Incomensurabilele beneficii ale scărpinatului la ouă. Revelații, d-astea…

1 04 2010

Stătem eu pe marginea piscinei, și… meditam. La un moment dat, deși nu mă gândeam la asta, de fapt nu mă gândeam la nimic, am avut o revelație.

Bă noi în relații nu vrem să fim iubiți, vrem să iubim noi. Adică omul când se gândește să intre într-o relație cu sufletul său pereche el de fapt vrea să fie izvor de iubire. Are nevoie de suflet pereche doar ca să aiba unde să se scurgă izvorul. E un fel de rigolă.

O relație se strică atunci când un partener nu mai poate să orienteze izvorul iubirii sale către celălat. Asta în general se întâmpla pentru că din motive diverse se produce un blocaj între ei, pică frunze în rigolă.

Ca să vă conving să luăm cazul adolescenței.

Când visai la iubita/iubitul tău cum va fi și ce va fi. Mereu te gândeai ce o să faci tu pentru el maxim ce veți face împreună. Nu cred că se gândea cineva: mamă să vezi ce o să îmi mai gătească proasta. Sau mamă ce o să îi dau la muie și o să mă culc liniștit apoi la meci cu berea-n mână.

Nu, astea sunt gânduri care apar după ce ești decepționat de câteva ori. Apoi de frică, pentru că așa e omul născut cu morcovul în cur (la unii cu tot cu iepure, e de sezon), te apuci și fanteziezi cum o să abuzezi tu pe următorul. Nație de milogi ce suntem.

Dar la momentul T0(dacă nici așa fizicește explicat nu se înțelege…) ești însetat de a iubi. Tu vrei să simți cum izvorăște iubirea din tine, apoi auzi în dreapta și în stânga cum trebuie să fie asta și se duce totul târâș pe pulă. Începi să ceri, începi să pui ceasul lângă pat, o mai măsori, ea numără buchetele, inelele de la audi.

Când începi să ceri atunci ăla de lângă tine nu mai poate să dea. Că dacă dai la cerere te simți ca un nimic. Tu vrei să dai din tine, nu ca un sclav, să execuți comenzi.

Să recapitulăm, vrei să iubești să dai fără să ți se ceară. Vrei să poți fi tu, să fii liber și creativ. Adică lucruri de bun simț și la îndemâna oricui. La fel vrea și ăla de lângă tine. Observați că cine citește aici suntem noi și restul ăia ;). Nu fiți proști că v-am iubit. Revin la idee precum câinele la borâtura lui (omul fără metafore nu e artist). Cine se pune în calea fericirii noastre?

1.Noi, din frică să nu pierdem obiectul adorației(frică de oameni proști că iubirea nu se pierde așa) începem să ne schimbăm și să ne mutilăm sufletește pâna rămâne doar o schimonoseală din omul pe care l-a îndrăgit partenerul nostru. Normal că își ia hamul și praștia și o arde boem pe întinsul stepelor.

2.Noi, din frică să nu dăm noi mai mult (ca și cum iubirea e un sac cu fund, ca și cum iubirea e cu bani și sex) începem și facem provizii luând de la celălat mai mult decât poate să dea.

3.Noi din frică să nu sară gardul îi înălțăm gardul până devine obsedant ce e după gard.

Când e cu critică s-a terminat cu nepotismul toți suntem noi. Mă rog s-a înțeles ideea, suntem constipați până stricăm ce avem. Suntem ca ăla handicapat din oameni și șoareci de zdrobea cățelușii (șoarec) când îi mângâia.

Sfat: Lasă mâna moale, ține capul sus. Nu te târgui pe tine pentru iubirea altuia și nu cere nimic la schimb pentru iubirea ta și să vezi ce merge totul ca uns.





Greu în post

1 04 2010

M-am hotărât să țin post prima oară în viață, am început de luni.

Să nu mănânc carne a fost ușor, că oricum nu mănânc. Să renunț la lactate a fost ușor deranjant dar nu semnificativ. În schimb să renunț la sex, acolo e ispita mare.

Dorm eu cu a mea dezbrăcați, că ispita trebuie să o provoci și să o înfrângi ca să poți considera că ai învins. Seara obosit de la muncă, tragi de timp, te bagi în pat târziu și adormi, nu e prea dificil. Dar dimineața, frate te trezești deja sculat. Odihnit, că na, de la ce să fii obosit?

Te uiți sub pătură și vezi că începi să te transformi în robocap. Adică așa tărie trebuie să provină din ceva aliaj titan cu diamantiniu. Repede frază motivațională în gând:

-Sunt puternic înving orice ispită!

Verbal zic.

-Bună dimineața iubito.Dau să o iau în brațe să o pup.

Rahat zici că suntem la sex tetris. Oricum aș încerca să mă apropii de ea fix iese o poziție. O pup stând spate în spate la 1 m distanță(Tot ieșise o poziție în mintea mea). Când să se ridice din pat eu galant o ajut să se ridice, ea se „lamentează” stai mă că ținem post, zice din gura dar corpul nu asculta. Mai mult se împingea în mine decât să mă împingă =)).

Mai ne alungăm nițel unu pe altul(din gură) nelasându-ne să plecăm. Că doar durează câteva secunde de când zici du-te de aici și până semnalul ajunge de la creier la mână să îi dai drumu din brațe.

Greu domne greu. Până acum am rezistat erotic pardon eroic.

-Sunt bun mă, sunt deosebit, rezist oricărei ispite! Analfabeta asta mă trage în jos. Eu i-am explicat beneficiile postului, sub forma:

-Îți dai seama cum o să fie după o săptămână de pauză? Ea pare proastă și fără planuri de viitor, nu dă semne că priceape. Parcă văd că nici la CEC nu economisește ca o albinuță (ce viitor sumbru o să o aștepte).

Pulă proastă, necitită ce să îi ceri.