Să minți dar să știi ce riști

Minciuna face parte din viața noastră, ea nu e buna sau rea și există fie că ne place fie că nu.

Atunci când minți îți asumi anumite riscuri.

Uneori pare că nu mai ai nimic de pierdut dacă minți, pare că e doar o ultimă sansă fără de care oricum vei lua contact cu fundul abisului. Alteori e un risc asumat, care ca orice risc implică posibile câștiguri. Atunci când riști e bine să știi ce anume riști înainte de a ști ce anume poți câștiga. Pentru că riscul într-un mod paradoxal este sigur iar câștigul nu.

Ăsta e un aspectul de care mulți sunt induși în eroare. Consideră riscul ca fiind un poate. Riscul nu e un poate, rezultatul poate să fie pierdere sau câștig dar de riscat riști exact cât ai pariat. Exemplific pentru claritatea deoarece, pentru că acest principiu se aplică foarte bine nu numai la minciuna dar la orice joc de noroc. Putem include și viața în lista jocurilor de noroc, pentru că la cum o trăim, legați la ochi, de multe ori așa devine.

Exemplificăm, una e să riști 100 de lei când ai 100 de lei e un risc asumat. Alta e să riști 100 de lei când nu îi ai. Atunci nu riști 100 de lei riști de fapt urmările de a nu avea 100 de lei. Înțelegeți unde bat?

Încearcă să cunoști riscul în întregime să vezi dacă îți permiți pierderea. Poate că 100 de lei ai fi dispus să riști dar o mână ruptă de un recuperator e un preț ceva puțin prea mare pentru tine. Așa că nu fi refractar când e vorba de a diseca în profunzime implicațiile riscului.

Acum revin la minciună. Când minți joci un joc de noroc dar uneori ratezi evaluarea riscului. Dacă ești prins cu minciuna sunt mai multe urmări.

1. Ești pedepsit în funcție de gravitatea faptei. Până aici ajunge oricine cu mintea, nu e mare jmecherie.

2 .Îți pierzi credibilitatea și o altă minciună va fi mai greu de servit. Ăsta e un aspect destul de des omis dar să zicem că mai sunt câțiva care se prind de el.

3. Acum vine bomboana după colivă, gelatina de pe savarină și giuvaierul ascuns al coroanei. Nu mai ești crezut când spui adevărul și situații absurde te contrazic aparent. Ăsta nici pulea nu îl ia în calcul când minte. Ăsta e un fel de cârcel în largul mării.

Adica zici: de ce să ți se întâmple ție așa ceva? Păi pentru că așa e viața și asta se va întâmpla. Îți garantez eu și eu sunt optimist. Dar optimistul trebuie să fie și realist că altfel e idealist, care e alt nume pentru o labă făcută privind posterul Pamelei Anderson.

O să vină un moment când vei striga lupu și lupu pula s-a pitit în bălarii. El e acolo, doar că nimeni inclusiv tu nu îl mai vezi. Așa că până  și tu începi să te îndoiești de tine “entuziasmat” de neîncrederea generală din jurul tău.

Nu zic să nu mai mințiți că nu sunt idealist (de mult am abandonat laba la poze în favoarea filmelor). Doar vroiam să vă spun o chestie deșteaptă ca să vă amintiți de mine când o să se întâmple boroboața. Din nefericire nu am și salvarea, atunci nu mai există rețete ale succesului. O să o faci pe aia cu privitul în sus și întrebatul retoric-penibil, de ce eu? Zic penibil pentru că deși întrebi retoric totuși aștepți un răspuns. Dar eu sunt optimist (acum există și hard-porn așa că soft-porn-ul e de mult uitat. Ce mizeri, cum să faci o labă pe artificialele alea????) și știu că vă veți descura. Important e să nu te pierzi, să îți aduci aminte că e un moment care trebuie bifat și să te bucuri că a venit acum, că altă dată era mai rău. Apoi începi și gândești în afara cutiei și găsești o cale să dezlegi misterul care te-a futut în felul ăsta. Cu alte cuvinte găsești lupul până nu pleacă satul și o belești definitiv.

A demonstra adevărul e uneori chiar mai greu decât a minți. Pentru că adevărul e unul singur iar minciuni poți ticlui după talentul imaginației tale. Spor.