Formalism

E o nevoie perpetua de forma în această lume plină de auto-iluzionare. Jumătate din oameni vor ca totul sa fie împachetat în acel ambalaj lucitor cum au văzut ei la mămuca. Jumătate, din restul, vor ca totul să fie împachetat în ceva perfect opus. V-ați obișnuit să recunoașteți stilizări ale realității. Unii le-ați acceptat ca pe un dat alți le schimbați cu opusul lor. Nu reușiți să distingeți că astfel tot ele vă guvernează.

Mergeți după semne, cu capul în pământ, nu plecat ci îngropat. Renunțați la libertate pentru confort cu o inconștiență ce ar face o colonie de leproși să vă plângă de milă. De la mic la mare se învață totul, repetiția este mama învățăturii. Iar învățătura e și ea o curvă, ca orice femeie. Îl iubește pe cel care o folosește și îl distruge pe cel care o divinizează orbește.

Ai primit ceva odată, la naștere. Se numește conștiință. Ai primit ceva odata, la naștere. Se numește minte. Vrei să le lași pe o margine de șanț pentru că cineva cândva te-a “învățat” ceva?

Libertatea înseamnă fără formă. Fără formă se înțelege plecând de la mic. Amestecă forme de culori diferite pentru fonduri nepotrivite. Învață să te joci cu concepte în cuvinte murdare, învață să te joci cu concepte. Sunt multe jocuri frumoase. Iar frumos e doar o noțiune subiectivă care provoacă curiozitatea. Curiozitatea de a mai privi o dată.

Omul are multe pofte și multe din ele îl duc la pierzare. Dar una este buna, nevoia de cunoaștere. Cunoașterea vine din dorința de a lărgi libertatea. Curiozitatea e doar foamea de cunoaștere. Lasă-te ars de curiozitate mai rapid decât ars de foame, de orgoliu, de frică.

Este nevoie de disciplină, de autodisciplină. Dacă nu ești samurai ești țăran.

Dacă ai ceva ești pe cale să pierzi ceva. Dacă ești pe cale să pierzi ceva ești de multe ori deja mai trist decât când vei pierde. Nu te îndemn să arzi tot și să pleci, nu te îndemn să te razi în cap de mâine. Te îndemn să îți arzi toate iluziile. Ce duci după tine și atârnă greu, lasă jos. Regulile îți încetinesc judecata, atașamentele îți îngreunează sufletul, resentimentele îți fură bucuria. Așa că alege.

-Fă reguli sperând că le vor respecta și alții și îți vor apăra avuțiile de care te-ai atașat iar pentru cine nu se supune ecuațiilor tale matematice rămâne resentimentul paznicul închisorii tale.

Sau

-Deschide ochii, cântărește. Dă drum la tot, bucură-te de ce rămâne lângă tine și eliberează cu bucurie ce pleacă. La final adevărata bucurie va veni din faptul că ai deschis ochii.

Dacă nu are sens, recitește. Dacă are, rescrie.

Povestea unui om leneș ?!?!

Nu e chiar ăsta titlul poveștii dar e din seria aia. O să îi placă duuuamnei.

Erau doi prieteni, unul era creator de modă iar altul vidanjor. Se descurcau amândoi bine financiar cu afacerile lor. Apoi a venit o criză economică și lumea a început să nu prea mai cumpere haine d-astea jmechere dar de treaba ailaltă tot s-a ținut.

Așa că al nostru creatorul de modă a cam intrat în datorii și s-a plâns la amicul său de treaba asta.

-Bă coaie am cam ajuns la fundul sacului și nu știu pe unde să scot cămașa. La propriu și la figurat.

-Lasă coaie că te împrumut eu pe termen nelimitat, că mie îmi merge constant. Treci mâine pe la mine să îți dau cât îți trebuie.

S-a dus botezatu’ la amicul lui și vine ăsta cu un teanc de bani mânjiți de căcat, scuzați cuvântul teanc. Când vede armani banii îi ia cu dezgust și se posomorează (există acest cuvânt?). S-a cam rupt filmul între ei și înainte să plece îi zice cu năduf. Bă coaie dacă vroiai să mă ajuți nu puteai să îmi dai și mie niște bani nemânjiți de căcat? Pula mea ăla ar fi fost un gest frumos dar așa…

Atunci vidanjorul i-a zis.

-Băi prietene, sincer să fiu, eu nu privesc căcatul cu aceiași ochi ca tine. M-am obișnuit cu el prea mult așa că nu am mai realizat că pe tine te poate deranja. Dacă îmi dădeam seama nu era mare jmecherie să spăl banii înainte. Dar acum îmi cam pare rău că ți i-am dat. Adica puteai să îmi zici fără supărare ca să îți dau niște bani curați decât să te superi așa.

Așa că modistul a rămas o senzație de ciudă în loc să se bucure că cineva i-a întins o mână să iasă din belea fie ea și plină de căcat. Iar râmătorul în dejecții a rămas așa cu un gust de tristețe și părere de rău în loc să se simtă mulțumit de gestul său binevoitor.

Morala nu există, cam așa e viața plină de situații ciudate cu doi pierzători în loc de doi câștigători doar pentru că nu putem mereu comunica și înțelege pe celălat.

Când cauți să aibă unul dreptate și altul nu sansele sunt minime de succes. Mai bine lași supărarea deoparte și mai lași orgoliul deoparte și încerci să îți lărgești orizontul și să vezi fondul de dincolo de formă.

Zic și eu …