Sunt obosit

28 09 2015

Eu știu că am o componentă masochistă. Îmi iau picioare în gură cu abnegație, din simplu fapt că pot să duc. Iar chestia asta în timp se integrează în felul tău de a fi. Ajungi să fii locul ăla de descarcat frustrări.

Nu o spun ca să îmi plâng de milă. Îmi asum întreaga mea existență și sunt împăcat cu ea. Dar uneori este nevoie să aduci lumea cu picioarele pe pământ. Că omul are tendința de a se țigăni. Dacă îi dai un deget îți ia toată mâna, dacă îi tolerezi trei căcat-uri dă să descarce vidanja.

Problema e că antrenându-ți anduranța îți devine o a doua natură toleranța. Moment în care atitudinile reactive îți sunt nenaturale. Nu mai simți revolta aia mobilizatoare, e doar un fel de tristețe pentru micimea părții vătămătoare. Tot speri într-o conștientizare, într-o trezire, într-un simț al moderației. Dar disciplina lipsește și omul trăiește în voia sorții. Nu deține nici un control asupra deciziilor sale. E mânat de frici și dorințe imposibil de satisfăcut. Ca alcoolicul de setea fără capăt.

Atunci singura modalitate de a aduce un echilibru efemer este o etalare de forță. O metaforică băgare de pulă în tot și în toate, de care îmi este din ce în ce mai silă.

Fuck this shiet.

Anunțuri




Calm si normalitate

19 05 2012

N-am mai scris de mult, mă consum pe alte planuri și nu am mai avut timp de introspecții. Nu în sensul rău, de fapt cred că am o perioadă foarte bună. Mă încântă ceea ce fac și timpul curge lin.

În schimb mă mai gândesc, dacă nu cumva astfel de perioade, în care ești mai mult centrat pe acțiune decât pe reflectat, nu te departează de tine însuți. Într-un mod care te va destabiliza și te va arunca la primul colț în tot felul de stări psihice derizorii.

Deznădejdea și futilitatea sunt cele mai puțin îndrăgite de câtre mine. Deznădejdea nu am mai simțit-o de mult. Cumva mi-am luat optimismul în brațe și am mers cu el înainte. Dar futilitatea… asta pândește mereu dupa orice efort susținut în lumea materială.

Oricum bănuiesc că nu rămâne decât să văd ce urmează. Cu vârsta am început să nu mă mai grăbesc spre final. Nu mai cred în finaluri. Am început să cred în prezent, vreau să învăț mai bine, să-l simt și să-l degust ,decât să fiu concentrat pe rezultate finale sau pe efecte. Aș vrea să mai petrec o vreme în zona cauzală a vieții. Unde creația se mișcă în voie, cu nesăbuința și încrederea caracteristică.

Ați văzut cum niciodată creația nu își pune probleme logistice? Ea le rezolvă când apar sau le ocolește și face din ele puncte forte. Îmi place când mă cuprinde câte un impuls d-ăsta creator, indiferent de ce natură este.

M-am și speriat azi, nu conteză motivul. Dar sperietura are niște efecte mișto. Adică atunci când realizezi că ești în siguranță. În primul rând te face să mai lași nasul în pământ. Asta este mereu de dorit, mai ales dacă ai o perioadă când toate se leagă.

Capeți așa o impresie de jmecher în mintea ta. Începi și te vezi descurcăreț, când de fapt doar ai nimerit pentru o scurtă perioadă pe o trasă favorabilă. De fapt dacă faci doi pași în spate vezi că ești tot unde erai și acum 3 zile. Singura diferență este că dintr-un motiv misterios privești tu cu mai mult optimism totul. În loc să iei partea futilității o iei pe a optimismului și al creativității pentru câteva clipe.

O găleată de apă rece te mai aduce cu picioarele la sol. Întodeuna când începi să crezi că totul merge de la sine urmează derapajul. Poate că puțină teamă îți mai taie din entuziasm dar îți deschide ochii și îți lungește antenele. Nu mă refer în sensul că devi mai atent la condițiile de mdiu și interceptezi atacurile sau curbele în ac de par mai cu talent. Nu, mă refer că îți lărgește puțin unghiul de vedere atunci când îi evaluezi pe cei din jur. Îți crește gradul de acceptare și toleranță față de lucrurile pe care nu le înțelegi sau nu le găsești ca fiind normale. Mie îmi place chestia asta, mai alesc când e fără urmări. Așa când vine ca un șut în cur, încâlțat cu o gheată de fier, șutul bă nu curul. Doar știți că eu port tanga, ce dracu.

Ați văzut vreodată ceva mai penibil decât chiloții tanga la bărbați?

Așa, când vine ca un șut în cur nu mai ai timp de filozofat. Trebuie cu o mână să te ții de cur cu alta să țipi și cu altă ocazie să fii mai atent. Bă dacă ceva îmi displace este să fiu mai atent. Cred că are legătură cu optimismul. E pachetul drumuri grele cum ar veni. Nu poți să o arzi și vesel și încrezător dar și să te uiți pe sub toate pietrele, să te asiguri că un miriapod delicios, vroiam sa zic veninos, nu te pândește la cotitură.

Adică, ori admir peisajul ori stau să mă feresc de neprevazut. Poate că femeile sunt multi tasking da’ eu nu. Eu sunt genul ăla de batrân care trebuie să își aranjeze masa de lucru 20 de min înainte să se apuce de treabă. Pentru care și aranjatul ăsta face parte din plăcerea creației, sau din plăcerea lucrului bine făcut. Nu spectaculos, nu, doar bine făcut, adică mediocru. Așa îmi place mie, să fac treaba suficient de bine. De fapt să o fac așa cum iese ea. Mai mult iubesc să am scule și să le aranjez, să am echipamente. Și pentru sport am multe chestii, pe care nu le folosesc decât foarte rar, dar faptul că le am mă umple de satisfacție. Când mă echipez pentru un antrenament, ceva, iubesc echipatul efectiv. Paloș dacă aș avea, să umblu cu el pe drum și arc să mai trag după câte o țintă așa din goana calului. Voi vă dați seama cât ar fi de mișto? Și șoste d-alea lungi de le tragi cât mai sus și centură.

Mă rog, deci viețui și pulsul e în cote normale, cam 54 de bătăi pe minut dimineața. E cam greu de luat totuși. Despre ce vorbeam?

E dragii moșului, deci o pulpă pe un umar o pulpă pe un umar, o apuci de buci și dă-i și dă-i.





Cum faci să nu te muște nici un câine

25 03 2010

Avertisment: Anumite parti din articol sunt pentru a fi folosite în situații limită nu pentru a fi testat de dragul artei.

Am văzut că multe persoane se tem de câini. Motivul este că au fost mușcați sau că se tem că vor fi mușcați.

Eu sunt o persoană care iubește câinii și mă gândesc că dacă voi prezenta niște sfaturi legate modul de a evita mușcăturile poate că voi scade nivelul de frică și implicit de agresivitate al unor oameni față de câini.

Acest articol este scris pentru cei care au depașit nivelul în care ceea ce le creează discomfort trebuie să moară sau să dispară și care caută să își învingă frica și să primească mai mut în viața lor în loc să excludă mai mult.

O să prezint diferite situații în care poți fi mușcat de câine și cum poți evita.

1.Accidental, de către câinele tău sau de un câine cu care te joci și care nu vrea să te rănească.

În general aceste mușcături sunt superficiale dar pot fi evitate. Dacă te joci cu un cățel cu dinți de lapte ai grija ca sunt foarte ascuțiți și cățeii mici nu au un control foarte bun asupra mușcăturii. Evită să tragi de mână dacă te-a apucat și încearcă să îi deschizi mai bine gura.

Dacă te joci cu cârpe sau bețe cu câinele și el vine în fugă să le prindă ai grijă că pot greși mușcătura și te pot apuca accidental de degete. Sfatul meu e sa arunci ușor obiectul să îl prindă din aer sau să folosești chestii mari cu suficient spațiu de care să apuce pe care mereu sa ai grija sa le asezi tu să îi fie ușor de mușcat.

Dacă are obiceiul să apuce de antebraț ridică mâneca să simtă că ești tu și să nu strângă prea tare de mâna crezând că a apucat haina.

Când se bat doi câinii te pot mușca dacă încerci să pui mâna pe ei. Nu au de unde să știe că e mâna ta sau dinții celuilalt câine. Apucă-l de ceafă dacă nu e pericol să te muște celălalt sau de lesă dc o are la gat. Ai grijă la ambii câini că din focul luptei te pot mușca accidental. Din experiență proprie aș spune că atunci când se bat între ei nu vor mușca intenționat pe altcineva.

2.Câinii de pe stradă sau din parc.

Când treci pe lângă un câine al cărui potențial aresiv nu îl cunoști evită să îl fixezi cu privirea dar totuși urmăreștel permanent să îi vezi reacțiile. Nu trece peste un câine culcat poate crede că vrei să îl lovești. Nu trece pe lângă un câine de așa manieră să îl inchizi într-un spațiu strâns. Pe lângă bloc sau între tine și o tarabe în piața etc. Mai bine îl chemi la tine și când se eliberează locul treci tu, sau ocolești dacă se poate.

Dacă unul mai mulți câini de pe stradă se reped la tine și încep să te latre. Nu îți pierde calmul stai cu fața la ei pe cât posibil (chiar dc sunt mulți în general stau grupați) vorbeștele cu un ton jos și fără agreșivitate. Dacă se apropie ridică tonul și folosește cuvinte ca nu , nu e voie, pe loc (unii câini au câteva noțiuni de dresaj). Depărtează-te mergând cu spatele, păstrează mereu contactul vizual și dacă se apropie pune între tine și ei o plasă geanta etc. Păstrează ca ultimă resursă (dacă se apropie la mai puțin de 1.5 ,2 m depinde de calmul tau)strigăte sau amenințări (că iei ceva de jos). Aici calmul și blândețea e secretul trebuie să nu provoci dar nici să nu te temi. Dacă totuși situația se deteriorează strigă la ei fă-te că iei ceva de jos . Nu recomand să dai cu șutu în ei pentru că au refleze foarte bune și probabil vei fi mușcat mai bine menține o distanța de 1, 2 m între voi.

Dacă vrei să pui mâna pe un câine necunoscut nu veni cu palma pe desupra capului său. Întinde mâna de jos în sus și permite-i să te miroasă întâi. Ține palma extinsă și apropiete astfel încât botul său să fie perpendicular pe dosul palmei tale. În caz că ar încerca să muște (unii câini sunt traumatizati și reacționează imprevizibil) să fie nevoie să deschidă botul foarte mult sau te vor lovi cu nasul încercând să te apuce. Asta îți dă câteva ms de reacție. Eu am reușit de 2, 3 ori să trag mâna fără să fiu mușcat așa.

3.Câinii de pază sau antrenați special pentru a mușca.

Aceștia pot provoca cele mai grave mușcături. Dacă la primele două categori e vorba de ce să nu faci aici e vorba de ce să faci să minimizei daunele. În primul rând câteva noțiuni de dresaj.

Câinele dresat pentru a mușca este antrenat să aibă o mușcătură adâncă până la măsele. Câinele este dresat ca o dată ce a făcut priză să tragă înapoi pentru a rupe și să scuture capul pentru a sfâșia. Câinele e în general dresat cu un manșon care se pune pe o mână. Mai puține sunt cazurile de câini dresați să atace orice zona a corpului. Pentru asta e nevoie de costum integral pentru dresor.Câinele dresat nu latră și nu ezită când atacă, folosește forța și greutatea corpului pentru a doborâ agresorul.

Stiind asta putem să elaborăm o strategie de protecție.

Dacă ești gros îmbracat și ai timp să faci asta dă haina jos și înfășoar-o pe mână, când sare pe tine întinde mâna protejată și execută o mișcare de rotație spre exterior pentru a atenua impactul. Practic să te învârți cu el în aer după ce a mușcat. E vital să nu cazi. O dată ce a apucat haina dacă aceasta e suficient de groasă e posibil să fi protejat. Poți apela la un truc, să te retragi până în apropierea unei zone sigure (gard, ușă) și să dai drumu la haină. În general câinele se poate să plece cu haina pentru că  uneori așa se comportă la dresaj dandu-ți timp să te retragi (încet și cu fața la el).

Dacă nu ai cu ce sa te protejezi rămâne să sacrifici o mână dar de dată aceasta nu te mai roti cu câinele ci repede-te în el. Câinele fiind antreant să muște adânc poți să îi bagi mâna prea adânc în gură și să nu poată să mai strângă(surpriză care durează f puțin dar îți poate da șansa să îl apuci să să îi controlezi capul).  Indiferent de rezultat trebuie să nu îi permiți să traga și să scuture.

O mușcătură poate să fie dureroasă dar când scutură e distructivă. Adrenalina te mai ajută în astfel de momente să înftunți durerea. Fără să pot să face o regulă din asta eu când mi-am dresat cîinele am vazut că o variantă ar fi să îl prinzi între picioare de mijloc și să îl apuci de pielea de la gât(la rasele care merge) sau de zgardă daca are. Practic așa poți să îi controlezi capul fără să te poată apuca.

În general câinele poate acționa relfex și la comenzi (pe loc, nu e voie, culcat)  și să oprească atacul sau bravo dacă a luat haina după mână (să plece cu ea).  Fiecare din sfaturile pe care le-am trecut aici sunt observații din experiența mea cu câini și cu dresaj de câini(statistic sunt șanse bune să meargă). Dacă un câine a fost dresat de o manieră mai deosebită aceste chestii pot să nu mai funcționeze la fel de bine.

Masculii lângă femele în călduri pot deveni agresivi. Femelele cu pui pot deveni agresivi. Câinii speriați sunt agresivi, câinii accidentați pot musca. În 90% din cazuri se vede uitându-te la el ce intenți are. Mârâitul e clar ce înseamnă latratul la fel. Ce nu e așa evident e că dacă tremură și are coada între picioare poate să fie gata să muște. Dacă vezi un câine care nu exprima nimic nici nu dă din coadă nici nu mâraie dar te fixează cu privirea păstrează distanța.

În general preferă să chemi un cîine la tine înainte să te duci tu la el. Dacă el face un pas spre tine poți să faci și tu spre el. Încearcă să îi înțelegi starea de spirit și tratează-l cu respect,  pune-te în locul lui înainte de a te mișca pe lângă el.

Eu personal cred că putem comunica dincolo de acțiuni așa că atunci când un câine latră la mine încerc să îi transmit gânduri pozitive și pline de blândețe.

Orice altă metodă ce respectă integritatea câinelui și a omului pe care o mai știe cineva o poate pune la comentariu și o voi adăuga în articol.





La coadă

2 03 2010

Context:

Sâmbătă dimineața, la CEC-ul de pe bulevardul unirii singurul deschis în weekend. O singură caserie deschisă, 30 de persoane la coadă timp mediu de satisfacere a clientului  (impropriu spus, ca în general se plateau amenzi, rate, taxe)  5-15 minute.

Personaje:

eu cu “grasa” mea să plătim o taxă de pașaport, câțiva oameni cu copii mici după ei (așa se educă răbdarea) și restul plus una care-i și întrece.

Eu ca veșnic personaj principal al povestirilor mele începusem să mă gândesc cum să evit coada, cum să fac să treaca timpul mai repede, cum să mă exteriorizez că nu îmi convine situația. Apoi într-un moment de revelație mă gândesc (printre înjurături) bă da cum o fi să fii ăla de la ghișeu. Apoi realizez că asta e situația și nu o pot schimba așa că măcar să nu mă enervez, oricum oamenii care erau acolo la momentul respectiv nu erau dușmanii mei erau acolo să mă ajute.

Bun, trec eu din starea de angry mob la zen. Accept că o să o ard static la coadă 2 ore în ziua de sâmbătă că doar a fost alegerea mea să plătesc atunci taxa.  Mă așez relaxat în sinele meu și mă țiu de monoloage interioare în așteptarea minunii. Privind la restul confrațiilor ce mă înconjurau, le simțeam dracii crescând în progresie geometrică. Normal că neavând încotro să năvălească probabil că se centrau pe amărâtul de la ghișeu și lentoarea aparentă a modului său de operare.

Eu fiind programator de soft economic înțeleg ce înseamnă operarea în genul ăsta de programe așa că bănuiesc cam care e situația reală. Analizând, gândurile mele la intrare, observ că probabil bietul om care era acolo să ne servească pe noi, că nu am putut să ajungem în timpul săptămanii, mai era și asaltat de un foc continu de energii negative. Așa că din spirit de compasiune îi trimit niște gânduri bune și scuzele de rigoare pentru că la început i-am zis două, inerțial așa. Plus că mă gândeam că să nu îi strice aștia imprimanta cu blestemele lor :D.

Nu apuc să mă felicit pentru schimbarea creștinească de atitudine când ia foc una. Aia de v-am spus că îi și întrece.

Personaj mitologic cunoscut de toată lumea sub titlul de femeie isterică. Bă și începe asta să facă acolo răscoală, că ce e nesimțirea asta, că de ce nu mai se dă drumul la o casă. Că să sune cineva să vina cineva că ea nu mai suportă etc. Cu nu va e rușine cu d-astea, cășunase pe o femeie care nu știu ce trebăluia acolo după pârleaz, dar nu la ghișeu. Nu mai se liniștea și tot se uita în dreapta și în stânga după suport moral. Mă rog până la urmă nu știu ce a încercat a mea să o calmeze fără succese reale. Mai stăm noi la coadă ca vitele placide, când vine aia, ținta vociferărilor la calculatorul de la ghișeu să se uite la ceva. Rahat, treburi interne bănuiesc.

A luat iar foc creștina cu sindrom premestrual. Deja o făcea pe aia nesimțită cu argumente de genul uite că știi să umbli la calculator de ce nu mai deschizi un ghișeu și așa mai departe. Când surprize, surprize gloata amărâtă în loc să se alăture lapidarii iată că se opuse.

Au sărit oamenii de la codă cu gura pe ea că să termine cu scandalul, că deranjează oamenii aia care ne serveau și că nu a forțat-o nimeni să vină azi dacă nu dorește. În 1000 de ani nu m-aș fi așteptat la așa reacție. Si nu unu ci mai mulți din care unii erau mult mai în spate ca ea la coadă. Uite mă că se poate să fim și civilizați și raționali.

Normal că faptul că erau așa puține ghișee deschise e frustrant dar na poate că de acolo vin dobânzile mai mici oricum nu a striga la angajați e soluția de rezolvare, că oamenii ăia nu au nici o vină. Bănuiesc că sunt alte soluții și pârghii de a crește calitatea serviciilor. Oricum eu am simțit pe pielea mea ce înseamnă să îți schimbi modul de percepere de la nerăbdare și revoltă la acceptarea situației. Plus că am avut și contra exemplu, pe doamna care și-a pierdut cumpătul. Nu mi s-a părut că ieșirea ei i-a folosit la ceva, din contră părea mult mai nefericită. Nu în ultimul rând am fost plăcut surprins de faptul că majoritatea au înțeles situația și au acceptat-o ca atare cu maturitate





In cautarea metodica a fericiri

27 05 2009

Pentru a fi fericit trebuie sa ai tot ce vrei.

Ar fi doua directii:

1.Sa cauti sa ai ceea ce vrei asta ar implica eforturi pentru a dobandi x chestii (materiale,spirituale,sociale etc.) si apoi vrei x+1 si iar la dobandit.

Rezulta o stare de insatisfactie mai mare pt dobandit decat ce-a experimentata cand atingi tintele.

2.Sa nu vrei nimic din ce nu ai asta ar fi mai simplu.

Practic noi suntem educati sa vrem asa ca prea putini incearca calea a doua, de fapt o incerca asa de putini ca restul o considera gresita sau o cale falsa un fel de autoamagire.

Treaba e ca pentru a alege ceva constient trebuie sa experimentam si cum sa ajungi sa experimentezi ceva ce nu incerci.

Tinand cont de timpul si efortul investit in educatia noastra pentru a vrea e necesar sa investim macar o zecime pentru a verifica calea cealalta. Rau e ca se investeste inconstient in a fi educati pentru a vrea chiar de catre parinti. Ei folosesc metoda asta pentru a avea un oarecare control asupra copilului negandind ca in acest fel creaza cheia sclaviei noastre viitoare. Singura calea de a fi liber de constrangerile impuse de altii este sa nu vrei nimic de la ei.

Presupunand ca vrei sa incerci sa nu ai nevoie de nimic sa fii satisfacut de simpla ta existenta pare ca ai nevoie sa parcurgi cativa pasi. Sa iti scazi agresivitatea sa iti cresti gradul de acceptare sa devii echilibrat si sa ai controlul minti tale. Ma rog nimeni nu vrea asta si cum avem tendinta sa ne luam dupa vocea multimii tindem sa credem ca nu se poate.

Parerea mea personala este ca pentru a putea sa experimentam asa ceva trebuie sa incercam activ sa atingem pasii si sa vedem dc e mai bine asa ca inainte. Nu e ca si cum nu ai cum sa te mai intorci.

Eu unu am un sistem propriu de a invata ceva (l-am format involuntar cand am fost pus in situatia sa invat ceva la care nu ma pricepeam sau ce avea un volum foarte mare.) nu e prea complicat. Imi stabilesc ce am de invatat aleg sursele sau exercitile menite sa ma ajute sa progresez si nu imi fac apoi nici un plan. Pur si simplu incerc doar sa perseverez. Nu vreau sa ating un nivel in x zile ca asa intervine presiunea timpului si se produce o scindare la nivel subconstient o parte din noi axata pe rezultat si alta stresata de deadline stabilit. Inaintez cam ca testoasa din poveste fara hei -rupism nu vreau sa ajung primul nu vreau sa fiu cel mai bun. Riscurile sunt mici in ce priveste insatisfactia sau dezamagirea rezultatele sunt la fel de bune ca atunci cand iti impui tu modul de avansare (atunci cand vrei ceva nu se mai pune problema de motivare. iar in realitate mergi cu viteza cu care poti nu cu ce cai verzi pe pereti visezi tu) nivelul de stres e scazut is per total rezultatele vin ca sa zic asa pe neasteptate sunt un fel de surprize placute.

Eu gasesc ca merita sa incerci sa verifici si calea a doua numai cand pleci pe ea relaxat rabdator fara sa iti faci mustrari de constiinta pentru eventualele derapaje (ex: acum vreau mai multe obiecte in marea lor majoritate inutile) si fara sa te axezi prea puternic pe rezultate dar cu perseverenta.

Daca cineva stie o varianta mai buna sa dea link :).