualii dar că nu îi plac. A zis că în pușcărie a stat 6 luni și a preferat să se abțină decât să dea muie unui bărbat. I-am apreciat poziția, nici eu nu aș fute un bărbat.În rest nu am nimic cu nimeni, homo sau nu, cred că toleranța vine o dată cu scăparea de frici. Fiecare cu pizda mă-si normalitatea e un cuvânt depășit. Am râs, am continuat să vorbim de femeii.

A venit un cerșetor la masă, ăsta l-a întrebat când s-a spălat ultima oară. Era un copil nu zicea nimic, nici nu pleca. Îl tot întreba și când a văzut că nu răspunde s-a enervat a luat scrumiera de pe masă și s-a prefăcut că dă cu ea după el. Copilul nici nu a clipit a rămas acolo liniștit. Celălalt, om milos s-a întors către copil și l-a întrebat ceva amabil. Nu mai țin minte exact gen cum te simti. Atunci cerșetorul s-a întors și a plecat.

Ciudat, cred că îi dădea și bani. Comportamentul brutal nu îl deranja în schimb să îți pese de el l-a speriat. Sau cine știe, o fi având și cerșetorul orgoliul lui. Am văzut că mila nu mai e acceptată de nimeni în ultimul timp. Dacă vrei să jignești pe cineva îi spui că îți e milă de el.

Am ajuns la concluzia că pentru ca o femeie să își păstreze interesul viu pentru tine trebuie să îți mai înfrânezi sentimentele pentru ea. Adică ei, eu nu am ajuns la nici o concluzie. Eu nu o ard așa de tare în romantism.

Adică mă uitam la noi trei, dintre ei eu păream cel mai cuminte dar în același timp ei se plângeau că au tendința să fie prea sensibili cu femeile. Drept urmare pentru a echilibra se forțau să mai fie și câini. Unu’ avusese o femeie 6 luni și o futuse numai în cur și îi dăduse muie. Tocmai ieșise dintr-o relație în care fusese înșelat. A zis că ar fi omorât toate femeile. Cred că o iubise, acum suferea cealaltă. Deși nu cred că suferea cred că îi plăcea să fie umilită. Celălalt spunea că l-a făcut una să facă un drum de 80 de km și când a ajuns la ea cică e obosită. Povestea de un gest romantic pe care îl făcuse, ceva mult peste orice am făcut eu, a zis că ea a venit acasă și a zis “am văzut că mi-ai luat și o rochie”. Un fel de am văzut că ai luat oua, bine ai făcut că ne trebuiau.

Acum spunea că ar fi vrut să iasă și ea în oraș la o cafea. L-am întrebat și o scoți? Cică nu, i-am luat un pachet de cafea. Zic bun așa o să îi ajungă 1 saptămană. Celălalt ia sugerat să îi povestească cum a fost în oraș “Știi cum se bucură”. Zicea că era odată la o masă cu unii și încerca să combine și el o femeie. La un moment dat aia îl întreabă dacă are mașină, el a întrebat-o dacă suge pula de la prima întâlnire. Apoi s-a ridicat și a plecat. Uneori poți afla lucruri interesante din surse surprinzătoare. Cel mai bine e să nu judeci și atunci parcă toți devin mai isteți și mai spirituali. Uneori și un gest de cruzime poate să aibă un sens sau poate că nu are dar poți să vezi tu unul.

Am fost la o cofetărie am luat prăjituri cu plasa fiecare, la ieșire era alt cerșetor. Tot un copil, ăsta a ieșit și l-a întrebat ce prăjiitura vrea. Apoi a intrat și a râs la noi. Nu avea de gând să îi ia nimic doar și-a batut joc de el.

Eu am vrut să îi iau eu atunci, apoi m-am gandit că de ce să o fac. Dacă simteam să fac asta o faceam de la început de ce să mi se facă mie milă pentru că a fost celălalt crud cu el. Am băgat banii în buzunar, cred că am luat-o filozofic sau să îmi demonstrez că nu sunt sclavul milei.Am ieșit cu inima strânsă, la ieșire prietenul meu i-a zis că are 6 prăjituri cerșetorului. Mi s-a făcut și mai milă plus rușine. Mi-am băgat pula, am trecut mai departe. Cine sunt eu să judec și să îmi asum responsabilități pentru alții.

Femeile sunt ciudate, mă gândeam la a mea. După 9 ani în sfârșit simt că acum încep să mă înțeleg cu ea. Era vorba să ieșim în oraș în seara aia, am întârziat cu aștia mai mult. Când am ajuns acasă ma primit zâmbind, nu asa ironic, ci din inimă. Mi-a plăcut asta. Îi adusesem prajituri și ciocolată, i le-am arătat,s-a bucurat, m-am bucurat și eu că i-au plăcut.





Oamenii se schimbă.

1 02 2010

Unul dintre motivele pentru care scriu pe acest blog este acum (dacă nu a fost de la început) pentru a analiza anumite schimbări în mine. Aud adesea că oamenii nu se schimbă niciodată, o opinie ce folosește ca și argumentație doua trei exemple și nici o logică. Cred că oamenii nu se schimbă la suprafață atâta timp cât nu se schimbă și în interior.

Iar schimbările în interior nu pot fi mimate, acolo nu prea merge cu fățărnicia cu care suntem obișnuiți în viața de zi cu zi. Eu am observat o serie de schimbări interioare în mine în ultima vreme. Nu le-am căutat, pur și simplu au fost efecte adiacente a unor schimbări de optică și credințe.

Orice schimbare la suprafață făcută cu autenticitate generează o schimbare mai mult sau mai puțin vizibilă și în interior, procesul funcționează și invers(din interior în afară). Încă nu pot să spun că am înțeles cum anume funcționează.

Iluzia că oamenii nu se schimbă poate apărea din faptul că oamenii mimează, pentru scurte perioade de timp anumite roluri pentru a căpăta acceptarea celor din jur. Aceste roluri efectiv nu cred că reușesc să producă și schimbări interioare întrucât nu sunt modificări dorite. Astfel că la intervale periodice de timp vor exista răbufniri ale adevăratei naturi ale persoanei.

Ce am schimbat eu în ultimele luni?

Pai schimbări efective pe care am încercat să le fac au fost următoarele.

1.Să caut să mă înțeleg.

2.Să caut să îmi cresc acceptarea față de oameni și experiențele pe care mi le oferă viața.

3.Să caut să îmi cunosc fricile interioare.

Cum am incercat să fac asta? Pai în primul rând citind, încercând niște tentative timide de meditație, apoi rugându-mă și nu în ultimul rând scăzând sursele de substanțe toxice pe care le bag în organism. Fără să ajung să mă forțez pentru asta, dar am baut mai rar (nu și mai puțin) am renunțat aproape de tot la carne (însă bag mai multe dulciuri =)) să nu scadă suma viciilor).

A și să nu uit am început să caut sinceritatea. Încerc să fiu sincer în momentele în care deja inconștient jucam roluri sociale.

Toate aceste tentative au avut succes într-o măsură mai mică sau mai mare dar ceea ce m-a surprins a fost că au avut efecte vizibile în mine.

Mi se întâmplă din ce în ce mai rar să mă enerveze cineva așa fără motiv(genul acela de animozitatăți la prima vedere). Am început să văd în oamenii, pe care nu îi agream, parți frumoase. Nu mai simt separare între mine și alți oameni, nici nu îi mai văd mai buni nici mai rai. Îi văd pur și simplu egali.

Muzica provoacă în mine o reacție mai puternică, plus că mi s-au schimbat ușor gusturile muzicale. De unde ascultam muzică în general cu potențial agresiv acum au început să îmi placă mai mult melodiile clasice și muzica de relaxare.

Fotografiile artistice iscă în mine efecte pe care până acum nu le produceau. Filmele uneori mă emoționează, ceea ce nu se întâmpla nici la alea cu adevărat emoționanate. Am citit poezi care mi-au plăcut, am început să sesizez o dimensiune emoțională a lucrurilor pe care până acum nu o vedeam. Sunt mai puțin stresat, mă enervez mai greu. Rezist mai ușor frig, durerea sau oboseala. Mi-a scăzut atașamentul pentru chestii materiale,  accept mai ușor pierderile (zgârieturi pe mașină vase sparte, pierderi financiare etc.).

Am momente când mă simt bine fără motiv exterior. Am început să simt iubire pentru persoanele dragi.

Cine știe poate mâine, poimâine o să și plâng.

Încă nu mă îmbrac în rochiță roz, ideea e că pe lângă această creștere a sensibilității emoționale am dobândit și o altă trăsătură. A început să nu mai îmi fie frică. Mi-a scăzut frica de înalțime, de singurătate, am început să am curajul să încerc provocări, să privesc în ochi acțiunile mele și urmările lor. Să îmi asum fără frică rezultatele.

Aceste aspecte nu trebuie privite în alb și negru, adica nu m-am transformat într-un leu de pe o zi pe alta. E vorba mai mult de o schimbare de atitudine, de la a refuza o parte a vieții la a deschide ochii curios la ea. Per ansamblu văd mai multă frumumsețe în viață și am mai mult curaj să mă exprim autentic și sincer.