Radiografia vântului ce umple podul – partea 10-a, Concluzii

Am studiat ceva în 9 posturi. Pentru cine are răbdare și vrea să înțeleagă treaba stă așa.

Primele 1,2,3,4,5,6 posturi surprind gânduri care mi-au trecut prin cap într-o perioada foarte scurtă de timp. Dacă cineva crede că a înțeles ceva din personalitatea mea din acele gânduri se înșeală. Deși sunt absolut autentice, nu am urmat un fir logic și nu știam înainte să scriu ce urmează să scriu totuși acele gândrui mă reprezintă tot atât de mult cât mă poate reprezenta un film urmărit la tv. Pe un program la care m-am oprit întâmplător.

Gândurile acelea pot conține niște indicii despre genul de informație la care am fost expus. Pot să arate modul cum mintea mea asociază acele informații. Pot să dea o idee despre paterne ale gândirii mele și despre simțul umorului sau variația vocabularului pe care îl folosesc. Dar nu reprezintă cu adevărat cine sunt eu sau amintiri reale din viața mea.

Acest tip de gândire eu l-aș compara cu un moment în care sunt lipsit de conștiiență reală. Deși mintea lucrează, asociază, face conexiuni, memoria nu se obosește să înregistreze aceste elucubrații. Drept urmare sunt și eu mirat citind ce am scris atunci. În linia gândurilor se simt influențe din cinematografie, din literatura, din mediul în care am trăit. Există și o amprentă personală, fără pretenții de originalitate, în modul cum sunt legate bucățiile între ele.

Scuzați terminologia spre IT dar fiind programator…

Concluziile din aceste fragmente de gândire sunt:

Avem momente în care rulăm programe informaționale la care suntem expuși cu sau fără voia noastră. Aceste programe, ce se rulează întâmplator, se imprimă în subconșient, de cele mai multe ori, pentru că memoria conștientă tinde să nu le rețină. Aceste programe odată trec în subconștient tind să ne influențeze modul în care privim viața, modul cum reacționăm. Ele se întorc din subconștient sub formă de emoții, senzații sau reflexe și ne formează acel comportament care îl simțim ca definitoriu pentru cine suntem. Ne influențează deciziile subiective și gusturile.

Următoarele posturi 7,8,9 surprind mecanismul invers. Stări din subconștient ce emerg la suprafață și generează gânduri. Sau poate că se metamorfozează în emoții și frici care produc gânduri. Gândurile din aceste etapă sunt foarte strâns legate de senzații și sentimente spre deosebire de cele anterioare. Dacă atunci a gândi o atrocitate, este ceva neutru și care nu spune nimic despre potențialul meu agresiv, în schimb în această fază gândurile sunt mult mai aproape de ființa mea. Dacă acum gândesc ceva pozitiv zâmbesc  iar cele negativ mi se citesc clar în ridurile de expresie. Oamenii mai nexeperimentați și cei preponderent emoționali se identifică cu aceste gânduri și încep să își formeze un tipar. Tipar al personalității lor.

Eu sunt fricos, eu sunt nefericit sau eu sunt optimist, eu sunt exuberant, energic etc.

Dar pentru un observator mai experimentat aceste stări apar la fel de trecătoare și depărtate de sinele observatorului ca și cele din faza anterioară. Acum ești optimist, acum ești depresiv, dacă lași să treacă starea vezi că e posibil să nu te influențeze sau să te influențeze doar cele care vrei tu. În acest moment începi să îți pui întrebarea dar cine ești cu adevărat? Răspunsul, după părerea unora ar fi privitorul.

Dacă cineva întreabă și cineva observ înseamna că e cineva acolo. Poate că e un fel de paralelism al procesării mentale. Poate există un fel de sistem de control care supravegheaza șirul gândurilor. Cred că e un mixt între viziunea spirituală și cea psihologică momentan suntem în faza observațiilor și presupunerilor dar sper să ajungem la un moment dat și la o înțelegere exhaustivă a acestor mecanisme.

Totuși fără să pot spune că înțeleg în profunzime ce se petrece cred că pot să extrag niște învățături practice.

1. Necesitatea responsabilității mesajului emis. Informațiile pe care le sădim în mintea celorlalți au potențial poluant pentru subconștientul lor.

2. Necesitatea observației liniei gândurilor, ce ne poate dezvălui anumite dezechilibre ale subconștientului.

3. Posibilitatea de a injecta informație pozitivă în subconștient pentru a corecta dezechilibrele. Prin absorție conștientă a mesajelor pozitive.

4. Înțelegerea caracterului temporar al stărilor psihice.Dar și faptul că aceste stări sunt o consecință a lipsei de control asupra informației absorbite.

5. Cel mai important lucru care reiese de aici este că deși nu avem controlul absolut asupra stăriilor prin care trecem și asupra gradului de fericire/mulțumire totuși avem suficient cât să conteze. De asemenea avem și putere de influență asupra celorlalț,i de care trebuie să fim conștienți si pe care e vital să ne-o asumăm.

Nu spun că trebuie să lucreze cineva spre binele altora sau cu binele altora în gând doar așa de ochii lumii. Nu spun că e bine să faci așa sau altfel. Spun doar că e bine să acționezi în acord cu tine. Dacă îți place să fii rău, folosește instrumentele acestea în cunoștință de cauză. Dacă te consideri bun atunci poartă-te ca atare. Iar cine se complace în auto plângere să știe că starea sa nefericită se poate schimba atunci când simte nevoia.

Radiografia vântului ce umple podul.

Bă, sunt îngrozit, cred că sunt o victimă a hoților de idei ce au atins următorul nivel. Ăla cu plantatul de ideii.

În fiecare zi în care mă trezesc cu pula sculată până apuc să mă culc ajung să mă fut.

Ce mă fac, dacă fiecare acțiune de-a mea a fost atent plănuită de altcineva. La naiba (adică fuck by Irina Margareta Nistor) dacă și gândul ăsta, prin care îi demasc, de fapt a fost plănuit.

Înebunesc, cum să rup cercul vicios? Mă simt ca un șoarec în roata morții, alerg, alerg în slow moțiune d-ăla. Care e calea să îmi aflu adevăratele mele gânduri.

Dacă sunt ca în matrix, să încerc să sar de pe clădire? Am rău de înalțime, oare ăsta e un plan diabolic și eu sunt singurul care îi poate opri??

Cum pe cine, pe ei pe CEILALȚI. Stați fără griji capitan România nu doarme. Vă păzește pe toți, să nu scape nici unul de la soluția finală.

Ce soluție? Soluția, să îi zice esență de rom sau soluția nocturnă.

Poate că sunt doar paranoic, îmi e groază să nu fiu cumva paranoic. Dar un nebun mai e nebun dacă se mai întreabă dacă e nebun? Ori e nebun și asta înseamnă că are dreptate deci gândește corect deci nu e nebun. Ori nu e nebun si atunci e doar în eroare.

Poate să fie nebun și să își dea seama de asta? Dacă NU atunci de ce toți spuneți același clișeu de căcat, cum că voi sunteți nebuni? Cred că cele mai prost folosite cuvinte din lume sunt nebun, prost, deștept, corect, greșit. Dacă facem o statistică eu zic că au o marja de corectitudine mai scăzută ca prognoza meteo și horoscopul scăzute una din alta.

Da’ vouă vă pasă prea puțin! Până mâine veți folosi de multe ori aceste cuvinte cu sansă mică de a fi folosite corect. Eu le-aș scoate din dicționar. Păi ce să pun la definiție, dacă nu sunt folosite niciodată în context corect?

Da, la naiba! Am uitat despre ce vorbeam, aș putea să recitesc ce am scris.

Dar, ar fi redundant din calea afară și nu aș mai publica nimic, că eu sunt un autocritic feroce.

Sunt deștept și am mereu dreptate când despart prostia de corectitudine cu zarul prezentei mele  evoluții. Doar un nebun ar putea crede că greșesc.

Sau… poate că cineva îmi plantează idei straine în minte. Muguri veninoși de îndoctrinare și abatre de la calea cea dreaptă. Văd semne de ocolire, pe stradă. Ce pula mea vor ăștia, de nu mă lasă să urmez calea cea dreapta? Vă spun eu există o conspirație mondială țesută în jurul persoanei mele.

-De ce?

-Nu știu, dar cred că eu sunt foarte important. Sunt cel mai important om din univers, prin fereastruica percepției mele cel puțin.

-Știți de ce? Nu pentru că sunt eu, sau pentru că sunt al meu.

-Nu, acest punct de vedere s-ar auto-regla o dată cu dispariția mea.

-Pentru că, fiți atenți aici, fară mine ar lipsi un căcat de piese dintr-un puzzle cu miliarde de miliarde de piese. Vă dați seama cam care ar fi nivelul de frustrare al celui ce îl asamblează?

Eu cred că ar ajunge de un bing bang, era să zic gang bang dar nu e bine să îți forțezi soarta cu impoliteți.  Până la urmă o piesă merge făcută și la imprimantă și lipită foaia pe un carton taiat cu foarfecă în forma dorită.(V-am dat un pont pentru viitoarea ultimă piese lipsă).

Dacă mă gândesc aș deveni cea mai importantă picătură de apă, aia care umple paharul, dacă aș dispare mâine. Dar dacă totuși sunt doar într-un vis, dacă un pișat mi-a plantat asta între gândurile mele și așa destul de aglomerate? Dar ce motiv ar avea să mă păcalească așa? Oare chiar sunt important?

Adică important deja trebuie să fiu. Oricare din variantă ar fi. Ambele mă scot ca fiind important. Doar că nu știu care e adevărată și de ce aș fi cu adevărat important. Poate sunt doar un nebun care se manifestă convețional. Cât de penibil poate să fie un nebun reținut. Ca un politician din romania, care poate promite și apoi nimeni nu îl mai trage de mânecă pentru promisiuniile sale. –Bă, voi spectatori apatici, răpiți bucuria vieții!

E nevoie să va pună omul roși în mână și să le lanseze cu mâna voastră apoi sa fugă pe scenă și să se ferească de ele. Asta doar pentru a își dovedi singur că are reflexe, că oricum nu prea ai cui să dovedești ceva aici.

Dacă tot sunt important măcar să mă port ca atare.De mâine voi umbla pe stradă ca un om important.

Va urma!

Sinapse

Dacă ne gândim la ce se spune aici .

[Deși recomand citirea articolului și vizionarea filmulețului pentru a interpreta prin filtru propriu informația, pentru leneși fac un rezumat.

Pe scurt ce spune articolul respectiv este ca: gândurile nu pot fi controlate și nu pot fi oprite decât prin eforturi continue. Dar nici nu e nevoie de așa ceva. E suficinet să nu le primim în inima noastră (printr-o formă de ignoranță) și să nu ne identificăm cu cele care nu ne plac. Noi dăm putere gândurilor crezând în ele, identificândune cu ele și menținându-ne atenția asupra lor și respingerea lor este o formă de atenție.]

Apoi la cele 10 întrebări ale lui Debbie Ford care să ne ajute în a face alegeri potrivite mari sau mici pentru viața noastră. Cum orice acțiune are la bază un gând…

1.Această alegere mă va împinge către un viitor fericit, sau mă va ţine blocat în trecut?

2.Această alegere va duce la o viaţă împlinită pe termen lung, sau va constitui doar o satisfacţie de moment?

3.Sunt stăpân pe propria mea putere, sau încerc să mulţumesc pe altcineva?

4.Mă gândesc la ce este bine, sau la ce este rãu?

5.Această alegere îmi va aduce şi mai multă energie vitală, sau îmi va fura energia?

6.Voi folosi această situaţie ca pe un catalizator în creşterea şi evoluţia mea, sau o voi folosi pentru a mă pedepsi?

7.Această alegere îmi sporeşte puterea, sau mi-o slăbeşte?

8.Este acesta un act de iubire de sine, sau un act de autosabotaj?

9.Este acesta un act de credinţă, sau un act caracterizat de frică?

10. Această alegere reprezintă manifestarea laturii mele Divine, sau a laturii mele umane?

Atunci am putea sa rezumăm lucrurile astfel.

Daca șuvoiul gândurilor și natura lor nu poate fi controlată, tot ce ne rămâne de făcut este să alegem acele gânduri care le considerăm “conforme” cu natura noastră. Pentru a identifica gândurile potrivite, putem să ne ghidăm cu ajutorul întrebărilor. Întrebările nu trebuie memorate și folosite toate, putem să sintetizăm ceva din ele ceva foarte sugestiv pentru noi.

De exemplu eu mă multumesc cu o variantă scurtă.

Această acțiune/gând îmi dă putere, îmi dă libertate, mă apropie de imaginea mea mentală cea mai înaltă despre mine?

Astfel  gândurile pot fi filtrate, și unora putem “să nu le mai deschidem ușa”,  până vor înceta în cele din urmă să mai bată. [Chiar merită să vedeți filmulețul].

Gândurile aduc în interiorul nostru realitatea exterioară. Gândurile materializeză realitatea noastră în lumea exterioară. Filtrând “paraziții și zgomotul”  putem să ne reprezentăm cu acuratețe lumii și să întelegem lumea așa cum este ea de fapt.

Arăți ca ceea ce gândești.

Să vă spun un “secret”, ce e ascuns la vedere. Dar văzând numărul mare de oameni ce nu îl înțeleg zic eu că merită subliniat.

Când gândești ceva în 80% din cazuri se vede pe fața ta. Nu mai zic că se simte la nivel subconștient, dar cum  mulți nu cred în astfel de mambo-jambo mă opresc la față. Asta e de necontestat, că se vede pe fața celor din jur ce e în mintea lor. Cum nu suntem actori și chiar și actorii au zile libere credeți-mă că se vede. Mai ales atunci când ești căzut pe gânduri fizionomia reflectă asta cu acuratețe.

Nu mereu se vede corect ce e în mintea ta dar mereu omul de lângă tine va interpreta ceea ce transmite fața ta.

Așa că atunci când zici în gând futu-te în gură cel vizat vede exact ce spui dacă tu nu faci un efort intenționat de a zâmbi și a îți controla fizionomia (nici dracu nu face asta fără pregătire de specialitate). Până aici nimic deranjant. Uneori când zici în gând să îmi bag pula ce ploua sau ce mă roade pantoful cel din fața ta poate să înțeleagă tot futu-te în gură.

Pentru femei în special, când te uiți la femeie aia frumoasă din fața ta și mori de ciudă că îi vin pantalonii perfect pe cur să știi că se vede dezgustul și oftica de la 400 de m. Ești penibilă cu grimasa aia pe față când încerci să îi găsești defectul ăla că nu a asortat bine verde cu portocaliu.  Toată lumea știe că aia dacă se dezbracă e perfect asortata. Iar barbații au acest potențial de a gândi eficient și simplu.

Tot pentru femei, când ești nesigură pe tine și arborezi masca aia de dispreț și privirea de sus cu gura strânsă când treci pe lângă cineva enervezi crunt. Ăsta e motivul pentru care te fluieră toți și se iau “nesimțiții” de tine. Învață să privești frumos și ți se deschid ușile cu mult mai mult aplomb.

Pentru bărbați, dacă nu ai 1,90 sau doua centuri în cui (de la meciuri nu de piele) sau măcar magnum-ul în buzunar lasă privirile lu’ de niro sau 50 cent când intri într-un local la țară. Asta dacă nu îți e cald cu dinți în gură.

Astea au fost doar exemple comune pentru a înțelege ce vreau să spun. Acum o să vă povestesc celor care vreți să vă îmbunătățiți calitatea vieții vizibil ce anume e de făcut.

În primul rând prefăcătoria nu merge, e obositoare și cu timpul lumea te miroase și începe să te respingă.

Varianta care rămâne fezabilă și cu efecte foarte bune pe termen lung este să începi să îți controlezi gândurile iar ce va reflecta fața ta nu va mai produce agresivitate și respingere. Nu e greu să faci asta. O să ai uneori probleme cu unele situații punctuale dar în mare schimbarea se produce lent și cursiv.

Primul pas este să vrei.

Pasul doi este să te observi. Să zicem că te hotărăști azi să valorifici cele 10 minute pe care le-ai pierdut citind ce am scris eu. Bun caută să identifici momentele când gândurile tale critice sau negative de respingere ating cote înalte. Dacă mergi cu tranvaiul sau metroul e cel mai ușor. Observă cum critici în gând pe manelistul ăla, pe adolescentul cu părul roșu, pe baba care bombăne, pe bețivul care doarme pe drum.

Pasul trei doar observatul o să te facă să renunți la o parte din judecăți, la cele care nu dispar de la sine trebuie să lucrezi individual. Primul pas e să lucrezi cu situația acută apoi cu cea cronică. Când vezi “curva” aia cu sânii la vedere prin bluza albă și ai conștientizat că te irită imaginea ei detensioneazăți fața. Fă-o conștient relaxeazăți mușchii feței că sigur te strâmbai.

După asta începi să te detașezi de judecata critică. Crede-mă nu ai nici un argument neatacabil ce să îți motiveze această judecată. Doar un sistem de valori personal care e la fel de subiectiv și nestatornic ca o frunză în vânt. Adu-ți aminte de adolescența ta și rememorează două trei momente când ai fost demn de critica prin ochii tăi de acum. Învață să fii înțelegător față de manifestările nonviolente ale personalității celorlalți.

Pasul patru după ce începi să te simți confortabil cu pașii anteriori începi să cândești conștient gânduri pozitive despre cei din jurul tău. După ce te descotorosești de a le vedea defectele caută-le  calitățile. Observă că manelistul stresant poate a dat locul unei fete din grupul lor sau că fata îmbrăcată provocator are un corp lucrat la sală sau că muncitorul care strigă după schelă poate că are simțul umorului. Nu știu fiecare poate să vadă lucruri care să îl facă să zâmbească sincer și involuntar, eu găsesc zeci în fiecare zi.

Pasul cinci culegerea roadelor, aici nu mai ai nimic de făcut iar pasul ăsta se întâmplă automat după fiecare din pașii anteriori. Poți doar să observi cum lumea începe să îți schimbe bani la magazin cum funcționarii de la gișeu sunt mai amabili și te servesc cu chestii mult peste ce sunt obligați să facă. Poliția îți vorbește cu respect și tinde să te ierte. Bărbații nu se mai iau de tine pe stradă cel puțin nu cu replici violente sau jignitoare. La muncă colegii încep să nu mai aiba un dinte împotriva ta și vecinii nu mai îți zgârie mașina etc.

Până la urmă e doar alegerea ta de a transforma miile de oameni pe care îi întâlnești zilnic din dușmani în prieteni. Pe lângă efectele pe termen scurt există și un efect pe termen lung greu măsurabil. Devenind o persoană placută pentru cei din jur ți se vor oferi oportunități noi neașteptate.