Nimic

16 09 2009

Un articol despre nimic.

Ce poți să publici pe un blog când nu ai chef să scrii despre frustrări? Nu ai chef să povestești nimic din viața ta, nu ai chef să analizezi nici un aspect al vieții in general. Ce rămâne?

Pai vă sun eu… nimic. Iar asta mie nu îmi place, adică eu sunt un amestec de frustrări (si nu sunt prea frustrat) memorie (am o memorie proastă și selectivă) si teorie (teoria e prin definiție inutilă)?

Trebuie să mai fie ceva, practic ceea ce nu vine din nimic e creație. Ori ca să creezi ceva trebuie să ai talent. Eu știu sigur că nu am talent la scris, cel puțin nu tipul de talent literar. Nu pot să scriu poezii nu pot să o ard metaforic iar umoristic mă desfăsor doar când am o bază. Baza mi-am refuzat-o prin premizele de la începutul articolului.

Eu pot să scriu doar logic și clar iar pentru a scrie clar sacrific mereu stilul concis. Mi-ar placea să pot să exprim în mai puține cuvinte. Să surprind esența, dar în același timp nu vreau sa fie necesare cunsotințe anterioare pentru a transmite o idee.

Practic acum am ajuns să scriu despre scris. Frustrant, să nu poți să scrii ceva despre nimic. Nimicul trebuie să nu se sprijine pe nimic. Adică să se autodefinească. Dacă aș lăsa pagina goală ar fi poate o gluma draguță dar totuși nu aș respecta cerința problemei. Anume de a scrie despre nimic.

Dacă aș înșirui cuvinte fără sens oare ar fi ca și cum aș scrie despre nimic? Ar putea să fie, de fapt ar fi ca și cum aș scrie despre tot și când cuprinzi tot te întorci practic la nimic. Sau nu? Ciclicitatea asta pare logica si inteligentă dar la o analiză mai atentă nu are totuși fond. Plus că atunci când înșiri cuvinte fără sens, chiar dacă reușești să scrii despre tot și deci și despre nimic există dezavantajul că nimeni nu va putea să citească. Sau poate că va citi dar nu va ințelege. Pentru că tu poate că ai scris despre nimic dar cine citeste incearcă să înțeleagă ceva din ce ai scris si astfel caută să se depărteze de la nimic spre ceva. Practic va încerca să concentreze ideile tale disipate intr-un raționament zădărnicindu-ți planul.

Eu sunt de parere că utilitatea unei scrieri este validată când ideea transmisa de scriitor (fara sens artistic) este receptată de cititor cât mai puțin alterată. Există și oameni care scriu criptic. E opțiunea lor.

Se pare că o caracteristica a nimicului e ca te ricoșează spre ceva. Asta ar putea să fie prima frază scrisă despre nimic în postul ăsta. Deci pentru a scrie despre nimic mai corect ar fi să scrii idei neterminate decât cuvinte fără sens.

Sau idei care pot să fie interpretate în sensuri multiple. Cam ca o poezie.

Încă o frază despre nimic. Atunci când scrii despre nimic trebuie să nu urmărești nici un scop. Presupun scopul de a înțelege cititorul despre ce scrii ca fiind peste aceasta regulă. Cumva ca o supra regulă mereu cititorul trebuie să înțeleagă ce spui. E un fel de cadru în care se desfășoară povestea.

Continui, nimicul este ca un punct, unitatea cea mai mica imaginabila? Sau este ca un spațiu, un vid enorm?

Un nimic fizic ar fi un vid dar unu nimic spiritual ar fi ca un punct în care nu s-ar mai manifesta legile timpului și spațiului. deci practic ar fi infinit. O data intrat în inima nimicului s-ar atinge 0 absolut, totul ar îngheța. Dacă aș reuși performanța de a scrie despre nimic ar exista oare pericolul de a mă molipsi de la el și a atinge absolut? Dacă s-ar întâmpla asta aș distruge universul?

Deși e o șansă infinit de mică totuși ea există și parcă nu merită să provoci soarta nici cu șanse mici. Pe de alta parte dacă aș distruge lumea aș intra în istorie. În istoria cui?

Dacă asta ar însemna că nu o distrug ci că o salvez? Aducând-o la nimic poate că aș reîntoarce universul la momentul T0 la punctul original. Aș închide cercul… iar ciclicitatea asta, urăsc cliseele.

Practic eu acum dau dovadă de curaj sau de inconștiență când încerc să ating nimicul? Totuși orice e din nimic ar trebui să nu aibă nici o urmare și să fie complet zadarnic. Deci sunt acoperit, nu e nici una nici alta, nu există pericole.

Oare cautând să duc la împlinire această sarcina sunt în pericol să ating nebunia? Eu cred că poți înebunii dacă ești pus în fața unei probleme cu cerințe plauzibile dar cu demonstrație paradoxală. Dar asta ar implica si o dedicare totală pentru rezolvarea ei. Iar nimicul iarași mă salvează, că nu te poți dedica nimicului.

Oare nimicul nu există? Să fie un termen pentru ceva ce nu există?

Ce poate spera cineva când citește un text despre nimic? Face un act de o frumoasă inutilitate? Sau deschide cutia pandorei frustrarilor intelectuale?

Voi închide ochii si voi plonja în inima nimicului spre a va aduce o bucățică și a o pune aici pe pagină.

Aveți grijă că atunci când veți da click pe link lumea voastra va fi absorbită într-o gaura neagră. nimic