Am avut o revelație. Umorul de bună calitate e alături de tragedi.
Să luăm exemplul serialul House M.D. e amuzant dar e și câte o dramă pe fundal. Să luam exemplul filmelor româneși „Nici musca nu iese nefutata de aici” mi se pare o fază genială și totuși câtă dramă.
Practic râsul în sine ce reprezintă? Nu e o bucurie spontană în fața unei nepotriviri? Ce ne face să râdem?
Râdem când pică unu’ pe strada, râdem când cineva se încurcă, râdem cănd cineva greșește. Practic atunci cand râdem ne bucurăm de o greșeală. De multe ori atunci când nouă ni se întâmplă câte ceva nefericit depășim momentul prin râs. Eu sunt un obsedat de umor. E valoarea mea supremă.
Ce să înțeleg? Că ascund o dramă adânc în mine sau că sunt un om rău, atras de raul altora? Rău nu sunt…
Ducând totul la extrem , dacă râsul e ultima armă de afirmare a libertății în fața dramelor vietii clovnii sunt oamenii care suferă cel mai crunt?
Am zis o data că marele meu defect e că pot să demonstrez că un lucru este adevărat și la fel de bine că e fals.
Ca si contraargument as zice ca seinfeld s-a descurcat si făra prea multă dramă deși viețile lor aveau drama irosirii. Mda e greu să fii în capul meu. Ajungi să nu mai fii sigur de nimic. Așa că nu mai pui bază pe nimic. Practic nu exista adevaruri ci numai nivele de intelegere la care ai ajuns. Maine depășești nivelul și ce era clar ieri se dovedește ca azi e greșit.
Astfel ce mai poți să faci în fața unei drame care poate că nu e dramă, decât să râzi? Poți să plângi, dar asta ar arăta că ai fost învins. Deci ala care râde se teme de înfrangere mai mult decât cel care plânge. Atunci care e până la urma cel liber, cel care încă luptă sau cel care nu mai are nimic de pierdut? Aunci când lupți pentru drepturile tale înseamnă că te simti constrâns. Atunci când nu mai lupți ce înseamnă? Că ești complet sclav sau că ai găsit libertatea ce unu îți poate fi luată?
Continui… ce este râsul? Un act de curaj sau o dovadă de existență a constrângerilor. Cum poate cineva avea umorul ca valoare supremă în viață? De fapt cum poți să ai o valoare supremă în viață?
Na discuție pe mess
ea: hai la oii
je: care are
ea: care este
je: mi-ar placea un ied
je: dar de capra
ea: io credeam ca de vaca
je: da ai dreaptae ca de oaie e miel
ea: …la mine oaia face purcei
je: de unde si vorba
je: nu fi oaie cu sorici
ea: de la mine de la moldova vezi
ea: toate pornesc de acolo
ea: cele mai tari zicale
je: au si material
je: de lucru acolo
je: in restul tarii se scriu romane, poezi, altii picteaza…
je: in modova se creeaza zicale
je: ce ne spune asta despre oamenii locului
Oare după treaba asta fata a apreciat umorul sau…
Ramân încă în incertitudine, ce înseamnă să râzi de viață și cu viața? E negare, e lașitate, sau e curaj și înțelepciune?
VreauUltimulLoc 
Sunt fan House MD. Genul de umor promovat in romania azi, ma lasa rece.Fie el promovat de bendeac sau altii..Erau buni de cei de la Divertis, in rest..PRAFF.. Daca asta e umor, inseamna ca Toma Caragiu era nebun !
Romanii inca fac umor de calitate dar nu trupele astea de la tv. Au umor in filme in cele de scurt metraj in recalme. Practic acolo unde se vrea cantitate se face rabat la calitate. In orice domeniu cand se trece la productia de masa se pierde esenta lucrului. Asta e daca suntem multi si suntem orientati spre consum, trebuie sa ne educam ca nu cantitatea e importanta ci substanta.
Parerea mea…
Da, radem de greseli, balbe, aproape cazaturi sau cazaturi diverse, dar astea nu le-as categorisi drept drame. E un mic dracusor in noi care gusta din plin genul asta de situatii 😛
In cazul unei drame, trebuie sa rada mai intai cel in cauza (ziceai de haz de necaz… sunt maaaare fan) pentru ca cei din jur sa aiba dreptul sa zambeasca…
Pentru celelalte n’spe intrebari existentiale, trebuie sa mai cuget 🙂
Nu e nevoie sa razi efectiv de drama dar in timpul unei drame parca a putea rade e mai intens. Orice banc e mai haios la o inmormantare…
Chestia asta ma face sa zambesc, si e super adevarata.
Cand eram pustan de-o schioapa, prin clasa a 5-6 cred, au venit niste actori pe la noi pe la scoala printre care si Dem Radulescu. Imi amintesc ca asta zicea: tot ce unii percep ca umor e de fapt o mica drama. De fapt mult timp n-am ras la comediile cu incurcaturi, pentru ca ma puneam in postura personajului principal, care traia o drama.
Daca nu ar fi hazul de necaz, auto ironia, probabil ca eram mort sau in coma profunda; e singurul lucru care (imi) da puterea sa merg mai departe dupa un epic fail.
PS. Ai un stil foarte interesant, si chiar daca vrei ultimlul loc nu il meriti.
Asa… ca am mai cugetat 🙂
„Ce este rasul… act de curaj sau o dovada de existenta a constrangerilor…. negare, lasitate sau curaj, intelepciune”
Optez pentru curaj. Viata e plina de mini si maxi drame, mici si mari schisme, dureri si junghiuri de tot felul. Iti trebuie curaj sa le razi in fata (sau pe la spate, deh…) si sa treci mai departe falfaind eventual si degetul mijlociu ridicat.
Acu’, nici cu plansul nu am nimic… atata timp cat e in scop terapeutic (descarcare nervoasa) si de preferinta fara spectatori.
O seara buna 🙂
Da nici eu nu am nimic cu plansul cu spectatori sau fara, numai ca nu pot sa plang asa ca trebuie sa imi gasesc alte modalitati terapeutice de vindecare. Probabil ca aici vine rasul.
Thanks on your marvelous posting! I really enjoyed reading it, you
can be a great author.I will always bookmark your
blog and will come back down the road. I want to encourage you
to continue your great writing, have a nice morning!