Decentilor

Bă în lumea asta mică, în care ne învârtim, există o problemă. Sunt optimist, există multe probleme. Sunt pesimist, de fapt nu există nici o problemă așa trebuie să fie lucrurile, adică sucite. Deviez filozofic când de fapt vreau să zic altceva. Parcă aș fi o femeie la ciclu nu? (mulțumită?)

Așa, despre ce vroiam să scriu? A da, deci… trag concluzia fără să zic nimic.

Hai de la capăt.

M-am simțit discriminat. (indicații regizorale: oftat prelung, scărpinat la coaie melancolic sau melancolice, plm).

Bă a înebunit lumea, dar nu așa ca de obicei ci invers. Am fost în weekend într-o terasă, o terasă unde cântă muzică rock. În terasa unde cântă muzică rock normal ca era plin de rockari. Eu în tinerețile mele apuse, când credeam că la 30 de ani ești bătrânt, spre deosebire de acum când cred că sunt pe panta ascendentă, am ars-o și eu cu plete în ochi și blugul tăiat. Si cumva vedeam rockarimea ca fiind oameni rebeli pentru care aparențele nu conteaza. Conta fondul nu forma, chiar se revoltau împotriva formei pe alocuri. Probabil că așa și era. Azi nu mai e. Azi rock-ul e un fel de umbră a ce a fost o dată. Acum e doar o adunătură de oameni cu gusturi muzicale similare și concepții de babă în tranvai. Și-au ales o imagine și s-au agățat de aia ca fiind stasul. Papagali ce nu pricep nimic.

De unde vine supărarea o sa ziceți? Pai e simplu, prin ce se deosebeau rockari de restul lumii? În afară de faptul că ascultau rock? Păi prin faptul că se îmbrăcau nonconformist. Nu te-ai fi așteptat să fii nelalocul tău indiferent cum ești îmbrăcat într-o terasă de rock. Eroare, se pare că azi ești. Eu când mă duc acasă în general îmi calculez ce antrenamente pot să fac diferit de ce fac în București. Așa că mi-am cărat după mine preponderent haine sport. În terasa am ieșit la modul lejer cu bermude trei sferturi și cu un maieu negru. Nu d-ala belit de atărnă și ești mai mult dezbrăcat, nu, unu d-ăla cuminte gen tricou fără mâneci mai mult. Bă se uitau ăia la mine de zici că defilam în pula goală pe acolo.

Am vorbit cu niște cunoscuți, cu apropouri d-alea ca ai venit cu hainele astea mici. Wtf, coaie ce să zic dacă eram un burtos bășit cred că nu era nimic anormal să fiu în maieu vara în terasa. Așa că arăt bine și stau hainele pe mine cum ar trebui să stea se pare că se simte lumea deranjată.

Nu sunt paranoic recunosc o privire de sus când văd una. Pula mea, recunosc o zeflemea de rockar când pornește o manea în tramvai. Deci eram ciudat între băiețași acolo. Zic băiețași că din ceata de flăcăi ce erau o data acum era o adunătură de supraponderali de 40 de ani și niște adolescenți plăpânzi ce se uitau chiorăș la mine probabil că de ce nu am burtă.

De aici am remarcat ca asta a ajuns o caracteristică a societații de azi. A ajuns o rușine să arăți bine, se fac glume sarcastice despre oamenii care nu sunt descompuși de lene și rotunjiți de cola. Dacă ești un gras slinos e foarte normal să porți un tricou mulat, în schimb dacă ești atletic trebuie să ai o cămasă cu mânecă lungă închisă până la gât. Păi ce facem ne dăm mari? Suntem ostentativi?

Adică restul lumii când își ia haine așa cumpără. Bă să nu îmi iau hainele astea că arăt prea bine în ele. Stai să îmi pun flanea vară să nu cumva să se complexeze vreun băutor de bere. Când un gras își ține tricoul ridicat și își mângăie balonul gata să pleznească nu se uită nimeni chiorâș, dacă unu bine făcut flutură doua secunde tricoul să se răcorească repede sare unu că ce faci ba ne arați ca ai muschi? Atâta grija n-am văzut de mult. Brusc devin toți iubitori de modestie exagerată când e vorba de alții.

Mă plictisesc maxim comentariile despre persoanele care arată bine și se îmbracă de așa natură încât să fie puse în valoare. Recunoașteți dracu că vă ia 3 ore să găsiți ceva de îmbrăcat să vă ascundă defectele și înebuniți de ciudă când altul arată bine.

Personal când văd pe cineva care arată bine îmi face plăcere. Fie bărbat sau femeie, nu e vorba de sexualitate e vorba de forma naturală. Omul e frumos în forma sa naturala, la fel cum sunt toate animalele. Dacă e și îmbrăcat decent și potrivit nu văd ce e de criticat.  Iar în ziua de azi e foarte ușor să fii îmbrăcat decent. Faza cu terasa a fost doar click-ul, ce spun aici am observ frecvent când apare în peisaj o femeie sau un bărbat în formă. Eu nu pot să zic că mă simt prea afectat întrucât am o constituție ce nu impresionează atunci când sunt îmbrăcat. Iar dezbrăcat sunt ca orice om normal care își folosește corpul. Adică sunt “făcut” în accepțiunea modernă, slabut în orice alt timp trecut. Dar inconștient am ajuns să îmi iau precauții să dau tricoul jos. Vorbesc de situații normale când un barbat ar putea să stea fără tricou liniștit. Gen când practica un sport sau muncă fizică în soare, când e la iarba verde etc. Pudicitatea asta selectiva e minunată si dragostea de discretie si decenta și în general de bun gust. Adică, nu se face domne așa ceva, daca ti se vede gâtul e rușine. Ipocriții pulii.