Bă, a înebunit lumea? Văd tot mai mulți oameni devenind tot mai răi și agresivi. Chestie care pare banală dar totuși mie îmi stîrnește curiozitatea.
Da nu vreau să mai scriu cu î din â, să mă piș pe el. Suge grav, să mă bea!
Așa, unde rămăsesem. Da, mi-am adus… și anume aminte. Deci contextul e cam așa.
Oameni cu anumite realizări, oameni care “au trecut prin multe” să ajungă unde sunt. Adică oameni obișnuiți. Toată lumea trece prin multe și toata lumea ajunge undeva, la final chiar în același loc.
Să zicem că nu contează, deși contează, să zicem că ai înfăptuit tu ce n-a înfăptuit nimeni. Ești descendent direct din vița nobila a lui Apolo, sau ceva. Brusc devi foarte agresivi. Nu mai există interacțiune simpla cu tine. Toată lumea vrea ceva de al tine. Frate ești obositor și în principiu absurd. Deja lângă genul ăsta de om nu te mai poți purta natural. Ori să devi orb în fața elefantului, ori să-l mîngîie. Na, după toanele de moment ale puletului parvenit în cine știe ce context finaciar sau social.
Frate odată cu ascensiunea nu se dezvoltă și o capacitate de înțelegere mai amplă? Nu se dezvoltă și o forță interioară care să te separe de toți crizații cu probleme de încredere în sine? Mai des nu decît da.
De ce îmi pasă? Uite așa sunt eu cînd văd un pitic la bâlci mă zgâiesc la el.
Cum le funcționează logic personală în momentul asta?
Pai în primul rând apare un ego legat de domeniul de activitate care se reflecta asupra oricărei acțiuni în care persoana respectivă este implicată. Dacă e scriitor și e vorba despre pacea globală are o opinie cum scrierile sale ajută pacea globală. Dacă e crescător de iepuri olimpic și vorbim despre cometa Pula Mea care brăzdează cerul înstelat în miezul zilei, da cerul are stele și ziua, brusc va spune că degeaba.
-Cometa asta nu face doi bani dacă nu o vezi la o friptura de iepure.
Apoi următoarea etapă este o paranoia cum ca lumea vrea să le fure caii de la bicicletă. Deci toate aceste exemplare realizate au o obsesie cu profitatul. Nu neg posibilitatea ca o mare parte să vrea să profite de ceva din sonoritatea persoanei dar practic daca o arzi dizident nu are mai mult sens. Adică tu vrei să fii celebru sau bun într-un domeniu. Atunci de ce brusc dacă cineva are legatură cu tine îți ciobește stindardul îți lasă bicicleta orfană de cai. Mai ales cînd nici măcar nu e vorba de o realitate ci de multe ori de o prevenție paranoică.
Poate că paza buna trece primejdia rea, dar nu e foarte neplăcut să te păzești așa paranoic mereu până pierzi contactul cu normalitatea? Bănuiesc ca uneori frica devine așa de mare încât orbește orice logică.
Proastă strategie mi se pare ca odată cu atingerea unui obiectiv să pășești pe calea autoizolarii și a crizelor obsesive. În loc să profiți din plin de plăcerea de a te bucura de realizările tale liniștit tu stai să le păzești. Tot un sclav chinuit rămîi.
Comentarii recente