Parinții uită greu

De fapt nu e vorba de părinți în general, e vorba de o discuție care m-a șocat.

La coadă să platesc curentul. Aveam o femeie în față cred ca avea în jur de 50 de ani, lângă noi un copil de cca. 6 ani face două piruete. Doamna se baga în seamă :”Nu te mai învarti ca ți se face rău, așa a făcut și fetița mea și i s-a facut rău”

Moment în care eu (care am o problema și ascult ce debitează toți idioții lângă mine) încep să fac calcule și să spumeg. Unu la mâna ce fetită să aiba baba aia? O nepoata, mă gândesc. Doi la mână ce kkt aduce progenitura ei în discuție, copilul ala s-a învartit de doua ori. Era clar o tentativă de a se băga în seamă aiurea.

În timp ce iritarea mea creștea inutil ca un cozonac ținut la cald imi da cucoana și bomba finală. Nu ca ar fi întrebat cineva. Fetița mea are 23 de ani acum și tot mai ține minte de acum 18 ani când i s-a făcut rău.

Cum dracu să mai ți ma minte așa ceva? Presupunând prin absurd că ai memoria bună, nu consideri ca e o faptă de rahat? Adică asta ți-a marcat ție copilaria? Că te-ai învartit la 5 ani si ți s-a făcut rău?

Trecem peste, frate s-au terminat abuzurile și am rămas cu marea dramă a învârtitului, mi se rupe inima.

Acum revin la carismatica femei, cum e oare să traieși o viață lângă cineva al carui nivel intelectual se oprește a faptul ca s-a învartit fisa acum 18 ani și a borât? Nu te mai miri de știirile de la ora 5. Păi eu daca ar fi să stau langă cineva de genul asta câteva ore pe zi aș face ca filmele de groază să pară basme de frații Grimm.

Puține aspecte ma irita în același fel ca oamenii care încep o discuție plecând de la a se lauda cu ceva foarte foarte comun. Accept nu poate să fie viața tuturor un serial de acțiune, totuși accepta-ți condiția mediocră nu îmi flutura mie în față „tragediile” tale.

Nici nu știu cum să încadrez oamenii care cerșesc atenția în felul acesta, oricum e ceva între penibil și demn de milă.