Nu putem grabi desavarsirea

2 10 2012

Dacă într-un măr există un fruct, mult mai frumos decât celelalte, te aștepți să se coacă mai repede decât celelalte? Dacă îl culegi înainte să fie perfect copt, sau mult după ce s-a copt, la ce va folosi toată sincronizarea de calități ce l-a diferențiat de restul merelor.

Dacă tu muncești cu plăcere, folosindu-ți vituțiile și integritate, pentru a progresa într-un anumit domeniu, crezi că există posibilitatea de a trece neobservat? Dar dacă din grabă sau orgoliu îți vei dori să fii remarcat, mai repede decât îți este sortit, nu înseamnă că de fapt îți trădezi talentul și calitățile pe care le ai?

Oare mărul, care îți sare în ochi dintre celelalte, nu trebuie lăsat să se coacă pentru a deveni cu adevărat bun? Odată copt există o șansă ca el să treacă neobservat?

Nu îți pierde niciodată încrederea atunci când pui pasiune în ceea ce faci, nu vei rămâne nerăsplătit pentru asta. Trebuie să crezi în lucrul ăsta cu atâta convingere, încât să nu te mai gândești la recompensă. Ea va veni atunci când va fi cu adevărat binevenită.

Atunci când ți-ai desăvârșit calitățile și atunci când o vei primi cu naturalețe nu ca pe o surpriză. Crezi că un samurai se lupta cu vitejie pentru a primi răsplata nobilului? Ar fi fost cu mult sub demnitatea unui samurai să se gândească la răsplată. Un samurai căuta mai mult greutățile și pericolele decât răsplata, pentru că nu răsplata îi forja spiritul și îi întărea caracterul… greutățile o făceau.

O să vă întrebați, ce legătură avem noi cu samuraii? Dacă nu căutăm integritatea și puritatea sufletească a unui samurai, atunci cu ce drept revendicăm justețea recompensei? Cu argumentul că suntem mai puțin mediocru decât mediocrul de lângă noi? Cu orgoliul imperfectului în fața altor imperfecți?

Nu vă mai gândiți la răsplată, atunci când vă urmăriți visul. Răsplata va veni negreșit.

Crezi că poate o brățara de aur să scape neobservată, dacă o arunci în praf?

Crezi că poate un caracter integru să nu îți atragă atenția, pentru că nu se laudă?

Crezi ca poate un bun profesionist să nu ajungă cunoscut, dacă nu își face reclamă?

Lucrul pe care îl au în comun toate aceste cazuri sunt raritatea lor, și faptul că sunt dorite  de toată lumea.

Deci, folosiți-vă energia pentru a deveni integri , profesioniști, pentru a deveni aur. Nu vă preocupați dacă azi sunteți remarcați, dacă azi sunteți răsplătiți. Pentru că odată ce devi virtuos în ceea ce faci, toată lumea te va remarca, toată lumea te va stima și toți te vor dori în preajma lor.

Nu exista reclamă mai bună decât valoarea. Nu există consecvență care să nu nască valoare. Nu există piedică în calea valorii mai mare decât lipsa de răbdare.

 





La coadă

2 03 2010

Context:

Sâmbătă dimineața, la CEC-ul de pe bulevardul unirii singurul deschis în weekend. O singură caserie deschisă, 30 de persoane la coadă timp mediu de satisfacere a clientului  (impropriu spus, ca în general se plateau amenzi, rate, taxe)  5-15 minute.

Personaje:

eu cu “grasa” mea să plătim o taxă de pașaport, câțiva oameni cu copii mici după ei (așa se educă răbdarea) și restul plus una care-i și întrece.

Eu ca veșnic personaj principal al povestirilor mele începusem să mă gândesc cum să evit coada, cum să fac să treaca timpul mai repede, cum să mă exteriorizez că nu îmi convine situația. Apoi într-un moment de revelație mă gândesc (printre înjurături) bă da cum o fi să fii ăla de la ghișeu. Apoi realizez că asta e situația și nu o pot schimba așa că măcar să nu mă enervez, oricum oamenii care erau acolo la momentul respectiv nu erau dușmanii mei erau acolo să mă ajute.

Bun, trec eu din starea de angry mob la zen. Accept că o să o ard static la coadă 2 ore în ziua de sâmbătă că doar a fost alegerea mea să plătesc atunci taxa.  Mă așez relaxat în sinele meu și mă țiu de monoloage interioare în așteptarea minunii. Privind la restul confrațiilor ce mă înconjurau, le simțeam dracii crescând în progresie geometrică. Normal că neavând încotro să năvălească probabil că se centrau pe amărâtul de la ghișeu și lentoarea aparentă a modului său de operare.

Eu fiind programator de soft economic înțeleg ce înseamnă operarea în genul ăsta de programe așa că bănuiesc cam care e situația reală. Analizând, gândurile mele la intrare, observ că probabil bietul om care era acolo să ne servească pe noi, că nu am putut să ajungem în timpul săptămanii, mai era și asaltat de un foc continu de energii negative. Așa că din spirit de compasiune îi trimit niște gânduri bune și scuzele de rigoare pentru că la început i-am zis două, inerțial așa. Plus că mă gândeam că să nu îi strice aștia imprimanta cu blestemele lor :D.

Nu apuc să mă felicit pentru schimbarea creștinească de atitudine când ia foc una. Aia de v-am spus că îi și întrece.

Personaj mitologic cunoscut de toată lumea sub titlul de femeie isterică. Bă și începe asta să facă acolo răscoală, că ce e nesimțirea asta, că de ce nu mai se dă drumul la o casă. Că să sune cineva să vina cineva că ea nu mai suportă etc. Cu nu va e rușine cu d-astea, cășunase pe o femeie care nu știu ce trebăluia acolo după pârleaz, dar nu la ghișeu. Nu mai se liniștea și tot se uita în dreapta și în stânga după suport moral. Mă rog până la urmă nu știu ce a încercat a mea să o calmeze fără succese reale. Mai stăm noi la coadă ca vitele placide, când vine aia, ținta vociferărilor la calculatorul de la ghișeu să se uite la ceva. Rahat, treburi interne bănuiesc.

A luat iar foc creștina cu sindrom premestrual. Deja o făcea pe aia nesimțită cu argumente de genul uite că știi să umbli la calculator de ce nu mai deschizi un ghișeu și așa mai departe. Când surprize, surprize gloata amărâtă în loc să se alăture lapidarii iată că se opuse.

Au sărit oamenii de la codă cu gura pe ea că să termine cu scandalul, că deranjează oamenii aia care ne serveau și că nu a forțat-o nimeni să vină azi dacă nu dorește. În 1000 de ani nu m-aș fi așteptat la așa reacție. Si nu unu ci mai mulți din care unii erau mult mai în spate ca ea la coadă. Uite mă că se poate să fim și civilizați și raționali.

Normal că faptul că erau așa puține ghișee deschise e frustrant dar na poate că de acolo vin dobânzile mai mici oricum nu a striga la angajați e soluția de rezolvare, că oamenii ăia nu au nici o vină. Bănuiesc că sunt alte soluții și pârghii de a crește calitatea serviciilor. Oricum eu am simțit pe pielea mea ce înseamnă să îți schimbi modul de percepere de la nerăbdare și revoltă la acceptarea situației. Plus că am avut și contra exemplu, pe doamna care și-a pierdut cumpătul. Nu mi s-a părut că ieșirea ei i-a folosit la ceva, din contră părea mult mai nefericită. Nu în ultimul rând am fost plăcut surprins de faptul că majoritatea au înțeles situația și au acceptat-o ca atare cu maturitate





Ai fost înșelat? Cum faci? partea 1.

15 01 2010

Acum o să scriu un articol greu. Greu prin subiectul abordat și greu prin prisma faptului că nu scriu despre ceva ce sunt sigur că am înțeles ci despre ceva ce cred că am înțeles.

Să zicem că ați aflat că iubitul/iubita vă înșeală.

Atunci un amalgam de simțiri vor năvăli peste voi. Rezumând în cuvinte furtuna din acele momente aș descrie astfel.

Umilință, enervare, refuz să accepți că te-a înșelat, apoi refuz că ai crezut pâna atunci într-o minciună, urmează  durere, revoltă, neîncredere. Dorință de răzbunare și de a nu mai te increde în nimeni de a fii singur, de a fi cu cineva, cu altcinea, din nou cu el/ea. Apoi dezgust pentru partener, pentru propria persoană, slăbiciune etc. si tristete, oftică.

Toate astea se amestecă în proporții diferite și intensități diferite de 1000 de ori pe parcursul unei zile și îți vine să strigi, să fugi, să mori, să omori să faci ceva să se oprească totul să nu mai simți nimic.

Acum în funcție de nivelul de maturitate capacități și arsenal aflat la îndemână, fiecare acționează în modul propriu. Rezultatele vor fi imposibil de cuantificat în 99% din situații pentru că vor implica continuarea relației sau întreruperea ei. De aici vor aparea prea multe implicații ca să mai poți spune că a fost bine sau rău.

Eu voi propune un mod de a gestiona situația asta, si astept păreri pro contra sau idei alternative.

Faza 1. Așteaptă

Primul lucru și cel mai important. Stai deoparte. În furtuna aceea de sentimente și durere stai deoparte, tu nu ești acele sentimente. Tu nu ești răutatea răzbunarea suferința si durerea. Ele sunt doar efectul fricilor care au fost zgândărite.

Ideea e că dacă pici în capcana de a lua atunci o decizie oricare ar fi ea nu e decizia ta. Cel mai bun lucru de făcut e să nu faci nimic.

Te doare? Bun, nu te identifica cu durerea, ai răbdare va trece.

Vrei să te răzbuni? Bun, nu te apuca să te răzbuni. Așteaptă, curând un alt sentiment va lua locul răzbunării, poate e ura poate e iertarea sau frica orice ar fi probabil că va fi și acela trecător.

Nu te grabi să faci nimic cât timp nu ești tu, cât timp nu gândești limpede și nu ești stăpân pe tine. Ești ca un șoarece al cărui culcuș în cutia de carton a fost descoperit. Urmăritorul te-a rostogolit de două ori și tu ai picat în iarbă. El încă nu te vede așa că mai poți să stai câteva secunde, să treacă amețeala, înainte să o iei la fugă. Cu cât alegi mai bine direcția în care fugi cu atât mai bine. E genul de moment în care viteza de reacție e cel mai mare dușman și răbdarea e cel mai bun prieten. Gândește-te la puiu, nu zbura încă orice sentiment ai simții nu fă nimic.

Poți să scrii acum, scrie o scrisoare pentru a elibera toate sentimentele care se agită în tine. Nu trimite însă scrisoarea. Doar spune-i tot ce simți, scrie furibund chiar daca nu are logica înjură spune orice scoate totul la iveală. Folosește orice metodă știi dar ține-te la distanță de a acționa sau decide ceva. Lasă timpul să își facă treaba.

Crede-ma că te vei liniști, aleargă, lovește un sac de box, dansează singur în casă, îmbatăte (mare atenție că dacă te îmbeți sigur ești prost și acționezi, suni la telefon, vorbești ierți sau înjuri) singur în casă. Orice ar fi nu ieși în în oraș, nu merge la foști la fuck budy, la râu cu pietre în buzunar. Încă nu ești tu. Ai răbdare că e o stare pasageră. Chiar dacă te mănâncă în cur să faci ceva ai încredere și nu fă. Citește shogunul dacă nu mă crezi rabdarea e cheia, decizile luate inteligent te vor ajuta.

Deja am scris mult pentru un articol, faza doi și trei le voi scrie în posturi viitoare.