Cum să îți folosești mintea la capacitate maximă.

29 04 2010

Cred că vine un moment când simțim o nevoie să ne folosim mintea mai mult.

Nu în sensul să o ținem ocupata ci în sensul să o folosim noi pe ea, asa cum ai spus (multe de înțeles).

Orice schimbare se face treptat si abordând problema pe multe planuri, că așa suntem noi complecși și nu merge nimic unidirecțional.

Un exercitiu pentru a-ți folosi mintea mai mult este sa nu faci nimic concret cu ea. Să visezi să o lași liberă dar să stai langa ea în timpul asta.

Mintea e ca o floare, daca o iubești și o îngrijești ea crește, dar niciodata nu știi exact cum și cât. Un adevarat gradinar nu va pune bețe florii lui iubite pentru a crește cum vrea el și un adevarat grădinar nu uda niciodata o floare din obligație. Un adevărat grădinar simte ca a uda floarea face parte din iubirea pentru ea și o face conștient și cu plăcere.

Bucuria nu constă în a te lăuda cu floarea ta în fața altora. Aia doar transformă iubirea în grijă obositoare. Aia doar mută atenția de la relația între tine și floare la relația dintre floare și alții. În lumea lui eficient e nevoie să înveți să fii artist pentru a aprecia eficiența cu adevărat.

Cine nu e un artist când își crește mintea nu va avea șanse reale de succes. Cine caută rețete precise nu va face nimic cu ea. Va avea cel mult o maimuță de circ. O maimuță care după ce face multe giumbușlucuri se duce tristă în cușcă cu lanțul cel stralucitor pus la gât și cu costumul ei colorat ce o strânge din toate părțile.

Mintea este atât de puternică cât îi dai voie să devină. Mintea poate să facă calcule dar dacă a face calcule nu te face fericit nu cred că mintea ta e menită să facă calcule. Când te vei preocupa de a îți crește mintea având grijă de cea mai importantă calitatea a ei și anume imprevizibilul ea va găsi modul cum să o crești.

Joacă-te cu ea și vezi ce îi place și unde aleargă mai repede. Apoi dă-i voie să facă asta cât de des își dorește, nu o forța, nu îi interzice prea mult timp. Poate cel mai important lucru este: nu îi pune limite, fii ca un grădinar. Ce-a mai frumoasă gradină nu e cea cu gardul tăiat pătrat, e cea cu iz de sălbăticie.

Așa cred eu ca se crește mintea. Dacă din ce am spus până acum nu ai reușit să ai o idee concretă despre ce să faci probabil că mintea ta a fost prea mult timp ținută în chingi. Voi da o serie de exemple despre cum vreau eu să mă joc cu mintea mea. Nu sunt aplicabile neapărat altora dar pot exemplifica mai bine la ce mă refer.

1.O voi lua cu mine la maraton sâmbătă. Un aspect ușor ignorat de cei ce nu au făcut efort de anduranță și pe perioade de timp lungă este influența minții în tot procesul.

Ce caut să dezvol? Caut creșterea încrederii, caut disciplină în fața plictiselii, caut libertatea de a mă bucura de frumos în timp ce organismul asediază mintea cu semnale de oboseala sau durere. Caut să nu o fac robotic ci conștient, de așa manieră să nu mă accidentez.

2. Vreau să învăț să desenez, voi face o pagina speciala cu desene pe blog. Ca să inregistrez progresul sau lipsa lui. Caut prin asta să îi stimulez imaginația și vizualizarea.

3.Vreau să țin în viitor o zi de post. Să stau pe întuneric 24 de ore fără mâncare doar cu apă fără să vorbesc fără să ascult nimic. Prin asta caut să o cunosc, să văd ce face când nu are nimic de făcut și ce face când timpul dispare din ecuație.

Luați-o ca pe o leapșă. Dacă cineva are alte idei despre cum să ne creștem mintea ar fi frumos să le combinăm. Nu cred că ceva rau poate să iasa din a îți dezvolta mintea.

Anunțuri

Acțiuni

Information

22 responses

29 04 2010
Cristescu Bogdan

Faină comparaţia cu grădinarul. Aveam o poezie, când eram mai mic, o poveste a unui grădinar şi un trandafir („Un grădinar avea multe flori şi-un trandafir” aşa începea povestea, nu mi-o mai amintesc).

Cum poţi vorbi de faptul că observi mintea ta cum lucrează? Foloseşti paradoxuri de genul acest şi oamenii care nu sesizează că nu ai cuvinte să te exprimi altfel, pot să înţeleagă total greşit, şi nu e vina lor, că nici ei nu au cuvinte să înţeleagă altfel.

Există, şi din ce în ce mai des e acceptată ideea, capacitatea noastră a oamenilor, de a fi observatori la propria noastră gândire. Faptul că ai în minte ceva nu înseamnă că mintea eşti tu!

Există şi exerciţii cum să stai observator la propria ta manifestare, practic, dar prea brutal spus, să gândeşti în timp ce gândeşti, despre ceea ce gândeşti! Unii numesc meditaţie, eu numesc asta comunicare extrasenzorială cu propria ta fiinţă!

29 04 2010
VreauUltimulLoc

Atunci cand ceva nu poate fi explicat trebuie sa semeni suficienta curiozitate in interlocutor cat sa incerce singur.
Apoi, oricum l-ai explica, cuvintele tale i se vor parea extrem de clare.

29 04 2010
Cristina

Frumoasa metafora chestia cu floarea si gradinarul 🙂 imi aminteste de copilarie…Eu inteleg ca demersul asta „de a-ti creste mintea” este accelasi lucru cu a invata sa ne iubim asa cum suntem si sa nu „ne mai tinem captivi” de teama ca am putea suferi. Mie imi place sa ma joc astfel: Sa simt fiecare clipa cu bucurie si veselie si sa dau forma concreta motivelor de ingrijorare. Pentru ca orice poate fi definit, conturat si nu este privit ca un hau infinit, poate fi integrat, inteles si lasat sa plece. Astfel o stare de spirit „ingrijoratoare” poate fi privita ca o ploaie ce ajuta „florea gradinarului” sa creasca in directia pe care si-o doreste si se simte confortabil s-o faca.

29 04 2010
Cristescu Bogdan

Chestia cu orice poate fi definit, Cristinica, pe mine mă preocupă de o viaţă. Cred că zbuciumul interior datorat de transformările ce mi le provoc, zilnic, are la bază ideea că pot defini totul. Ceea ce mă lasă în ceaţă este faptul că avem capacitatea proprie şi individuală de a defini ceva care să, apoi, ne lase în pace, figurativ spus, sau care să fie, cum spui tu, lăsat să plece. Defapt se instalează o armonie, un echilibru, şi ce mă uimeşte în continuare, este capacitatea noastră de a face asta.

Privesc oameni care au şi au şi iar au, o căruţă de probleme şi chestii ce ţin de dezechilibru, şi stau doar 5 secunde şi îmi dau seama că nu întorc foaia ci contribuie prin tot ceea ce fac la acel dezechilibru.

Dacă dexemplu primarul acestui blog, ar începe să fie comercial pe net şi să ţină pentru el adevărurile interioare şi să scoată în articole numai provocări, ar suna altfel „plângerile lui” poate chiar s-ar transforma într-o altă formă tot de plângere, că tot eu mi-am dat seama pe pielea mea că o fericire nu ţine mult, că vine un moment în care sesizăm că echilibrul realizat, e pentru cadrul „ăsta” dar cum viziunea o dată cu evoluţia se schimbă, realizezi că există ceva mai departe de cadrul „ăsta” şi observi iar că nu eşti în armonie cu cadrul respectiv …

Revin, Cristinica, orice poate fi definit la infinit. De asta ce zici? Poţi să îţi creşti mintea, la infinit!

Eu ştiu care e faza, mereu ne întoarcem, în orice filozofie, la aceeaşi esenţă, anume, ceva ne depăşeşte. Un prieten shaman îmi spunea viziunea lui asupra acestei chestii, anume că suntem într-o ramă, avem o limită, suntem într-un cadru pe care din esenţă, nu-l putem depăşi în condiţiile noastre umane actuale.

Eu am mers mai departe şi am sesizat practic, că ceea ce ne mărgineşte este planul material, condiţiile noastre umane, se ţin ca musca de căcat, de anume legi şi concepte, ce au la bază iluzii dar care în imposibilitatea de a înţelege universul dincolo de planul material, constituie pentru noi chestii reale, concrete. A devenit pentru mine concret şi real, planul spiritual şi planul astral, ceea ce pentru unii care nu renunţă la vechile concepte (bla bla bla .. ce au la bază iluzii) nu pot sesiza nimic ba chiar dacă insistă o dau în dezechilibru fatal cu toată fiinţa (schizofrenie, dublă personalitate, demenţă etc).

Vezi că nu e totul atât de simplu?

29 04 2010
Cristescu Bogdan

Primare, tehnici există, da vezi tu că de la teorie la practică este un moment, alegerea către înfăptuirea acţiunii, care de cele mai multe ori se pripeşte în motivaţie …

Jorjette îmi spunea că vom ajunge curând să nu mai putem comunica cu oamenii, noi ăştia de ne preocupăm cu „filozofia” propriri noastre existenţe. Îi dau dreptate, că uşor uşor, motivaţia se transformă, şi va fi altfel totul, la origine, adică în noi fiecare!

29 04 2010
VreauUltimulLoc

Sunt de acord cu tine pana la un punct.
La final nu ajungi sa afli ca esti singur. La final ajungi sa afli ca nu exista tu si ei nici noi si ei ci doar noi. Pana nu iti asumi responsabilitatea pentru fiecare om din lumea asta nu ai atins limita de sus a evolutiei ramei sau cum vrei sa zici.

29 04 2010
femmeletale

no, să-mi zici şi mie cînd ei sta pe întuneric, doar cu apă, fără mîncare ce face mintea ta. să nu facă vreun atac de panică, ceva.

29 04 2010
VreauUltimulLoc

Nu face ea asa ceva 🙂 ca doar din ea a venit ideea asta.

30 04 2010
Crash

Imi aduc aminte de un concept conform caruia totul este cuantificabil. Si ca de fapt in minte totul este la nivel chimic. Toate procesele de acolo par sa fie schimburi de diverse substante excitante sau inhibitoare impletite pe ici pe colo cu semnale electrice de diverse intensitati polarizate in diverse sensuri. Ei bine, daca reducem totul la chimie, nu e prea departe nici conceptul de „inaltare”, concept dintr-un serial SF de succes prin care ne putem transforma corpurile limitate in energie pura, orice ar insemna asta.

Nu cred totusi ca mintea omului este in totalitate definibila in cuante de energie. Cel putin nu cunoscute noua. Pana la urma percepem doar 4 dimensiuni pentru ca mintea noastra nu reuseste sa treaca de ele. O putem lasa libera sa zburde in voie, dar trebuie sa ne gandim si la mecanismele fail-safe pe care le poseda si pe care nu suntem in stare sa le scurcircuitam decat rareori. As aminti acum doar unul dintre ele: instinctul de autoconservare.

P.S. VUL, mi se pare delicios ca am unde sa aberez pt ca tu nu te superi pe chestia asta 🙂

2 05 2010
VreauUltimulLoc

Chiar te incurajez.

30 04 2010
femeiadeservici

eu incerc sa o ud in fiecare weekend:D…am auzit eu la oamenii mai mari ca „ceaiul” ii face bine

2 05 2010
VreauUltimulLoc

Esti deosebita :)).

30 04 2010
antonio

mintea reprezinta potentialul cognitiv al individului,adica cat de mult poate el sa selecteze.sa analizeze,sa sintetizeze astfel incat sa obtina rationamente!citind foarte mult diverse carti,citate,auzind idei ,participand la diverse discutii pe diverse teme se realizeaza o imbunatatire a capacitatii cognitive!!

2 05 2010
ginette

Mintea e un muschi ca toti ceilalti care trebuie antrenat.Zi de zi.Eu recunoasc ca nu prea merg la sala.

2 05 2010
VreauUltimulLoc

Clar, dar sa vedem si cum o antrenam.

3 05 2010
ginette

Se antreneaza lecturand zilnic minimum 50 de pagini.

25 05 2010
suerriddinync

Just want to say what a great blog you got here!
I’ve been around for quite a lot of time, but finally decided to show my appreciation of your work!

Thumbs up, and keep it going!

Cheers
Christian,

8 11 2010
cristina

Poti cladi un coltisor de rai,in inima ta,doar ajutand pe ceilalti sa-si descopere in ei insisi ceva asemanator,dand frau liber sentimentelor de frustare,singuratate,a tot ce e negativ,ajutandu-i sa creada ca suferinta nu e unica,e generala,dar ca dimensiunea ei depinde de modul in care stim sa o acceptam,sa nu o oprimam,sa ne facem partasi ei,doar fiindca altcineva nu o poate face,doar noi insine ii putem gasi raspunsul ,gandind indelung,meditand,la patimile Mantuitorului,la tot ceea ce inseamna creatie.

8 11 2010
cristina

Poti scrie texte intregi,despre ceea ce vrei sa descoperi,despre ceea ce poti face cu mintea ta,dar un singur lucru il poti face greu,dar este cu adevarat necesar:sa descoperi ce iti e cu adevarat necesar,spiritual:sa lupti cu propria minte,multa vreme,cu toata fiinta ta,cu toate pornirile patimase,greu de stapanit,sa ai un pic de liniste ,pe care o gasesti doar intrebandu-L pe Iisus,dar intrebarea se face prin rugaciune.Rugaciunea ,chiar demodata,un simplu Doamne miluieste !uitand de tot,dar amintindu-ti ca esti om,supus greselii.IL intrebam pe Iisus,ce sa facem,neincetat,de cand am cazut din rai ca am mancat din pomul oprit.De atunci,ne tot framantam mintea,sa aflam un mod de a opri raul din lume,sa ne gasim partea creatoare,care ne va readuce acel colt de rai pierdut.De aceea suferinta noastra e nemasurata,durerea continua si ruga neincetata.

26 08 2012
oana

complecsi?

27 08 2012
VreauUltimulLoc

nu asa?

23 04 2013
alexei

e usor sa te ‘joci’ cu mintea ta ‘ dar daca te ‘plictisesti’ in ea iti da palme,asta te face sa te enervezi si iti da de ales ori te joci in continuare ori pleci in realitate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: