Pentru cine nu a citit prima parte, am asemănat creierul uman cu un calculator. O paralela simplistă e adevărat dar își face treaba în direcția care mă interesează.
Voi continua cu modul în care folosim rutinele provenite din diverse surse de care momentan voi face abstracție. Fiecare program sau principiu uman urmează un anume ciclu de dezvoltare. Se va pleca de la o versiune de baza pe care se vor face teste și în funcție de problemele aparute se fac revizii. La prima vedere acest sistem de lucru este suficient de satisfăcător. Însă trebuie să fim conștienți că ascunde anumite capcane.
În primul rând programele nu își arată defectele la primul test, ele uneori pot conține erori ascunse ce apar doar când sunt întrunite x condiții. Condiții ce de multe ori converg foarte rar, dar această raritate statistică care la un numar mare de indivizi va funcționa, la un individ poate avea consecințe dezastruase. Cu alte cuvinte, specia supravietuiește bine așa dar ție nu îți va pica bine să fii în rata de rebuturi fie ea și 6 sigma.
Procesul de validare al codului pe care creierul nostru îl execută este foarte util pentru operațiuni e complexitate mică și repetabilitate mare gen dus lingura la gură. În schimb în situații rarisime cum ar fi când crești un copil, problema e că programele după care vei acționa sunt cam netestate.
Astfel că riscurile sunt mari, e nevoie de a alege programe deja experimentate de un numar mare de persoane ca viața ta nu te ajută să validezi.
O alta capcană des întâlnită este dată de presupunerea că un program rulat destul de des este corect. Fază nașpa e că nu poți valida un program ca fiind corect decât când ai înteles perfect cum funcționează. Ori acest lux nu îl avem de cele mai multe ori, pentru ca folosim metode empirice de ce le mai multe ori. Cea mai dificilă situație este atunci când considerăm un program ca fiind corect. Îl aplicăm în asociere cu alte principii si îl folosim în demonstrații. Astfel o lipsă de întelegere completă a fenomenelor pe ne poate duce în situația de a ne păcăli singuri.
Cam cum ne păcălesc magicienii, când îți stabilesc niște premise false care te fac să nu înțelegi trucul.
Ce metode avem pentru a ne apăra de aceste capcane? Pai nu sunt simple si nu pot fi explicate, dar așa ca niște linii ajutătoare eu prefer să pun la îndoială cât mai des posibil orice principiu. Să fiu deschis la noile informații indiferent de sursă, că nu știi când cineva a văzut o altă fațetă a lucrurilor.
Cel mai rău lucru este să cataloghezi ca înțeles un fenomen neînțeles. Să stabileși empiric ceva ce nu ai demonstrat și teoretic sau stiințific. Cam cum considera lumea că a înteles cum e cu baia în evul mediu. Flexibilitatea în gandire este de mare importanță pentru a te putea adapta la un mediu puțin cunoscut și destul de dinamic ca acesta în care ne învârtim noi.
Urmează partea a 3-a.
VreauUltimulLoc 
Excelenta postarea. Sigur, a cunoaste inseamna a ne pastra fluiditatea, flexibilitatea.
Dar tendinta mintii si chiar a stiintei este operarea cu paradigme care pana la urma sunt o forma de osificare a principiului. Si eu am obiceiul sa imi pun macar de una singura intrebarea Dar cum ar fi daca principiul pe care il aplic acum pentru a intelege x chestiune nu doar ca nu ar functiona, dar ar fi chiar opusul acestui principiu valabil?
Cred ca exista o linie inteleapta de mijloc intre fixitatea celor care nu vad mai departe de lungul nasului paradigmei general acceptate si acest gen de autointerogare.
Foarte interesant ce spui tu. Si foarte important pentru orizontul unui om care vrea sa cunoasca in complexitatea sa lumea. In esenta ei paradoxala.
Sa inteleg ca exista oameni care accepta ca nu stiu totul si ca e bine sa ai ochii deschisi in orice situatie?
Macar si doar pentru asta si a meritat sa fac un blog :).
Pai si ti se pare ca am vorbit destre altceva? Apropo iconita aia a fost primul meu avatar ;).
se pare ca ping-ul s-a dat la fund si nu mai zice nimic 🙂
Ca sa iti dai seama cat sunt de retardat =)) nu ma pot opri din ras. Pentru asta merit o medalie sau macar o pensie de handicapat…
de ce n-am dat print screen? de ce?
=)) nu stiam ce sa fac mai intai. Daca sa imi fie rusine sau sa rad :)).