Arăți ca ceea ce gândești.

18 05 2010

Să vă spun un “secret”, ce e ascuns la vedere. Dar văzând numărul mare de oameni ce nu îl înțeleg zic eu că merită subliniat.

Când gândești ceva în 80% din cazuri se vede pe fața ta. Nu mai zic că se simte la nivel subconștient, dar cum  mulți nu cred în astfel de mambo-jambo mă opresc la față. Asta e de necontestat, că se vede pe fața celor din jur ce e în mintea lor. Cum nu suntem actori și chiar și actorii au zile libere credeți-mă că se vede. Mai ales atunci când ești căzut pe gânduri fizionomia reflectă asta cu acuratețe.

Nu mereu se vede corect ce e în mintea ta dar mereu omul de lângă tine va interpreta ceea ce transmite fața ta.

Așa că atunci când zici în gând futu-te în gură cel vizat vede exact ce spui dacă tu nu faci un efort intenționat de a zâmbi și a îți controla fizionomia (nici dracu nu face asta fără pregătire de specialitate). Până aici nimic deranjant. Uneori când zici în gând să îmi bag pula ce ploua sau ce mă roade pantoful cel din fața ta poate să înțeleagă tot futu-te în gură.

Pentru femei în special, când te uiți la femeie aia frumoasă din fața ta și mori de ciudă că îi vin pantalonii perfect pe cur să știi că se vede dezgustul și oftica de la 400 de m. Ești penibilă cu grimasa aia pe față când încerci să îi găsești defectul ăla că nu a asortat bine verde cu portocaliu.  Toată lumea știe că aia dacă se dezbracă e perfect asortata. Iar barbații au acest potențial de a gândi eficient și simplu.

Tot pentru femei, când ești nesigură pe tine și arborezi masca aia de dispreț și privirea de sus cu gura strânsă când treci pe lângă cineva enervezi crunt. Ăsta e motivul pentru care te fluieră toți și se iau “nesimțiții” de tine. Învață să privești frumos și ți se deschid ușile cu mult mai mult aplomb.

Pentru bărbați, dacă nu ai 1,90 sau doua centuri în cui (de la meciuri nu de piele) sau măcar magnum-ul în buzunar lasă privirile lu’ de niro sau 50 cent când intri într-un local la țară. Asta dacă nu îți e cald cu dinți în gură.

Astea au fost doar exemple comune pentru a înțelege ce vreau să spun. Acum o să vă povestesc celor care vreți să vă îmbunătățiți calitatea vieții vizibil ce anume e de făcut.

În primul rând prefăcătoria nu merge, e obositoare și cu timpul lumea te miroase și începe să te respingă.

Varianta care rămâne fezabilă și cu efecte foarte bune pe termen lung este să începi să îți controlezi gândurile iar ce va reflecta fața ta nu va mai produce agresivitate și respingere. Nu e greu să faci asta. O să ai uneori probleme cu unele situații punctuale dar în mare schimbarea se produce lent și cursiv.

Primul pas este să vrei.

Pasul doi este să te observi. Să zicem că te hotărăști azi să valorifici cele 10 minute pe care le-ai pierdut citind ce am scris eu. Bun caută să identifici momentele când gândurile tale critice sau negative de respingere ating cote înalte. Dacă mergi cu tranvaiul sau metroul e cel mai ușor. Observă cum critici în gând pe manelistul ăla, pe adolescentul cu părul roșu, pe baba care bombăne, pe bețivul care doarme pe drum.

Pasul trei doar observatul o să te facă să renunți la o parte din judecăți, la cele care nu dispar de la sine trebuie să lucrezi individual. Primul pas e să lucrezi cu situația acută apoi cu cea cronică. Când vezi “curva” aia cu sânii la vedere prin bluza albă și ai conștientizat că te irită imaginea ei detensioneazăți fața. Fă-o conștient relaxeazăți mușchii feței că sigur te strâmbai.

După asta începi să te detașezi de judecata critică. Crede-mă nu ai nici un argument neatacabil ce să îți motiveze această judecată. Doar un sistem de valori personal care e la fel de subiectiv și nestatornic ca o frunză în vânt. Adu-ți aminte de adolescența ta și rememorează două trei momente când ai fost demn de critica prin ochii tăi de acum. Învață să fii înțelegător față de manifestările nonviolente ale personalității celorlalți.

Pasul patru după ce începi să te simți confortabil cu pașii anteriori începi să cândești conștient gânduri pozitive despre cei din jurul tău. După ce te descotorosești de a le vedea defectele caută-le  calitățile. Observă că manelistul stresant poate a dat locul unei fete din grupul lor sau că fata îmbrăcată provocator are un corp lucrat la sală sau că muncitorul care strigă după schelă poate că are simțul umorului. Nu știu fiecare poate să vadă lucruri care să îl facă să zâmbească sincer și involuntar, eu găsesc zeci în fiecare zi.

Pasul cinci culegerea roadelor, aici nu mai ai nimic de făcut iar pasul ăsta se întâmplă automat după fiecare din pașii anteriori. Poți doar să observi cum lumea începe să îți schimbe bani la magazin cum funcționarii de la gișeu sunt mai amabili și te servesc cu chestii mult peste ce sunt obligați să facă. Poliția îți vorbește cu respect și tinde să te ierte. Bărbații nu se mai iau de tine pe stradă cel puțin nu cu replici violente sau jignitoare. La muncă colegii încep să nu mai aiba un dinte împotriva ta și vecinii nu mai îți zgârie mașina etc.

Până la urmă e doar alegerea ta de a transforma miile de oameni pe care îi întâlnești zilnic din dușmani în prieteni. Pe lângă efectele pe termen scurt există și un efect pe termen lung greu măsurabil. Devenind o persoană placută pentru cei din jur ți se vor oferi oportunități noi neașteptate.





Mai răsare si soarele

23 09 2009

Am avut o perioadă mai ternă. Motivele pot să fie obiective sau subiective, dar la urmă sunt neinteresante.

Greșesc, nu sunt neinteresante de fapt sunt greu de identificat. Atâta timp cât ceea ce aș putea suspecta mai mult m-ar încurca, prefer să le consider rezultate afectate în așa măsura de erori încât nu merită atenție.

Important e că am ieșit din starea gri fără efort, fără să mă tai cu lama, fără să fac din asta o tragedie. Pur și simplu m-am trezit dimineața cu alt tonus.  Azi am fost vesel am simțit iarăși că trăiesc.

Care este rețeta? Nici una, tocmai asta e, să nu te opui. Când ai o stare mai proastă nu încerca să ieși forțat. Lasă turma de animatori care roiesc în jurul tău, să se agite zadarnic. Explică cui merită să explici că deși ești trist nu e o problemă. Și permite-ți răgazul să redevi iar vesel.

Cu cât te zbați să depașești o stare proastă cu atât te afunzi mai rau în ea. Pentru că de multe ori nu apuci să ajungi la cauza lucrurilor, de unde vine tristețea, ce te face să fii trist. Cum ai putea să o depașesti atunci zâmbind forțat?

Cum suntem destul de liniari în gândire, nu putem să ne controlam gandurile să nu mai fiim triști și să înțelegem de ce suntem, în același timp. Astfel că ne risipim eforturile în încercări zadarnice de a masca efectul fără să înlăturăm cauza. Efortul acesta, zadarnic ne frustrează și mai rău și ne adâncește în depresie. Ne scade respectul pentru propria persoană sau ne face să îi învinovățim pe alții pentru starea noastră.

Pe alții îi face să se simtă rușinați faptul că sunt observați, de anturaj, într-o stare de tristețe. Percep asta ca pe o stare de slăbiciune. Dar oare există om care nu are astfel de momente? Atunci cine e mai curajos, cel ce fuge acasa să se ascundă când plange sau cel ce își înfrunta starea îmbrățișând-o? Orice falsitate e o dovadă de lașitate. Nu e o critică, e o observație. Nici nu aș putea critica pe cineva pentru lașitate când toți avem atâtea frici care ne învăluie. De altfel scopul postului asta nu e să delimitez cum e bine sau rău, ci să prezint o variantă. Oricine poate găsi ca i se potrivește mai bine alt mod de a depăși tristețea.

Oricum ca să nu existe dubii, acum vorbesc de stăriile de proastă dispoziție fără motiv aparent. Sau cu motiv greu de identificat. Când stiim clar de ce suntem deprimați atunci e altă poveste.

Concluzia: Nu te lupa cu morile de vânt, nu te speria de stările nasoale. Treci prin ele și încearcă să găsești motivul real. Dacă nu merge, nu te panica va trece de la sine până la urmă dacă nu te lupți cu ea ca să o transformi în obsesie.