Voi cum citiți?

Am citit un citat care parcă mi-a făcut lumină în minte.

Cum tratăm cărțiile pe care le citim?

Eu știu cum citeam înainte. Alegeam o carte în urma unei recomandări sau pentru că era o carte cunoscută, sau pentru că era la îndemână.  Nu sunt genul cu impresii de exclusivism, înainte să imi fac o opinie despre ceva prefer să verific, așa că am citit din diverse domenii unele considerate frivole. Odată începută mă țineam de ea până o terminam, indiferent dacă îmi plăcea sau nu. Chiar aveam impresia că așa e bine, să nu treci la altceva până nu o termini era un fel de dovadă de dârzenie și seriozitate.

Recunosc că am citit cărți doar pentru că sunt cărți clasice și că m-am chinuit cu ele pentru că nu le citeam cu plăcere deși le găseam interesante.

În ultimul timp (3-6 luni) mi-am schimbat modul de a citi.

În primul rând acum aleg cărțiile bazându-mă pe intuiție, adică unele recomandări parcă îmi spun ele să le citesc iar altele să mai aștept. Nu mai grăbesc citirea unei cărți, încep mai multe carți în același timp și merg cu ele în paralel. Dacă iau cartea în mână și după ce citesc 2 pagini simt că imi scade concentrarea mă opresc. Nu mai fac din citit un fel de concurs.

Folosesc cărțiile ca pe globul de cristal, când simt că dau de o problemă care mă frământă iau o carte și de obicei unde o deschid găsesc răspunsul exact la ce mă frământa. Probabil că nici nu e raspunsul acolo dar mă ajută să îl găsesc singur.

Oricum am început să percep cărțiile ca pe o sursă de informații strategică. Eu nu revăd filme și nu recitesc cărți, (așa fac acum, poate mâine mă schimb). Ideea e că o carte citită la un moment nepotrivit înseamnă o informație valoroasă, uneori greu de reintâlnit, risipită.

Încă mai am o chestie de rezolvat, cu care mă lupt.

Când citesc ceva și ating un subiect care îmi aprinde un beculeț,  în loc să las cartea deoparte și să meditez asupra problemei amân asta până la finalul capitolului sau poate nu o mai fac de loc. Probabil o reminescență din obiceiul vechi cu terminatul lucrurilor începute. Cred că nesocotim cu prea multă ușurință modul în care ne sunt deschiși ochii. Scopul unei cărți nu e să o terminăm nu e să o trecem în lista de lecturi să avem cu ce să ne lăudăm. Scopul unei cărți e sclipirea aceea.

Dacă o carte îți provoacă 1 sclipire înseamnă că nu ai pierdut timpul cu ea.

Dacă iți provoacă 2 sclipiri înseamnă ca ai câștigat timpul ăla.

Pentru mai multe, înseamnă că a fost scrisă pentru tine.