Cat timp acordam sufletului?

O zi are 24 de ore

7 ore somn-> raman 17 ore

9 ore munca-> raman 8 ore

1 ora pe drum -> raman 7 ore

1 ora mancat -> raman 6 ore

2 ore sala + drum ->raman 4 ore

2 ore socializare – > raman 2 ore

2 ore le pierzi cu diverse cacaturi net, filme, seriale, treburi casnice -> raman 0 ore

Daca avem un corp și un suflet… cat timp acord zilnic sufletului?

Daca nu acordam nici un fel de timp unui aspect cam cum se va dezvolta frumos si natural? Si ma mai mir de ce îmi vine atat de greu să îmi controlez pornirile agresive sau de unde vine lipsa de compasiune si cinismul.

 

Daca haina face pe om pot sa stau si nefacut

Nu mai știu dacă v-am mai spus, oricum nu contează. Nu mai citește nimeni în urmă pe un blog așa că e ca și cum acum spun prima oară.
Eu nu pun preț pe haine. Există oameni care sunt obsedați de ele și oameni care le admiră tangențial. Nu îi desconsider în nici un fel. E bine că ei se simt bine așa. Mă bucură atunci când cineva găsește motive de bucurie… în orice.
Dar eu, pentru mine, nu știu… nu simt nimic, față de cum sunt îmbrăcat. Sunt conștient că uneori mă îmbrac de-a dreptul hidos. Adică, port tricouri d-alea de imprimat, de 13 lei bucata, necalcate și autentic decolorate. Autentic, nu cu arfe d-alea vintage.
Nu știu dacă am avut până acum ceva de pierdut din cauza asta. Dacă am avut înseamnă că am meritat și eu de meritele mele nu fug. Le îmbrațișez și mi le asum.
Nu trebuie să facem parte din cercul apropiat al tuturor. Nu credeți?
Adică nici chiar din cercul multora nu e nevoie să fac parte. De fapt nu e nevoie de nimic.  Și pentru că nu simt astfel de nevoi, pot să evaluez obiectiv un cacat de carpă, pe care unii vor să îți dai sume consistente din timpul tău. Că timpul înseamnă bani, nu vă păcăliți altfel.
Dar nu în sensul că timpul tău valorează bani cât în sensul că pentru banii tăi ți-ai dat timpul. Apoi, pentru că pune nike o virgulă bășită pe o cârpă țesută de chinezi, aproape gratis, trebuie să halesc eu mangleala și să mă îmbrac în reclamele lor. Nu frate, eu n-am nevoie de ce-mi vând ăștia, de spoiala lor de jmecherie. Dacă nu pot să fiu jmecher în pula goala înseamnă ca nu sunt jmecher. Nici nu e nevoie să fiu jmecher. Eu pot să stau pe ultimul loc și să mă simt bine acolo.
Îți dă un sentiment de confort să nu ai pe nimeni în spate. Mai ales dacă ești în pula goală. Probabil că d-aia femeile vor mereu să fie primele în ceva. Au și ele ambițiile, lor pentru care le apreciez. Uneori cu o erecție, alteori doar din priviri. Uite la asta îmi place să poftesc.
Dar la o țoală? Poate doar când o să ajung bătrân și senil. Adică, mai mă îmbrac și frumos, nu mă considerați taliban. Dar nu simt nevoia asta, deși îmi face placere să fiu îmbrăcat frumos. Nu sunt rupt de relitate, știu ce înseamnă să fii admirat și să se întoarcă privirile apreciative după tine, dar nu trăiesc pentru asta.
Oricum sper ca atunci când întorc o privire să fie dublată de instinct animalic, nu de admirație față de umeraș. N-am nevoie să îmi zică nimeni: ce mișto se expune marfa pe tine.
Chiar și postul ăsta mi se pare frivol, dar nu conteză. Oricum ajung să scriu așa de rar aici încât nu mai sunt cusurgiu pe subiect. Orice gând ce se materializeză în scris… să fie primit.

Timp pierdut

Să nu mai pierdem timpul, am pierdut timpul așteptându-te, Am pierdut timpul la muncă, Pierd mult timp pe internet, gătind, etc. Sunt multe forme de a pierde timpul.

Ce înseamnă să pierd timpul și ce înseamnă să îl câștig? Timpul poate fi câștigat? Timpul măcar poate să nu fie pierdut?

Este o întrebare grea, asta cu timpul. Fiecare spune despre anumite acțiuni ca sunt pierdere de timp și despre altele că merită timpul alocat. Vreau să găsesc o formulă prin care să înțeleg ce înseamnă să pierzi timpul. Poate astfel voi deveni mai eficient cu timpul meu, această resursă prețioasă.

Există două curente de opinie despre acest subiect.

– Unii care considera că timpul merită să îl petreci  făcând acțiuni profitabile. Care aduc bani sau cunoștințe ce vor putea fi folosite pentru ce altceva dacă nu pentru a produce bani mai ușor. Extremiștii acestui curent de obicei ajung un fel de roboți ce gândesc numai în termeni de bani orice împrejurare.

-Alții care consideră că timpul merită să îl petreci doar făcând acțiuni care să te facă să te simți bine. Poate să mănânci, să bei, să fuți, să admiri artă sau să petreci timpul în natură. Extremiștii acestui curent în general ajung ori desfrânați ori filozofi.

Eu mă plasez undeva la mijloc. Înțeleg că e nevoie să petrec timp câștigând bani, înțeleg că am nevoie să îmi satisfac diverse plăceri ce ocupă timp dar nu pot să zic că măcare una dintre aceste acțiuni merită timpul.

Până la urmă e vorba de viața noastră. Merită să îl sacrific pe azi pentru mâine? Oare nu există o sansă să nu pierzi nici o clipă ci să simți că fiecare clipă merită să o petreci exact așa cum o petreci?

Dilema cea mai mare este dacă trebuie să îți modifici percepția pentru a prețui fiecare clipă sau dacă să cauți acțiuniile care să te satisfacă în orșice clipă.

Indiferent de care din drumuri este cel câștigător sunt convins că atunci când simți că pierzi timpul înseamnă că ceva faci greșit. Deci singurul care poate să spună că pierde timpul este doar subiectul acestei experiențe. Nu cred că există o acțiune universală câștigătoare.

Cel mai adesea timpul este pierdut atunci când visăm la ceva și ignorăm cu desăvârșire ceea ce întreprindem în acel moment. Când trăim în inconștiență. Nu vreau să spun că a visa e ceva rău. E foarte bine să visezi, dar nu când faci altceva. Când visezi fi prezent sută la sută în visul tău. Nu te tranchiliza folosindu-te de visare pentru a îndura mai ușor pierderea timpului tău. Visând sau așteptând ceva mai bun pierderea timpului nostru devine mai greu de observat. Altfel durerea ar deveni așa de mare încât ne-ar mobiliza.

Nu e o regulă că pentru a trai o ora fericit trebuie să trăiești altele nefericit. E o minciună, se poate trăi mereu fericit. Nu trebuie să pierzi timp pentru a putea să te bucuri de timp. E o iluzie în care ne învârtim singuri. Cine pierde jumătate din timp pentru a avea cealaltă jumătate să fie sigur că o va pierde și pe aceea. Dacă muncești 5 zile pentru a pleca la munte sâmbătă și duminică vei face din acele zile „libere” doar o caricatură de libertate. Ăsta e motivul pentru care revenim mai obosiți din concedii decât plecăm. Pentru că de fapt noi nu câștigăm de loc timp, mereu pierdem. Am intrat într-o capcană în care nu ne mai trăim timpul nostru. Nu mai știm care e cu adevărat timpul nostru și mereu căutăm cumva să simțim că trăim în viața noastră. Dar căutăm prea departe, căutăm să realizăm asta prin ce spun alții. Dar nu poate nimeni să identifice ce ți se potrivește ție. În fiecare clipă când ne punem întrebarea cât mai durează această situație înseamnă că ne pierdem timpul. Nu știu cum am putea să nu o mai facem, să nu o mai fac.

Să nu mai simt că pierd timpul. Să mușc din moment și să îi simt gustul pe deplin. Un lucru e clar. E nevoie să deschid ochii pentru a simți cu adevărat fiecare clipă pierdută și fiecare clipă câștigată. Poate așa o să încep să câștig din ce în ce mai multe clipe.