Blestemul feminității în viața unui bărbat

29 07 2010

Femeia este o ființă minunata plină de calități și de însușiri extraordinare. Cu toate acestea influența femeii în viața unui bărbat este de cele mai multe ori distructivă. Femeia are un caracter mai temător și mai posesiv, este adesea subiectivă și foarte geloasă. Clocotul continu al emoțiilor o fac, dincolo de voința sa, să aibă o imprevizibilitate și o tendință de a se atașa sau urî foarte ușor.

Cunoște, instinctiv, o artă de a manipula sentimental un bărbat. Puternica influență a sentimentelor asupra ei o fac să acționeze fără o judecată profundă asupra urmărilor.

Nu neapărat greșit, de altfel fiind extrem de intuitivă ea are un procent ridicat de succes. Acest procent este așa de ridicat uneori încât ea sau bărbatul de lângă ea poate să fie ușor indus în eroare și să considere aceste succese ,chiar dacă nu sunt susținute de explicații logic,e ca fiind mai mult decât o aruncare de zar.

Momentul în care bărbatul începe să se lase influențat în decizile sale de femeia de lângă el este momentul declinului său și al femeii deopotrivă. Nu spun nicicum că ar trebui să nu plece urechea la părerile ei și să nu asculte cu atenție ce are de spus. Dar o decizie ce nu se sprijine pe argumente este până la urmă o aruncătura de zar fie ea efectuată de un aruncător profesionist, cum este femeia. Dacă decizia te depășește poți să mergi și la risc dar cu cât începi să te maturizezi și să devi un bărbat adevărat (lucru ce nu are legătură cu vârsta) cu atât vei dori să alegi cu ochii larg deschiși la fiecare răscruce.

De ce spun că femeia este adesea un blestem în viața unui bărbat. Atenție nu spun că femeia este un blestem, spun doar că ei se pot influența negativ. Bărbatul care începe să se încreadă orbește în femeie va dezechilibra sistemul complicat de navigare prin viața. Cuplul în sine este un sistem extraordinar, o dovadă de simbioză dusă la superlativ. Fiecare deține un rol ce nu poate fi substituit de celălalt și făcut bine decât pentru o foarte scurtă perioadă de timp.

Inevitabil într-un cuplu unde femeia domină bărbatul va deveni slab fricos, gata de a face compromisuri. Un bărbat care ajunge des să acționeze contrar părerii sale își pierde încrederea și radarul natural de a identifica dreptatea și adevărul în viața de zi cu zi. Bărbatul devine fricos, devine gelos, devine violent. Atitudinea adesea protectoare a femeii venită din frica de a pierde lucrurile pe care le iubește o fac să inchidă multe porți și să se învârtă într-un spațiu strâmt cunoscut și considerat fără pericole.

Totuși un cuplu ca orice sistem trebuie să evolueze ascendent sau descendent, palierele nu sunt o realitate de lungă durată. Ce nu se dezvoltă curând piere. Prea multă frică și prea multă prevedere va duce la o sufocare. Ca o plantă lăsată într-un ghiveci mic din frica de a nu se ofili la replantare, relația cuplul și rodul lor cel mai de preț copii vor degenera.

Mulți bărbați încep să accepte situațiile acestea de compromis din dragoste pentru femeie de lângă ei. Apoi ajung să nu mai își pună întrebări pur și simplu acționează mecanic pentru a nu o supăra. Pășesc pe nesimțite într-un cerc vicios. Femeia va acapara inconștient mai multă putere de decizie dar nu va decide nimic ci se va lăsa condusă de dorințe. Astfel practic nimeni nu mai conduce barca, ei sunt purtați de curent. Inevitabil respectul femeii pentru bărbatul de lângă ea scade iar el va încerca să îl recâștige luptând cu suvoiul ei de lacrimi sau cu accesele de isterie în cel mai prost mod cu putință. Adică încercând să o împace încercând să le curme sau efectiv lundu-le în seamă.

Da, poate că vă sună dur ceea ce spun dar aceste manifestări chiar nu trebuie luate în considerație. În faza acută de descurci cu ele cum poți dar nu trebuie să te influențeze în deciziile tale și nu trebuie să te superi pe femeie pentru ele.

Femeia indiferent prin care suferințe pare că trece nu va pleca niciodată de lângă un bărbat puternic. Va da niște reprezentații pe cinste, mai ales la început, va folosi toate supterfugiile posibile pentru a convinge dar un bărbat nu trebuie să se lase înduplecat.

Orice șantaj sentimental trebuie respins cu blândețe dar fermitate. O dată cântărite argumentele și o decizie luată  trebuie mers pe acea decizie indiferent dacă ea va fi corectă sau greșită. Nu militez pentru lipsa de flexibilitate, aici e vorba de a face ceea ce crezi. Uneori o decizie pare să se întoarcă împotriva ta dar dacă nimic din argumentele inițiale nu s-a schimbat trebuie să perseverezi, mai devreme sau mai târziu rezultatele vor apărea. Aici femeia poate dăuna cel mai mult. Sunt multe femei care pentru că le lipsește viziunea nu pot susține bărbatul de lângă ele și vor încerca să erodeze permanent încrederea acestuia în idealul său. Asemeni apei în calcar ele vor săpa canale dând dovadă de o îndârjire demnă de un martir. Bărbatul care este lovit de pe două planuri nu mai are mult timp până se va prabuși sub greutatea îndoilelilor.

Datoria unui bărbat este de a merge prin viața pe drumul său. Femeia trebuie să meargă alături de el, astfel ca acțiunile ei trebuie să fie în direcția susținerii bărbatului de lângă ea în orice decizi va lua acesta indiferent dacă îi vor părea bune sau rele. Sunt lucruri ce sfidează logica poate dar un bărbat care simte lângă el o femeie care îl susține va dezvolta un puternic sentiment de responsabilitate. Va deveni mult mai atent la nevoile femeii decât un bărbat care este permanant presat cu aceste nevoie și care își focalizează mai mult forțele să le împace temorar. În timp ce primul face lucrurile din inimă al doilea le face din obligație și calitativ se va vedea diferența.

Pentru un bărbat e nevoie de mult curaj pentru a începe să își croiască propriul drum. A lua această responsabilitate în palme cu adevărat este foarte dureros. Venim din relația maternă în care mama ne oferea sprijin și involuntar continuam ceva din această realție și cu partenera noastră. Îmi pare rău să vă spun  dar nu merge așa. Un bărbat trebuie să privească moartea în ochi clipă de clipă. Numai așa vei putea înțelege pe deplin adevărata importanță a faptelor tale. E un confort fals în a crede că mai ai timp mereu să îndrepți sau să te răzgândești asupra unui lucru. Trezirea conștiinței este un șoc. Orice decizie poate fi ultima așa că trebuie luată în deplină conștiință. Regretele un au ce căuta în inima unui bărbat, se va învăța din greșeli în schimb. Plânsul de milă nu are ce căuta. Frica nu are ce căuta dincolo de faptul că e un avertisment pentru situații periculoase.

Niciodată nu e prea târziu spre a deveni un bărbat adevărat și spre a îți lua soarta în mâini.

De dragul femeii de lângă, trebuie să aveți tăria și să rezistați momentelor ei de slăbicune iar ea la rândul ei va sta alături de voi atunci când veți sovăi și când vă veți simți slabi sau neîncrezători.





Responsabilitate

5 02 2010

Mă chinuie de ceva vreme o idee, legată de responsabilitate. Totul a început când am citit într-o carte un pasaj.

Aproximativ suna cam așa: nu putem să judecăm o acțiune făcând abstracție de intenție.

Suna destul de logic, cu toate acestea logica asta o sărim adesea. Ignorăm intenția cu nonșalanță atunci când ne privim efectele acțiunilor noastre. Avocatul nostru interior e plin de talente când vine vorba de a ne găsi scuze.

Cel mai adesea mi se întâmplă când dezbat un subiect cu cineva. Uneori intențiile sunt “nobile” chiar caut sincer să înțeleg părerea interlocutorului și să văd dacă am scăpat un aspect al problemei din interprtarea mea. Dar uneori când subiectul atinge ceva personal mie, mă atac. Intențiile atunci sunt clar,e vreau să demonstrez că am dreptate. Deși poate că voi perora susținând că e vorba de corectitudine.

Corectitudinea e ceva prea relativ, iar dacă eu simt că sunt afectat de subiect într-un mod personal și că intențiile nu imi sunt chiar inocente e evident că nu voi reuși decât să mă cert cu cineva sau să pic de prost.(D. Multumesc pentru că mi-ai ștes comentariul de ieri)

Asta e un exemplu cu implicații minore, poate că mulți o fac zilnic și nici nu realizeză că e o risipă de energie și o metodă de prostire.

Atunci când bârfim pe cineva, atunci când seducem pe cineva și inchidem ochii la intenție asta nu înseamnă că suntem inocenți. Poate că nu e vina ta ca o femeie se îndragostește de tine, dar dacă tu ai privit la luna pentru că știai că profilul tau masculin se desenează fumos în acel tablou…

Înseamnă că ai o responsabilitate, mai ales când inchizi ochii la efectele pe care aceste acțiuni artificiale alea tale le vor provoca asupra ei. În puține cuvinte (lucru la care nu mă prea pricep se pare) dacă o acțiune de a ta e calculată, nu te poți sustrage efectelor ei. Nu te trage nimeni la raspundere dar tu vei știi că acolo e și responsabilitatea ta și fie că ti-o asumi azi sau peste 20 de ani. Probabil că nota de plata tot va veni.

Nu știu ce să mai fac cu cele deja făcute, poate că a le conștientizare e suficientă. Dar e extrem de greu să îți iei in mână responsabilitatea pentru prezent. Mereu ai tendința de a închide ochii, și a spune ce vina am eu că a ieșit așa? Dacă tu așa ai vrut să iasă cred că o vină ai. Fie că fapta te incriminează în fața altora sau nu.

Nu încerc să învinovățesc pe cineva nici măcar pe mine, doar să conștientizez.





Rugaminte

15 05 2009

Rugaminti, vorbeam cu un amic despre asta.

Exista doua moduri de percepere cand cineva te roaga ceva.

1 Gresit

Persoana care te roaga se asteapta ca tu sa zici da si dc tu zici nu se supara.

Asta inseamna ca de fapt nu a fost o rugaminte ci o porunca deci un act de constrangere asupra ta. In concluzie poate sa se supere si sa o mai suga o data.

2Corect

Persoana care te roaga se asteapta sa zici da sau nu si daca zici da se bucura daca zici nu accepta decizia si nu se supara.

Cati plecati de la premizele corecte cand rugati pe cineva ceva?