Ridica fiecare piatra

Ce frumos este să te gândești, să analizezi, viața, gândirea ta și oamenii din jur. Să o faci așa… cu mintea deschisă, fără prejudecăți și limitări. Să observi diversitatea și complexitatea.

Mie îmi place complexitatea și simetria și extrapolarea. Îmi place matematica deși, de mult am uitat-o sub forma sa didactică. Îmi place fizica deși, de mult i-am uitat ultimele formule.

Am rămas cu gândirea logică, deductivă și analitică, nu este prea mult dar este jucăria mea. Mă apără de plictiseală îmi dă putere și credință în ziua de mâine.

Deși îmi place și să beau și să fac sex și să mă delectez cu un gust bun toate aceste plăceri fizice sunt subordonate placerilor intelectuale. Îmi place efectiv să reflectez, să disec cu bisturiul minții, singurul care nu face să sângereze și nu strică ceea ce explorează, tot ce mă înconjoară.

Cred că tot din această plăcere derivă și plăcerea pentru luptă. Pentru că atunci corpul îți transmite doar dureri și strădanie doar mintea este cea care se hrănește din situațile limiă și din victoriile mici.  O poziție avantajoasă, o mișcare contracarată, tot atâtea surse de bucurie trecătoare. Dar însăși vremelnicia asta aduce farmecul momentului. Atunci trăiești prezentul, și înțelegi însemnătatea deciziilor. Înțelegi cum un mic gest sau lipsa de reacție te poate duce pe un drum fără întoarcere, la fel cum anumite gesturi sau reacții te pot doar devia puțin de la scopul tău primar.

Atunci apare acea scânteie, acea idee… cum că poate nu contează ce decizi sau cum urmezi decizia luată. Poate că mai importantă este intenția și încărcătura emoțională pe care o imprimi. Poate că mai important este cum bate inima decât cum se contractă mușchiul, și cum scrâșnesc dinții și cum se propagă biocurenții prin neuroni. Poate că tot ce contează este senzația aia interioară de bucurie atunci când mergi pe drumul bun. Atunci când ești în acord cu sinele tău și sinele tău este în acord cu locul său în ograda creației.

Momente rare și foarte prețuite pentru intensitatea lor.

Ar fi frumos să înțeleg, dar e atât de frumos să caut. Singura căutarea ce nu obosește și nu frustrează. Singura căutare care îți deschide ochi atunci când îi închizi.

Căutarea sensului

 

Fumatul

Mă gândeam la fumat și ajunsesem la o concluzie. Azi am citit versiunea din partea cealaltă a baricadei. Așa că e un moment bun să îmi prezint argumentele, să ne radem și să ne lărgim punctul de vedere.

Acum vorbim de opinii personale fără iluzii de adevar absolut. Fumatul după mine e fix o pulă, dar una bleagă și felșcăită. Nu văd nici un motiv de fumat decât dependența. Orice altă poveste e o minciună ridicolă pe care și-o spune orice fumător în încercarea ridicolă de a își porteja orgoliul.

În primul rând fumatul nu e sexy, fumatul e ăla de te face să puți, să ți se strice dinții, să ți se îngălbenească pielea și unghile. Fumatul e ăla de face vocea femeilor ca după suptul proverbialei puli de taur. Eu nu văd nimic sexy într-un gest care asigură degradarea persoanei de lângă mine în cel mai scurt timp. Poate că pentru cei care sexy se traduce prin a vedea ceva de la distanță și nu a atinge, mirosi, pipăi o fi altfel. Poate pentru femeile care cred că interesant, e un accesoriu în plus, așa o fi. Eu am un singur criteriu, fresh meat.

Fumatul nu e plăcere, fumatul de țigări obișnuite nu e plăcere. A fost o dată la început dar acum nu mai e. E o nouă nevoie în plus. După ce că suntem niște animale plăpânde supuse simțurilor, mai adăugăm o piatră la gleznă, iar pentru fumat chiar nu merită efortul. Prea mult efort pentru prea puțină acțiune. Fumatul e placerea oamenilor proști. Bea frate, fumează iarbă, trage pe nas, astea sunt rentabile efect versus degradare.  Fumatul și drogurile tari sunt țeapă.

Fumatul îți aduce multe neplăceri punctuale dar daca fumezi de mult nu mai ți minte cum era fără. Cine s-a lăsat știe mai bine ca ăla care nu s-a lăsat și nu invers. Nu e ipocrizie când se opune fumatului e o vorbă de la unu care știe ambele situații.

În ce mă privește dacă nu e cineva important pentru mine mă doare fix în cur dacă fumează sau nu. Dacă e cineva important pentru mine și îmi cere ajutorul îmi pasă, altfel să își ducă crucea, da’ să o ducă până la capăt.

În ce privește nesimțiți care fumează unde nu sunt toți de acord îmi voi da cu lipici pe pulă, apoi o presar cu sticlă pisată și le-o vâr în cur. Așa ca să înțeleagă și ei cum plăcerea altuia poate fi neplacerea  lor. Atunci când întrebi pot să fumez și ai țigara deja aprinsă ești unu muist care apeleaza cu nesimțire la prostul bun simț al altora. Sper să devină din ce în ce mai stricte legile privind spațiile de fumat. Vrei să fumezi și ești la muncă? Nu te duci în bucătarie, te duci pe balcon.

E frig? Asta e, plăcerea fumatului merită, nu? Eu nu vin la munca și PRETIND să am loc de băut confortabil că sunt eu bețiv. Frate o arzi cool și vicios arde-o jos în vânt și ploaie. Nu e nici un angajator obligat să îți tolereze ție pufaială penibilă. Pufăiala penibilă se face pe banii propri, pe plamânii proprii și pe confortul propriu. Nu trebuie să suporte altul dejecțile tale împuțite și arfele de agentul 007.

Când văd muia aia cu un ochi semi închis și poza aia de jmecher a fumătorului clasic mă piș pe mine de ras în sinea mea. Exact parcă văd un copil prost de 10 ani care s-a încins cu cordonul de la halat și și-a băgat un băț la brâu. Victime ale marketingului ce sunteți. Știu ce înseamnă un viciu, știu ce înseamnă să te pună dorințele jos, iar fumatul e umbra unui viciu. E o laba facuta cu o mână de lemn nefinisat, mai mult penibil si suferință decât plăcere.

Vă jucați de-a plăcerea povestită cu vorbele altora și cu imaginile pe care vi le vând industriași bogați. Fumători sunt sclavi proști ce se țin singuri în leasă. Dar sunteți cool, sexy, o ardeți tare.

Ai cumva un foc? că am eu o țigară de-a picat cu filtrul în cacat să te servesc.

Mulți fumători o ard mândru vobind de moarte cu tupeu, Frate, fumatul nu te prea omoară brusc.Mie să îmi ziceți despre cum fumați și nu vă pasă când vă veți cacă pe voi la propriu ca morfina nu mai are efect, când te vei sufoca cu propriul sânge. Cancerul nu e o boala demnă (nici nu știu dacă există așa ceva).

Când îți va răpi și ultima urmă de demnitate și sentiment uman atunci să o arzi arogant cu țigara în gură. Promit să mă înclin, până atunci manânci cacat demagogic și vorbești cu vorbele altora.

 

A se interpreta limbajul dur ca o manifestare artistică, să ne râdem cum spuneam,  nu ca pe o agresivitate a mea. Mă doare fix în umbră de cum își dă lumea cu tesla în coaie dacă nu sar stropi pe mine și nu e tesla mea.

 

Sex partea 3.

Ultima parte nu știu cum să îi zic… a te iubi cu cineva să zicem.

E cel mai rar tip de relație sexuală întâlnită de mine și cel mai rafinat descoperit până acum.

Eu personal am experimentat-o foarte rar așa ca nu pot nu să zic ca i-am simțit gustul pe deplin, sau că i-am înțeles comportamentul.

De fapt nici nu mai e o relație sexuală propriuzisă pentru că nu mai ești concentrat la senzațiile tactile, nu mai ești concentrat asupra orgasmului nici al tau nici al ei. E o comunicare la un nivel mai ridicat, decât cel verbal, apare și un factor de compatibilitate energetică, bănuiesc. Între tine și parteneră trebuie să existe ceva mai mult decât ce se vede. Nu este nimic programat și nu cred ca poate apărea între orice doi parteneri, nu se învață, se experimentează. De fapt actul sexual cade pe locul doi și ceea ce se intamplă nu mai e un dans e o…. rugaciune, sau meditație, nu stiu cum să explic să nu cad peste clișee.

O reîntoarcere la actul sexual primordial, nu mai simti nevoie de nici un artificiu de schimbări de poziții de lenjerie sexy sau alte accesorii. Nu știu cum să explic ceea ce nu poate fii explicat.

În preajma parteneri simțeam o stare de bine chiar dacă nu vorbeam, era suficientă apropierea și o căldură îmi cuprindea corpul. Deja când o tineam în brațe dezbracată căldura imi umplea sufletul. Nu conta cum țineam ochii, deschiși sau închiși oricum percepeam o densitate așa de mare de senzații incât depăsea capacitatea de procesare a creierului.

Nu mai era nimic sexual era o amestecare a esențelor, putea să fii durat 1 ora sau 10 minute nu știu să spun. Nu conta oricum timpul nu avea relevanță, oricum excitarea nu era de natură fizică. Era o placere asemeni unei stări  de beție, sau dupa ce fumezi iarbă insă fără nici unul din efectele adverse. O blandețe îmi cuprinsese mintea te simți pur si simplu bun nu mai exista nimic care să te deranjeze.

În momentul în care a venit orgasmul a fost incomparabil cu orice experimentasem până atunci. Și ca durata și ca intensitate atunci s-a rupt contactul cu partenera nu mai exista nimic in jur numai senzatii si culori. După ce au trecut senzațiile cele mai puternice a rămas o stare de fericire. Am izbucnit în râs, un ras din toata inima, pur si simplu un râs incotrolabil de copil, fara nici un motiv aparent, care cred că a durat aproape un minut si apoi am rămas cu un ranjet pe față. Mă dureau obrajii de încordare dar nu puteam să revin cu fața la normal, rânjetul ăsta a ținut cateva minute si starea de fericire a continuat încă o perioadă.

Nu cred ca ceea ce am descris acum e neapărat repetabil la altcineva sau macar la mine în acceleași condiții. Poate că nu trebuie să razi poate ca unii plâng sau amorțesc. Pur și simplu cred că am cunoscut puțin din ce poate insemna apropierea de cineva la un nivel mai complex decat cel fizic. Nu știu dc e vorba de bioenergie sau de feromoni sau de hormoni sau de endorfine nu știu dc e ceva stric fizic sau are si o latura spirituală. Oricum e ceva deosebit de trăit. După treaba asta nu am mai avut chef de sex o vreme, fizic funcționam dar nu simțeam nici o dorință eram pur și simplu satisfăcut.

Nu știu ce a declanșat aceste trăiri pentru că nu era prima oara când faceam sex si experiența nu a fost la fel de intensă și pentru parteneră. Adica ea a perceput-o foarte misto dar a apreciat mai mult alta partida pe care eu am gasit-o doar foarte reusită.

Deci bănuiesc că mai e un nivel, când te sincronizezi 😀 și nu ma refer la sincronizarea orgasmelor (că aia ieșise) mă refer la sincronizarea trăirilor.

Bineînțeles că tot ce am spus e o discuție teoretică, nu vorbesc acum despre mine. Să zicem ca mi-a povestit un prieten.

Concluzia: Se poate mult mai mult. Oricum unul din factorii declanșatori a fost capacitatea de a simti efectiv iubirea pentru parteneră, fizic și clar. Sub forma unei calduri la nivelul pieptului urmată de o stare de drag, de fericire si blandețe. Apoi totul s-a petrecut peste orice actiune eu am fost doar spectator.

Speculații : Eu sper ca se poate ajunge la așa ceva ajungând să simți sentimente de iubire penrtu parteneră. Dar, și acum e faza tare, să un depindă neaparat de ea lucrul ăsta. Adică sa ne putem extinde capacitatea de a iubi 😉 asupra mai multor oameni.

Vine și partea 4.

Sex – partea 2.

Pentru parte a doua  aș zice ca se cheamă a face dragsote.

De altfel, e tipul de relație sexuală experimentată de marea majoritate a oamenilor în ce-a mai mare parte din timp.

Faci dragoste, atunci când ai o parteneră pe care o apreciezi, când te gandești să se simtă și ea bine în aceași masura cu tine. E o relație sexuala în care iți dai silința pentru orgasmul partenerei, cel puțin în egala măsura cu pentru al tău.

Nu implica neapărat o relație de lungă durat, importantă e comunicare, care trebuie să fie foarte bună. Ca să poți face dragoste ai nevoie de un anume nivel de maturizare. E nevoie să privesti sexul ca pe ceva normal fără concepții legate de morală sau mai știu eu ce prostii de genul. A face dragoste nu implică petale de trandafiri sau alte avioane din filme ci e vorba de o relatie sexuala în care partenerii sunt deschiși față de neviole celuilalt. Înseamnă să știi să ghicești dorințele din gesturi și să știi să te exprimi prin gesturi.

Atunci când faci dragoste e ca un dans, nimic nu necesită prea multe discuții sau explicații deja va ințelegeți foarte bine și ajunge un schimb de priviri pentru a sti ce e de facut. E un dans în care nimeni nu se lupta să conducă, ci se schimba alternativ cel ce i-a inițiativa. Când faci dragoste poti să fii glumeț poti să fii pasional sau poți să fii tandru la fel de bine poți să domini sau să fi „pervers”. În toate variantele însă partenerii se respectă și se privesc cu considerație.

În general sexul facut astfel este satisfăcător pentru ambii parteneri. Îți lasă un gust placut dupa și te face să te simți bine în timp ce îl faci. E relaxant si crește deschiderea față de partener. Îți scade agresivitatea inconștientă (motiv pt care sportivii nu sunt lăsați să facă sex înainte de competiții)

Concluziile sunt favorabile e un mod placut de a petrece timpul cu partenerul de viață și nu numai. E bun pentru sănătate și pentru tonusul tau general. Te ajută sa uiți de stres si te face să zambesti.

Obiceiuri care strica placerea

Situatia particulara: Cand te duci la cineva si „trebuie” sa te duci cu ceva.

De multe ori te izbesti de situatia de loc placuta a acestui fapt ce sa iei etc.Cine dreak a venit cu aceste obiceiuri de kkt ca ma apuca acum nervii?

Frate dc vreau sa vad pe cineva trebuie sa imi sfaram capul cu ce rahat sa iau? Daca intradevar am ceva de luat atunci nu e nici o problema dar asta mi se pare ca ar trebui sa fie situatia exceptionala sa fie o surpriza regula sa fie sa vii fara nimic.

Deja prin a trece in regula rahatul asta cu adusul te lipseste de placerea de a oferii ceva eu daca trebuie nu mai simt nici o placere simt o obligatie.

Plus ca orice tine de obiceiuri imi creaza repulsia generata de rutina cred ca e un fel de gust de puscarie. Eu nu am nevoie de prieteni care se asteapta sa le aduc ceva cand vin la ei si nu astept nimic cand vine cineva pe la mine nici cadou de ziua mea nu vreau (nici nu imi place sa imi serbez ziua).

Asa lehamite imi creaza orice actiune fortata ca are darul sa imi strice toata placerea daruirii.

Obiceiurile care implica facerea de daruri sunt cele mai stupide lucruri inventate de om se suie cu picioarele pe cel mai frumos lucru surpriza da a face un dar.

Trebuie sa fie omul nesimti de doua trei ori ca sa poata sa surprinda apoi cu un dar din inima.

Eu unu initiez o cruciada impotriva rahaturilor impuse si mai ales asta cu adusul. Pe mine ma iubea cainele si fara sa ii dau eu de mancare. Inclusiv politetile verbale ma plictisesc crunt sunt cumva din aceeasi serie eu nu fac complimente nu raspund multumesc dc nu simt nu sunt amabil daca nu simt. Poate ca supar doi trei dar macar are valoare cand simt si asta conteaza mai mult. Aleg sa nu mai fiu fals indiferent de consecinte.

Hai liberare :D.