Oglinda

15 12 2009

Nu știu alții cum sunt dar eu când cunosc un om, așa la prima vedere, am tendința să îi schițez personalitatea în minte. E un proces inconștient și trăsăturiile pe care i le atribui sunt oricând susceptibile schimbării.

Cu toate acestea până ajung să cunosc persoana mai bine, practic e pentru mine e o imagine unidimensională, un punct. Asta nu e ceva rau sau bun, dar am o mulțime de astfel de puncte în viața mea. Oameni pe care îi văd ca fiind definiți de o singura trăsătură. Cum procesul este preponderent inconștient aceea trăsătură nu e ceva e poate fi definit printr-un cuvant. Cred că o senzație ar fi ceva mai aproape de realitate.

Sunt un om rațional și echitabil, în orice moment în care rațiunea se întâlnește cu subconștientul voi accepta cu siguranță că ce am enunțat mai sus este un sistem de valori superficial. Totuși de multe ori întâlnirea asta nu se întâmplă, și rămân cu senzația atașată persoanei respective. Senzație care uneori e pozitivă alteori e negativă.

Când viața își urmează cursul ajungem uneori ca acele persoane, de care am atașat cu o agrafă de birou o foaie pictată, să ne devină mai apropiate. Atunci are loc hidratarea personalității cu noi elemente. Acesta e momentul, când au loc o serie de surprize. Observ cum judecățiile superficiale de la început trec printr-un proces continuu de metamorfozare.

Făcând o serie de introspecții, am ajuns la concluzia că deși acele senzații sunt uneori nepotrivite când e vorba de a caracteriza persoana respectivă ele sunt în schimb foarte potrivite pentru a mă caracteriza pe mine.

Lăsând pentru moment deoparte trăsăturile pozitive pe care le văd oglindite în alții mă voi opri la buba cea mare: trăsăturile negative, pe care le critic în cei din jur.

Astfel senzațiile acelea de care vă spun descopăr că nu mai sunt așa de superficiale, ele au o valoare reală dacă le privești din unghiul cuvenit. Eu văd oglindite în cei din jurul meu mai multe categori de trăsături de caracter sau personalitate ce au anumite legături cu mine.

Văd caracteristici pe care le gasesc inacceptabile, altele pe care le consider ridicole, văd trăsături pe care le consider enervante, plictisitoare, inadecvate. E o întreagă plajă de sentimente pe care mi-o trezesc aceste trăsături și pe care voi încercă să o decodific în următorul articol.

Mă voi opri aici cu concluzia:

Ceea ce îmi sare în ochi în timpul unui contact superficial cu X este caracteristic mai mult mie decăt celeilalte persoane.

Prin asta nu spun că X nu are respectiva trasătură,  doar că momentan prefer să ignor aspectul acesta întrucăt este greu măsurabil.

Anunțuri

Acțiuni

Information

8 responses

15 12 2009
Jorjette

Ştii, se spune că X apare în viaţa noastră pentru a ne arăta care este buba…care uneori explodează, ateori doar începe să doară puţin, uneori se irită…
În plus cred că atunci când vedem în ceilalţi ceva anume , cred că atunci se formează aşteptările, în cazul în care nu conştientizăm, cum ai spus tu, că ceea ce vedem are legătură cu noi.
Oricum este destul de dificil să vezi care este buba…mai ales dacă aceasta doare tare.Uneori se lasă cu lacrimi, cu furii, cu multe altele. Foarte multe dintre bubele noastre le avem încă din copilărie.

15 12 2009
vreauultimulloc

Urmeaza sa continui in directia asta.

15 12 2009
Jorjette

La mine s-a întâmplat puţin altfel de câtave ori. În timpul orelor de psihoterapie, profesoara ne prezenta anumite cazuri, anumite tehnici, moment în care eu căutam în mine să văd ce şi cum, încercam să potrivesc anumite lucruri, să fac legături, să văd de ce se întâmplă anumite lucruri în viaţa mea şi de unde au pornit.
De exemplu în pihoterapie se folosesc uneori povestirile terapeutice care au acest dar de aţi arăta subtil anumite aspecte pe care e posibil să le regăseşti sau nu. Fabulele de exemplu, puţin modificate sau nu intră în categoria acestor povestiri terapeutice.

16 12 2009
veryanxious

mă, de rob ager(o fi ager nu stiu, sau asa-l cheama) ai vazut „analizele” la „eyes wide shut”?……
nu le gasesc pe youtube decat la matrix, altfel….ti-as fi dat adresa cu trimetere, linku’ adica……

16 12 2009
VreauUltimulLoc

Tradu, ca nu sunt convins ca am priceput ce vrei sa spui. Dar filmul l-am vazut.

16 12 2009
veryanxious

daca vorbin de acelasi film, s-o gasit un britanic (ager de felu’ lui) sa faca o analiza la film, la filmu despre care zici ca l-ai vazut (cred, cred ca de filmu ala-i vorba….)

17 12 2009
Sufletel Pierdut

Eu de obicei imi dau seama de caracterul anumitor persoane dupa ochi, dupa privire, dupa gesturi. Am o gramada de oameni pe care i-am vazut o data dar nu am mai vrut sa-i intalnesc si a doua oara. E gresit? Bun, dau un exemplu: toti oamenii pe care i-am intalnit si nu mi-au placut la prima vedere, am hotarat sa mai am rabdare, sa ii cunosc mai bine, poate m-am inselat. Dar de fiecare data am fost dezamagita de acesti oameni si m-am lepadat in scurt timp de ei.
Eu una nu stau la discutii, sa analizez comportamentul. Nu imi place, te evit.

17 12 2009
VreauUltimulLoc

citeste si continuarea si daca iti pastrezi opinia vom discuta atunci.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: