Ura vs Disprete

2 07 2009

Vreau sa fac disectie pe diferenta dintre ura si dispret.

Ura este privita in general ca fiind un sentiment negativ care dauneaza si persoanei care il incerca si persoanei spre care este indreptat.

Acest mod de a vedea lucrurile il am si eu cu unele mici noante. Eu vad ura ca o acumulare de energie negativa ce cauta sa se manifeste asupra unei tinte. Fiind o acumulare trebuie sa fim atenti sa nu sparga recipientul unde e tinuta adica sa nu ne ucida pe noi. Sa nu dea pe afara toata in acelasi timp ca ne stropeste. Iar cand se varsa sa zicem pe la supapa de siguranta sa avem grija unde o directionam.

deci e un proces relativ controlabil stim cam cum sa o manipula. Uram pe cineva atunci ne maifestam exterior si scadem nivelul iar daca reusim sa ne descarcam spre ceva ce nu poate fi lezat chiar putem sa iesim cu bine din ea. Exista riscuri desigur ca sunt mereu cand lucrezi cu substante inflamabile.

Dispretul pe de alta parte e alta specie de animal.

Asta e parsiv nu se vede unde se acumuleaza pentru ca el nu da pe afara el pur si simplu cand atinge un nivel oarecare se transforma in altceva si acel altceva se acumuleaza in locuri unde nu mai avem senzori de avertizare. Adica daca ura se manifesta la nivel constient iar dispretul eu cred ca trece in agresivitate la nivel subconstient.

Ori pentru aceasta agresivitate suconstienta nu mai avem nici un mod de detectie decat cand e prea tarziu. Va amintiti momente cand stati si va intrebati de ce oare am reactionat asa in cutare situatie? Eu nu ma credeam in stare de asa ceva… etc.

E cam astea cred eu ca sunt din dispret. Ura ne duce la crime in momente critice care sunt rare si punctuale iar dispretul e vinovat pentru holocausturi.

Din punctul meu de vedere aparent inofensivul dispret este de multe grade de marime mai periculos ca ura. Prin lipsa de posibilitatii de constientizare unde lucreaza si cat mai are pana rabufneste. Sau prin schimbarile atat de ascunse pe care le are asupra subconstientului nostru.

Solutia mea personala pentru a rezolva aceste doua probleme este urmatoara.

Pentru ura intai caut sa o aduc la nivelul sub critic prin orice mijloace am la indemana in acel moment. De la a ridica tonul la a lovi un perete sau la conduce cu viteza fiecare le stie pe ale lui.  Cele mai eficiente pt mine sunt: ma duc la sala si rup sacul in doua sau provoc pe unu mai bun la lupta si ridic nivelul meciului cat sa ma faca K.O.

Apoi caut sa inteleg motivul urei si sa gasesc in mine problema care ma face sa urasc. Totul e in mine motivul e in noi mereu. Nu ma cert nu imi fac autocritica doar incerc sa vad unde gresesc si cand reusesc ura dispare inteleg greseala si pot sa ma iert. Atunci totul e rezolvat .

Dispretul e problema grea in schimb dispretul e eluziv nu te doare nu sti de ce sa te tii. Pentru dispret trebuie sa il iei prin invaluire si sa il diminuezi lucrand pe toate planurile. In primul rand prin acceptare a ce desconsideri. Prin reducerea agresivitatii fata de lucruri care nu te ating efectiv.

Si cel mai greu, ca asta e reorganizarea intregii tale personalitati, prin acceptarea ca toti suntem egali ca toti ne influentam unu pe altul ca nu exista bun si rau doar mers inainte. Metodele le are fiecare pe alea lui unii inainteaza cu forta impinsi de viata altii merg inainte ei.

Una din marile greseli ce naste dispretul este evaluarea imperfectiunii oamenilor din jur sau a propriei persoane. Toti sunt perfecti doar ca suntem in momente evolutive diferite. Cum nu judeci copilul mic pt ca se pisa pe el asa ar trebui sa nu ne mire ca cei din jur nu pot sa faca lucruri care pentru noi sunt facile.

Pentru asta e nevoie de munca zilnica cu tine insuti sa iti remodelezi zilnic conceptiile despre viata sa cauti sa intelegi cat mai la origini sensul fiecarei fapte. Si sa nu uitam si cel mai important ajutor sa ne agata de iubire (iubirea pe care noi o oferim) acolo unde reusim sa o gasim ca e cel mai bun medicament impotriva agresivitatii.

As mai indrazni sa zic ca rugaciunile ajuta dar cum nu mai e la moda credinta in Divin prefer sa isi ia fiecare informatia asta de unde stie. Oricum cand omul va fi pregatit sa recepteze o informatie ea ii va fi pusa la dipozitie (prin coincideta „Coincidentele apar atunci cand Dumnezeu ramane anonim „).

Anunțuri

Acțiuni

Information

23 responses

3 07 2009
Porcusorul Radioactiv

Bai frate, sa stii ca asa e. Si daca ar fi sa mergem mai departe, am putea sa comparam ura cu o boala care doare si se trateaza ( cateodata ) si dispretul cu un cancer, care nu doare si nu se manifesta decat cand e prea tarziu. Atunci se transforma in ura, netratabila din pacate. Yep, am si exemple concrete din pacate.

3 07 2009
volent

mi-ai dat tema:)….am urat si apoi mi-a trecut…nu stiu cum…de la sine. uneori din ura am facut gesturi necugetate. nu mi-au folosit la nimic. am vrut sa dau lectii tot din acelasi motiv…
insa cu dispretul , aici chiar lucrez la o treaba din asta. dispretuiesc un om. pana m-am prins ca-l dispretuiesc, a trecut ceva vreme. si nu-l dispretuiesc pentru ca nu e in stare de nimic. nu. il dispretuiesc pentru ca, dupa ce ca nu e in stare de nimic, arunca cu mizerii asuprat altora care , de bine de rau , realizeaza cate ceva. si nu e in stare sa respecte ceea ce altii construiesc. si este de o ipocrizie fantastica. si pentru toate nerealizarile sale nu el ar fi vinovat, ci oricine altcineva…insasi natura poate fi vinovata, numai el nu.din atata dispret am ajuns sa nu pot aprecia inteligenta deosebita de care dispune. imi pare ca o foloseste numai pentru a-i manipula pe cei din jur, si nu ca sa creeze ceva ce i-ar aduce poate acea multumire interioara dupa care tanjim toti. cu chestia asta nu ma impac. nu pot gestiona dispretul pe care-l am pentru acest om. daca ai mai multe sugestii…m-ar ajuta:)

3 07 2009
VreauUltimulLoc

@Volent in primul rand trebuie sa intelegi ca fiecare e responsabil fata de el insusi, deci modul cum isi traieste viata persoana respectiva nu e datoria ta sa il intelegi. Poate ca asa e cel mai bine pt el. In al doilea rand sunt sigur ca iti dai seama ca modul in care privim un om ii afecteaza comportamentul fata de noi.
Adica daca privesti cu neincredere te va insela daca privesti cu teama te va atac. Eu ti-as sugera sa incerci sa schimbi in tine gandurile injuste despre resectivul om si vei vedea schimbari in comportarea lui fata de tine cel putin daca nu si fata de cei din jur. Iarta-l in sine ta pentru tot ce consideri tu ca ti-a gresit si iarta-te pe tine pentru ca l-ai judecat. O sa fii surprinsa ca unele lucruri se schimba si prin actiune indirecta, tot ce trebuie sa faci este sa reusesti sa simti ce ti-am zis eu aici.
Nu iti spun lucruri pe care nu le-am incercat personal si nu le-am vazut functionand si la altii apropiati recunosc ca e o lupta cu tine nu mereu usoara sa iti schimbi modul de a privi pe cineva cand mereu tinzi sa te intorci la etica societatii.

3 07 2009
volent

mda…de iertat ce mi-o fi gresit, asta am facut de mult. insa nu ma iert ca l-am judecat..si din cand in cand, cand mai aud ceva de el, inca-l mai judec. asta nu-mi iert. 🙂

3 07 2009
VreauUltimulLoc

@Volent daca nu te ierti pe tine pentru tot ce crezi ca ai gresit nu ai cum sa poti ierta pe altcineva. E vorba de conceptul in sine ca suntem perfecti ce am gresit a fost sa invatam ceva daca nu ne iertam inseamna ca nu am invatat lectia asa ca vom mai avea de suferit.
Stii cum e sa te gandesti cu dragoste a cineva nu? E incearca sa faci asta fata de tine si incearca apoi sa faci asta fata de persoana respectiva. Daca reusesti o sa iti vina mai usor sa ierti. Sa sti ca fiecare are motive pt ceea ce face si ca nu mereu sunt intelese din exterior. Cand logica ta umana invatata sa judece o sa accepte ca nu trebuie sa judece ai scapat de problema si o sa te simti un om nou in primul si in primul rand tie iti va fi asta benefica.

3 07 2009
femeiadeservici

Ajuta tot ceea ce crezi tu ca nu ajuta.Cel ce dispretuieste nu o sa admita niciodata ca el asa e,atunci el crede ca nu are nevoie de ajutor,in concluzie nici religia si nici autoeducarea nu ii vor fi prietene,ceea ce l-ar putea constrange ar fi doar indiferenta.

3 07 2009
femeiadeservici

aaa si multam de blogroll-areala:),dau o bere sau crosetez un mileu ptr asta:)

3 07 2009
VreauUltimulLoc

Daca te citesc te pun acolo nu trebe sa dai nimic 😉 imi vine mie usor sa ajung la blogul tau.

3 07 2009
volent

ete chiar mai devreme de a citi ce mi-ai spus, chiar ma gandeam cu dragoste asa, taman cu spui tu acolo. si ma lovise si iertarea si intelegerea si simteam io o dragoste mare fata de toate lumea asta, si un zambet mare ma cuprinsese..de mi se facu drag pana si de mine cat de atotcuprinzatoare sunt:))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))) si atotintelegatoare:))
numa ca mi-am dat seama la timp ca numai isus saracu’ mai simtise asa fata de oameni, si io-s femee cu picioarele pe pamant, dom’le :)))
asa ca am transformat dragostea asta intr-o mila pamanteana si-mi vad de ale mele:)).
sunt lucruri si oameni mult mai interesanti ca sa-mi pierd timpul asa, cu esuati din aia.
sunt foarte de acord cu ce spui acolo , cum ca nu mereu putem intelege din exterior motivele celorlalti.

3 07 2009
VreauUltimulLoc

Mila este dupa parerea mea destul de nefolositoare o incadrez in randul sentimentelor de neincredere fata de cursul vietii. Eu sunt prea optimist pt mila. Sa inteleg ca dupa ce ai simtit tu ceva dragut ti-ai adus minte ca esti femeie cu picioarele pe pamant si stricasi tot of of.
Stiu ca sunt multi oameni interesanti dar esuatul asta era singurul care te putea face sa inveti ce e iertarea si sa depasesti dispretul. Prin asta „expiratul” asta e cu mult deasupra oamenilor interesanti pentru tine din punctul meu de vedere.
SI subliniez asa cum singura ai simtit aceste lucruri ti-ar fi benefice cel mai mult tie.

3 07 2009
Porcusorul Radioactiv

Ce faci de exemplu in urmatiarea situatie: ai (avut) un prieten, cu care te stii de mult timp, adica 4-5 ani. Deodata iti dai seama ca nu prea mai ti-e prieten, si-a schimbat radical atitudinea fata de tine, aparent fara motiv, sau pentru un motiv stupid pentru care refuzi sa crezi ca poate genera asa o atitudine. In fine, dupa toate actiunile lui oricum nu mai e cale de intoarcere, si ai ajuns nu sa-l urasti, dar sa-l dispretuiesti profund.
Ce ai face tu in situatia asta ?

3 07 2009
volent

:)))))pai nu puteam sa stau asa in nirvane din astea:)))))))))0 eu vreau sa traiesc dom’le:)))))))))nu sa plutesc in fericire.
gluma , gluma numai ca am vrut sa dau o forma amuzanta a faptului ca am trecut peste, cu tot cu iertare si dispret. 1 ca nu trebuia sa judec eu si 2 ca poate nu e chiar asa cum am crezut; sa fie la ei acolo! :))

3 07 2009
volent

@porcusorul radioactiv: pe cine intrebi?

3 07 2009
Porcusorul Radioactiv

pai intreb pe oricine vrea sa raspunda. daca ai o parere e binevenita. chiar sunt in situatia asta

3 07 2009
volent

pai as vrea sa-ti raspund, pentru ca am trecut prin ambele situatii. cand eram cea care mi-am ignorat prietenii, treceam printr-o perioada f grea in care mi s-a parut ca ei nu ma inteleg, eram f stresata si prezenta lor, in loc sa ma ajute, ma deranja f f f mult.
cand am fost cea ignorata, m-am lezat un pic mai mult, am ajuns sa dispretuiesc, insa pt ca era vb de prietenie adevarata, cand s-a intors roata si odata cu ea si prietenii, le-am dat in cap cu reporsurile, am facut tiganie, si apoi ne-am reluat vechiul curs….insa cu mici rezerve, sa nu mai am pretentii de la ei asa de mari.
sper sa-ti foloseasca..

3 07 2009
VreauUltimulLoc

Am trecut si eu prin asa ceva si varianta care am ales-o a fost sa ma duc la amic si sa pun cartile pe fata.
Nu in sensul de cearta dar in sensul ca i-am spus ca simt ca are ceva cu mine sau ca el considera ca i-am gresit cu ceva si ca eu vreau sa stiu ce sa imi cer iertare dc se poate si asa mai departe de acolo am dezbatut ce il macina.
Adica lasand lucrurile asa in tacere sa se denatureze se pierd relatii de valoare.
Si la mine personal a functionat, dar trebuie sa te duci prieteneste si sincer eu zic ca nu e om care sa nu reactioneze pozitiv si sa spuna ce il apasa. Ca pana la urma problema dc am inteles a fost generata de o eroare de comunicare mai ales.

3 07 2009
femeiadeservici

@porcusoru’,cum ma cred sfatuitoare sefa am o reteta ptr dumneata,numai ca ..hmm..nu stiu cum sa zic e grele si trebuie indeplinita taman cum e data, ca altfel piere vraja.Pasu’1: iei frumusel sare,dai peste umar, stai in picior 3 minute sinzecisicinci timp in care te gandesti cum sa ii spui prietenului ce te apasa peste umaru’ cu sarea.Bun…apoi..te dai de 3 ori peste cap ca si Greuceanu’ si te transformi intr-un peace man,intelegator,calm si pui frumusel mana pe telefon,il suni si va vedeti draq la o bere si vorbiti despre asta.

3 07 2009
Lorelei

Am ajuns si eu pe aici…si nu vreau sa par ‘aplaudac’, dar i like this place.
Eu…cateodata ma simt rea…nu urasc oameni, urasc comportamente, dar oamenii care au acele comportamente de obicei nu mi-s dragi deloc. Si uneori mi-e greu sa gasesc o cale „draguta” de a-mi descarca agresivitatea. Pe de alta parte ce spui tu, ca ceea ce uram vine oricum din noi, este pe deoparte adevarat, prin prisma proiectiilor si identificarilor, dar pe de alta parte intervin si valorile fiecaruia. Toleranta, pentru mine, e lectie grea, dar cea mai importanta.
Datul la sacul cu box functioneaza si pentru mine, din pacate nu am asa des ocazia sa fac asta…In mod nefericit uneori violenta-mi apare in limbaj, nu la nivel de vocabular, ci la nivelul intensitatii discutiilor. Apoi imi pare si mie rau ca ma iau atata in serios…

3 07 2009
VreauUltimulLoc

Bine ai venit.
Mereu gasim motive de a critica comportamentul altora. Problema e ca in acele comportamente sunt lectii pe care ni le da viata spre a ne depasii anumite probleme.
Si prin prisam acestor lucruri zic eu ca motivul e in noi. Putem sa invatam lectia si sa mergem mai departe sau sa ne suparam si sa refuzam lectia atunci va veni alta mai dura.(asta e opinia mea personala)
Intensitatea discutiilor nu imi pare periculoasa e doar ceva de suprafata periculos e daca ramai cu dusmanie in suflet dupa o astfel de discutie iar dupa cum zici tu la tine nu e cazul.

Ps: Aplaudac e cineva care aproba idei fara sa fie efectiv de acord cu ele sau fara sa le inteleaga. Deci nu esti in pericol de a parea asa ceva.

3 07 2009
Porcusorul Radioactiv

O, multumescu-va voua pentru preaminunatele sfaturi binevoitoare. In teorie cam asa e si probabil as da si eu aceleasi sfaturi oricui m-ar intreba. In practica insa, cum lucrurile sunt intotdeauna mai complicate….
In fine, nu va plictisesc cu detalii, dar sunt deja lucruri spusee care nu mai pot fi retrase, lucruri nespuse pe care cred ca un prieten adevarat le-ar fi spus, si gesturi care nu mai pot fi „undone”, cum s-o zice aia pe romaneste, tocmai din cauza lucrurilor nespuse. Asa ca, peaceman si greuceanu nu poate sa mai puna mana pe telefon. What’s done is done…

3 07 2009
jojo action satisfaction

da stii ca „eluziv” asta nu exista nu?..poate iluzoriu..

3 07 2009
Porcusorul Radioactiv

Sau evaziv…se potriveste mai bine in context

5 07 2009
VreauUltimulLoc

Ma gandeam ca e de la a eluda sunteti siguri ca nu exista?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: