Disectie

9 05 2018

Îndiferent ce spui cuiva acesta va auzi doar ce este în el în acel moment.

Dacă omul acela se va simti prost ca urmare a ce crede el ca a auzit se va supăra pe tine.

Omul suparat iti va reprosa lucruri doar daca simte ca parerea lui conteaza pentru tine cat sa-ți inducă o stare interioară proastă.

Eu nu vad nicio diferență între suparare + repros si razbunare.

In schimb sunt convins ca majoritatea celor care se supara si reproseaza sunt la fel de convinsi ca ei nu sunt razbunatori si ca e vina celorlalti si ei sunt nedreptatiti in situatia respectiva.

Pana la urma sursa tuturor suferintelor este ignoranta.





Ai două cozi, șapte picioare și mama aia a ta e țigan… Ba tu!

17 08 2010

Cum e corect, bine, productiv, să răspunzi la o jignire?

E o întrebare la care de mult timp caut un răspuns care să mă satisfacă. Am trecut prin mai multe faze și nici una până acum nu mi-a adus o liniște sufletească post factum. După nici una din ele nu m-am simțit ca si cum asta e am făcut ce trebuia.

[Să stabilim ca vorbim aceiași limbă, o jignire înseamnă o acuzație jignitoare și falsa conform propriilor credințe. Adică dacă ești prost și își zice cineva că ești prost nu e o jignire e o constatare. Dacă în schimb unu îți taie calea când ai prioritate si strigă la tine că ești un sofer prost aia ar putea să fie o jignire.]

1. Am ignorat jignirea, m-am făcut că nu am auzit sau nu am avut nici o reacție. Asta cel puțin pe moment, apoi mi-a părut rău, am strâns dușmănie împotriva celui ce m-a jignit. Am așteptat să mă răzbun mi-am dorit răul respectivului. Nu cred că mai are sens să spun de ce e cea mai proastă variantă.

2. Am jignit și eu dacă se poate mai rău, m-am certat cu respectivul și poate am rupt relațiile. Iar o variantă foarte proastă pentru că deși el a început reacția prea brutală m-a făcut tot pe mine să pic ca fiind ăla răul. Plus că poate jignirea nu a fost suficientă cât să îmi doresc să rup relațiile. Nu mai spun că dacă s-a dovedit ulterior că jignirea era corectă (fapt ce se mai întâmplă) orgoliul nu te mai lasă să recunoști.

3. Am răspun cu aceiași monedă. Am jignit fix cu aceleași cuvinte fix cu aceleași argumente. Cum ar veni am pus persoana în cauză în fața propriilor acțiuni. Deși aparent e o metodă bună, de fapt nu funcționează. Cel care a jignit se va simți atacat și nu va aprecia ca fiind just modul în care i-ai răspuns. El va începe să te jignească mai rău și deși tu îi vei raspunde cu moderație se va îngrozi la auzul replicilor tale ignorând cu desăvârșire ceea ce a spus el până atunci. Efectul e același ca la cazul anterior rupere de relații și blocaj în a recunoaște ce și cum, ulterior.

4. Ar mai merita și asta menționată deși s-a ajuns mult prea rar la ea. La o jignire am răspuns cu o provocare puternică. O invitație la o confruntare fizică pentru a stabili astfel  cine are coaiele mai mari. Nu mai are sens să explic de ce nu e bine. O bătaie prezintă riscuri medicale sau penale plus alte urmari destul de neplăcute. Nu mai zic că nu poți să îi bați pe toți.

Am de gând să abandonez toate aceste metode (sper că fierberea sângelui îmi va permite). Logica ar fi următoarea. O jignire e o provocare, o tendință a cuiva de a te scoate din echilibru sau o acuză. Dacă e adevărată fie ea și jignitoare trebuie să mi-o asum. Până la urmă nu forma în care vine e important cât conținutul. Dacă e falsă atunci ar trebui să nu te scoată din echilibru. E pur și simplu o afirmație falsă și chiar dacă e făcută în văzul lumii nu există motive să te provoace cât timp tu ști mai bine cum stau lucrurile. Dintr-o poziție de calm și echilibru poți răspunde liniștit provocării fără să jignești. Dacă respectivul înțelege că a greșit ai avut de căștigat, dacă nu și dacă situația permite poți să ieși din confilict iar dacă nu se poate vei acționa în apărarea intereselor tale mult mai bine cu ajutorul unei liniști mentale.

Deși reacția în cazul din urmă este mult mai scăzută totuși nu îți va genera sentimentele de răzbunare. Pentru că tu fiind sigur pe tine în așa măsură în cât remarcile unei terțe persoane să nu te atingă practic nu ai fost rănit. Răspunzând echilibrat vei avea mai multe sanse să înțelegi de unde a pornit jignirea și să clarifici aspectul, de așa manieră, încât respectivul să priceapă unde a greșit.

Eventualele persoane ce asistă (factor care de multe ori ne forțează la replici dure) vor trece brusc de partea ta când vor vedea stăpânire de sine și calm. Un avocat mult mai bun decât o jignire. O contrajignire pare mai mult o apărare, iar un om ce consideră că nu corespunde caracterizării (defectuase) făcute de altcineva nu are motive să se apere.

A se observa că nu exclud la final o reacție de orice natură pentru a îți proteja interesele sau integritatea. Ceea ce vreau să subliniez este că în interiorul tău trebuie să nu fi afectat de cuvinte jignitoare. O jignire e o sansa de a îți cerceta caracterul și de a îți dovedi ție și implicit celor din jur cine ești. Adevărata putere vine din  a găsi cel mai benefic mod de a rezolva o problemă.