Cam cum ma simt

14 06 2011

Trec aşa uneori printr-o stare de lehamite. Mi se ia așa de specia umană. Nu la modul agresiv dar asta doar pentru că violența îmi repugnă. Deși îmi place să mă bat, de fapt violența nu îmi place de loc. Pentru voi ăștia care nu stiți să colorați cu nuanțe e mai greu de explicat diferența între o bătaie și violență. Să nu divaghez.

Deci nu aș face nimanui ceva rău dar aș prefera ca mulți să nu existe în câmpul meu vizual. Nu e o respingere activă e mai mult un sentiment de plictiseală. Cam ca atunci când te uiți la tv pe canalele stupide românești. Măcar acolo poți să închizi mizeria. Așa… ce să închid?

Manelele ce zbiară, din mașina de jos a formei de viață presupus inteligentă dar in fapt antrenată cu ardoare în procesul de a demonstra contrariul? Pentru unele probleme simple nu există soluții. Ce poți să faci grătarului care te afumă la tine în casă de la apartamentul de sub? Dar nu e vorba despre deliciile vieți la bloc într-un cartier mizer ca rahova. Nu e vorba nici despre disonanța emanată din toți porii de acest oraș paradoxal. Nu, e vorba de o stare ce mă cuprinde și față de care nu am chef să lupt cu nimic. Pur si simplu mă scald în ea ca porcul în mocirlă. Îmi fredonez imnul “Dă-vă-n pula mea! „. Imn ce ar putea să îmi onoreze steagul dacă aș avea unul. Dacă aș fi un spirit revoluționar cred că aș îndemna la revoltă, să golim coșul pentru a rearanja merindele. Să răsturnăm ordinea mondială. Dar pentru ce, pentru noua ordine mondială? Uneori jurnalismul ne-a răpit orice șansă la o secundă de pasiune prin banalizarea oricărui concept. Orice ideii îți vine în gând e deja un clișeu. O să facă maine furori lady gaga îmbrăcată modest.

Aș putea să zic, nu am chef azi dar au zis alți pe o linie melodică de căcat. Da, nu imi place vama veche, mă piș pe melodiile lor care sunt triste și când încearcă să fie hazli.

Cred că sunt un om rău pentru că altfel nu se explică. Poate că sunt un om rău uneori. E posibil? Să fii uneori rău? Nu sunt rău la modul activ, sunt predominant pasiv, poate că e mai rău așa. Sunt doar o resursă a societății ce se epuizează lent pusă într-o poziție ce nu o avantajează. Dar societatea se scarpină la coaie cu gândul la acest concept neplăcut mie,  pentru că ea are o soluție. La fel cum unele specii nasc toți puii o dată pentru a satura prădătorii și totuși a supraviețui suficienți membri așa si omul revarsă o miliardime de oameni pe pământ și câțiva sigur vor face ceva.

Aș putea să fiu unu dintre ei nu? Așa scrie pe orice slogan publicitar și de dezvoltare personală. Dar eu nu vreau să fiu nimic îmi e lene de tot. Îmi e lene de voi în special voi toți pe care vă percep ca pe o obligație. Dacă mă asez pe vine să îmi leg șireturile se asează repede încă cinci lângă mine cu numere pe tricou. Gata de start și cu sticlirea competiției în ochi. Plecați în pula mea de disperați nu vă mai ajunge pământul asta. Mereu sunteți într-o goană și într-o demonstrație de ceva. Mereu urmăriți un țel. Mă obosiți din cale afară. Mă obosiți și mai ales mă plictisiți. Am perorat odată pe tema oboseli. Atunci am susținut o idee dar în final oboseala asta există. Vine din sunetul de scremere ce iese din toți plămânii pământeni în același timp.Ne îmbulzim undeva ca oileîn prapastie. Deși aceiași prapastie mă va inghiți și pe mine nu asta mă deranjează, ci faptul că mă grăbiți acolo. Ai mers vreodată pe peronul metroului fără grabă când se apropie metroul? Ești îmbrâncit din toate parțile ești luat pe sus ajungi să fugi fără să te grăbești undeva. Eu dacă vreau să nu mă îmbrâncească nimeni nu mă îmbrâncește. Se lovesc ca muștele de zid fac un pas buimac în spate și ocolesc nedumeriți. Dar nu e suficient, deja ai făcut un efort pentru a te menține în starea ta de lipsă de efort. Deja s-au căcat lângă tine când îți ascultai concertul de cameră. Ți-au vorbit de cifre când tu gândeai concepte și forme și culori. Poți să le fuți dinții din gură, poți să te retragi la capatul lumii poți să faci multe mai puțin un singur lucru. Nu mai poți niciodată să revi la a te gandi la concepte, la forme, la culori, nu mai poți să revi în starea naturală. La acțiuniile spontane venite din impulsuri spontan neplanificate ne calculate. La a fi tu. Pentru toți cei care mă agresați zilnic direct sau indirect nu am decât un indiferent să vă fut în gură. Mă piș apatic pe voi, apoi oftez în fața destinului implacabil ca ciobanul din miorița. Timp în care râul ramul se scarpină gânditori la coaie așa cum o fac de secole și cum o să o facă încă multe secole de acum în acolo.


Acțiuni

Information

2 responses

19 06 2011
alin

Ai exprimat superb conceptul de „mai du-te-n pula mea”.

27 03 2013
ultimulloc

mirobolanta imginea cu legatul siretului =)))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: