Discurs motivational

7 05 2012

Am observat un fenomen de ceva vreme. O să mă leg de un exemplu pentru a îl explica. Să zicem că ascultăm un discurs motivațional. Unul bun ar fi în filmul următor. Dacă nu aveți chef să-l ascultați o să fac un rezumat.

Partea 1

Partea 2

Atingerea unui obiectiv se reduce la trei pași.

1.Să ne dorim cu adevărat atingerea acelui obiectiv. Să ne dorim atât de intens încât orice altă dorință să pălească prin comparație.

2.Să fim dispuși să ne sacrificăm eul de azi pentru eul de mâine. Să alegem din proprie inițiativă să renunțăm la micile satisfacții pentru o satisfacție ce ne așteaptă în viitor.

3.Să înțelegem că durerea sau suferința este temporară, iar după ea urmează succesul. Practic finalul e un fel de încurajare și asigurare că neîncrederea și teama sunt normale și nu un semn că mergem în direcție greșită.

În principiu sunt total de acord cu aceste idei. Da, cred că dacă parcurgi și asimilezi acești trei pași vei atinge exact ce îți dorești. Dacă este ceva ce se poate atinge.

-Dar, dacă e așa de simplu și clar, unde este scăparea de nu foarte mulți oameni ajung să-și trăiască visul?

În primul rând, ele sunt observații post factum, mai mult decât o hartă de urmat. Cum poți tu să îți dorești ceva mai mult decât altceva? Adică poate ca o parte a conștientului tău strigă vreau să fiu bogat sau mai știu eu ce. Dar o parte a subconștientului tău strigă altceva. De fapt marea majoritate a dorințelor afișate nu sunt pe aceeași lungime de undă cu cele reale. Pentru că nu știm ce ne dorim cu adevărat.

Pentru că ce ne dorim azi nu se mai potrivește cu ce ne dorim mâine. Pentru că ce ne dorim acum nu se mai potrivește cu ce dobândim. Pentru că nu avem curajul să ne angajăm sută la sută într-o acțiune de frica, corectă, că asta ne va închide ușa către alte acțiuni posibile cu care cochetăm. Astfel niște sfaturi foarte bune devin moduri prin care ne putem distruge viața. Putem să mergem pe o cărare pe care credem că o dorim, pentru ca după 20 de ani de succes pe acea cărare, să realizăm că noi vroiam să fim doar un simplu tâmplar și nu un CEO.

Sfaturile sunt doar pentru cei care doresc ceva cu adevărat și știu din ficați ce anume doresc. Dar ăștia sunt puțini și cred că de cele mai multe ori se vor prinde singuri de restul pașilor. Sfaturile acelea bune devin cvasi-inutile chiar și pentru ei. Poate doar așa ca o reconfirmare.

Pe sistemul asta am văzut multe modele. Idei foarte frumoase și adevărate pentru anumiți oameni. Concluzii la care de cele mai multe ar fi ajuns și singuri dar care aplicate altora i-ar duce în bălări. Și te întrebi atunci, oare sunt cu adevărat utile? Pentru că practic pe oamenii care au nevoie de sfaturi îi dezorientează mai rău, iar pe cei care nu au, nu au .

Poate exagerez, dar cred că situația e tragică, mai ales din cauza faptului că ea se verifică pentru toți cei care o aplică corect dar nu se verifică pentru cei care nu au răspunsul la prima întrebare.

-Ce anume îți dorești la fel ca aerul?

Eu nu știu încă, poate că din punctul altora de vedere am tot ce mi-am dorit până acum. Și este adevărat, dar din nefericire ăsta e motivul pentru care nu prea mai vreau să îmi doresc nimic.

 

 

Anunțuri




Cum ajungem sa folosim un soft cu bug-uri Partea 2

16 11 2009

Partea 1

Pentru cine nu a citit prima parte, am asemănat creierul uman cu un calculator. O paralela simplistă e adevărat dar își face treaba în direcția care mă interesează.

Voi continua cu modul în care folosim rutinele provenite din diverse surse de care momentan voi face abstracție. Fiecare program sau principiu uman urmează un anume ciclu de dezvoltare. Se va pleca de la o versiune de baza pe care se vor face teste și în funcție de problemele aparute se fac revizii. La prima vedere acest sistem de lucru este suficient de satisfăcător. Însă trebuie să fim conștienți că ascunde anumite capcane.

În primul rând programele nu își arată defectele la primul test, ele uneori pot conține erori ascunse ce apar doar când sunt întrunite x condiții. Condiții ce de multe ori converg foarte rar, dar această raritate statistică care la un numar mare de indivizi va funcționa, la un individ poate avea consecințe dezastruase. Cu alte cuvinte, specia supravietuiește bine așa dar ție nu îți va pica bine să fii în rata de rebuturi fie ea și 6 sigma.

Procesul de validare al codului pe care creierul nostru îl execută este foarte util pentru operațiuni e complexitate mică și repetabilitate mare gen dus lingura la gură. În schimb în situații rarisime cum ar fi când crești un copil, problema e că programele după care vei acționa sunt cam netestate.

Astfel că riscurile sunt mari, e nevoie de a alege programe deja experimentate de un numar mare de persoane ca viața ta nu te ajută să validezi.

O alta capcană des întâlnită este dată de presupunerea că un program rulat destul de des este corect. Fază nașpa e că nu poți valida un program ca fiind corect decât când ai înteles perfect cum funcționează. Ori acest lux nu îl avem de cele mai multe ori, pentru ca folosim metode empirice de ce le mai multe ori. Cea mai dificilă situație este atunci când considerăm un program ca fiind corect. Îl aplicăm în asociere cu alte principii si îl folosim în demonstrații. Astfel o lipsă de întelegere completă a fenomenelor pe ne poate duce în situația de a ne păcăli singuri.

Cam cum ne păcălesc magicienii, când îți stabilesc niște premise false care te fac să nu înțelegi trucul.

Ce metode avem pentru a ne apăra de aceste capcane? Pai nu sunt simple si nu pot fi explicate, dar așa ca niște linii ajutătoare eu prefer să pun la îndoială cât mai des posibil orice principiu. Să fiu deschis la noile informații indiferent de sursă, că nu știi când cineva a văzut o altă fațetă a lucrurilor.

Cel mai rău lucru este să cataloghezi ca înțeles un fenomen neînțeles. Să stabileși empiric ceva ce nu ai demonstrat și teoretic sau stiințific. Cam cum considera lumea că a înteles cum e cu baia în evul mediu. Flexibilitatea în gandire este de mare importanță pentru a te putea adapta la un mediu puțin cunoscut și destul de dinamic ca acesta în care ne învârtim noi.

Urmează partea a 3-a.