Uneori prostia mai și doare

23 07 2010

Nu încercați așa ceva acasă.

După ce nu am mai jucat basket de așa mulți ani că îmi e greu să și socotesc m-am dus ieri cu niște colegi să o ard sportiv. Nimic suspect, doar că în primele minute de meci am sărit și am aterizat pe un singur picior, dar nu pe talpă ci pe lateral.

A urmat o scurgere cu încetinitorul a timpului când a trosnit glezna într-un chip hidos și eu am văzut-o ruptă. Mi-sa încețoșat privirea mai mai să leșin dar a fost o durere de scurtă durată. După ce a trecut șocul inițial am mers puțin și am vazut că nu e nimic rupt. Apoi am alergat nițel și am intrat la loc în joc.

Zic hai că nu am pățit nimic am jucat mai atent, după baschet am continuat cu tenis. Că na doar ce îmi troznise glezna mai devreme. Am jucat 1 oră de tenis și am simțit că începe să amorțească. Atunci am considerat la ca e timpul să dau curs rugăminților insistente alea gagicii de a mă opri. M-am târt șontâc, șontâc până pe bancă unde am așteptat să termine lumea de jucat.

Glezna s-a răcit s-a umflat și a înțepenit. Am ajuns acasă mergând din ce în ce mai greu și cand să mă cult deja durerea devenise insuportabilă. M-au apucat și frisoane, nu prea înțeleg de ce dar îmi clănțăneau dinții în gură pe 30 de grade. Am reușit până la urmă să ignor durerea constantă și să adorm.

Acum vine și bomboana de pe colivă. Într-o săptămână am un maraton montan la care vreau să particip.

Întreabarea e cum naiba am putut să fiu așa de retardat să continui să trag de ea în, condițiile astea, după ce a trosnit.

Deci acum urmează pariuri:

Își revine glezna în 7 zile?

Dacă își revine va ține ea la 42 de km de traseu montan?

Proasta cota mai am la pariurile astea. Dar nu e nimic ca e proasta ca mine.