S-a dus batranul

Nu sunt multe de spus. Se chinuia de mult cu un cancer păcătos… ca orice cancer. O vreme s-a ținut tare. Spunea că se simte bine tratamentul oarecum funcționa și gândurile de mai rău puteau fii ușor ignorate.

Apoi nu a mai fost așa.

Săracul a murit de câteva luni de zile, acum a fost doar o formalitatea. Suferința are puterea de a te dezbraca de orice iluzie. Poveștile funcționează până la un punct, până când realitatea decide să îți arate culorile sumbre ale deznădejdii.

Mi-a fost tare milă de el, acum în sfârșit s-a terminat.

Odihnește-te în pace tătoi

Long time no see

Blogurile, mai există acest concept de boomeri?

uateva, nu am mai trecut de mult pe aici. Uitasem de existența locului, ca să fiu sincer. Probabil că și orice cititor.

Între timp viața și-a văzut de drum. Beau whisky direct din sticlă.

Nu am mai scris de mult cuvinte pe ecranul alb. Mi-a lipsit aceasta activitate, simt acum. Dar uneori trebuie să iei distanță de unele lucruri, să le dai timp, să le simți lipsa. Nu zic că voi reveni la scris. Dar sunt momente când simți o nevoie inexorabilă să te exprimi. Chiar și într-o fântână, cum este cazul unui blog astăzi.

Nu știu dacă nevoia e mai stringentă azi sau dacă pur și simplu acum a fost mai ușor să o fac. Dar omul trebuie să facă fapte. Că prin asta ne definim, în mintea noastră, prin acțiuni.

Eu sunt cel care….

Și apoi punem povești pe linia punctată. Unele sună melodios altele sună hidos, ca în cazul celor fără inspirație.

Dar nu e treaba noastră, ale noastre sunt mereu interesante, ca noi suntem protagoniști.

Off Doamne, iubesc senzația alcoolului care aleargă prin vene pe muzica mea.

Poate voi mai reveni o să vă mai zic lucruri, din viața mea și în general. Simt că acum că blogurile sunt de mult moarte aș putea să scriu mai bine. nu în sensul unei scriituri mai profunde sau ceva. Ci în sensul unei scriituri mai intime.

deși în definitiv nu v-am ascuns nimic niciodată, bastarzi nerecunoscători ce sunteți.

pupix.