Unul dintre motivele pentru care scriu pe acest blog este acum (dacă nu a fost de la început) pentru a analiza anumite schimbări în mine. Aud adesea că oamenii nu se schimbă niciodată, o opinie ce folosește ca și argumentație doua trei exemple și nici o logică. Cred că oamenii nu se schimbă la suprafață atâta timp cât nu se schimbă și în interior.
Iar schimbările în interior nu pot fi mimate, acolo nu prea merge cu fățărnicia cu care suntem obișnuiți în viața de zi cu zi. Eu am observat o serie de schimbări interioare în mine în ultima vreme. Nu le-am căutat, pur și simplu au fost efecte adiacente a unor schimbări de optică și credințe.
Orice schimbare la suprafață făcută cu autenticitate generează o schimbare mai mult sau mai puțin vizibilă și în interior, procesul funcționează și invers(din interior în afară). Încă nu pot să spun că am înțeles cum anume funcționează.
Iluzia că oamenii nu se schimbă poate apărea din faptul că oamenii mimează, pentru scurte perioade de timp anumite roluri pentru a căpăta acceptarea celor din jur. Aceste roluri efectiv nu cred că reușesc să producă și schimbări interioare întrucât nu sunt modificări dorite. Astfel că la intervale periodice de timp vor exista răbufniri ale adevăratei naturi ale persoanei.
Ce am schimbat eu în ultimele luni?
Pai schimbări efective pe care am încercat să le fac au fost următoarele.
1.Să caut să mă înțeleg.
2.Să caut să îmi cresc acceptarea față de oameni și experiențele pe care mi le oferă viața.
3.Să caut să îmi cunosc fricile interioare.
Cum am incercat să fac asta? Pai în primul rând citind, încercând niște tentative timide de meditație, apoi rugându-mă și nu în ultimul rând scăzând sursele de substanțe toxice pe care le bag în organism. Fără să ajung să mă forțez pentru asta, dar am baut mai rar (nu și mai puțin) am renunțat aproape de tot la carne (însă bag mai multe dulciuri =)) să nu scadă suma viciilor).
A și să nu uit am început să caut sinceritatea. Încerc să fiu sincer în momentele în care deja inconștient jucam roluri sociale.
Toate aceste tentative au avut succes într-o măsură mai mică sau mai mare dar ceea ce m-a surprins a fost că au avut efecte vizibile în mine.
Mi se întâmplă din ce în ce mai rar să mă enerveze cineva așa fără motiv(genul acela de animozitatăți la prima vedere). Am început să văd în oamenii, pe care nu îi agream, parți frumoase. Nu mai simt separare între mine și alți oameni, nici nu îi mai văd mai buni nici mai rai. Îi văd pur și simplu egali.
Muzica provoacă în mine o reacție mai puternică, plus că mi s-au schimbat ușor gusturile muzicale. De unde ascultam muzică în general cu potențial agresiv acum au început să îmi placă mai mult melodiile clasice și muzica de relaxare.
Fotografiile artistice iscă în mine efecte pe care până acum nu le produceau. Filmele uneori mă emoționează, ceea ce nu se întâmpla nici la alea cu adevărat emoționanate. Am citit poezi care mi-au plăcut, am început să sesizez o dimensiune emoțională a lucrurilor pe care până acum nu o vedeam. Sunt mai puțin stresat, mă enervez mai greu. Rezist mai ușor frig, durerea sau oboseala. Mi-a scăzut atașamentul pentru chestii materiale, accept mai ușor pierderile (zgârieturi pe mașină vase sparte, pierderi financiare etc.).
Am momente când mă simt bine fără motiv exterior. Am început să simt iubire pentru persoanele dragi.
Cine știe poate mâine, poimâine o să și plâng.
Încă nu mă îmbrac în rochiță roz, ideea e că pe lângă această creștere a sensibilității emoționale am dobândit și o altă trăsătură. A început să nu mai îmi fie frică. Mi-a scăzut frica de înalțime, de singurătate, am început să am curajul să încerc provocări, să privesc în ochi acțiunile mele și urmările lor. Să îmi asum fără frică rezultatele.
Aceste aspecte nu trebuie privite în alb și negru, adica nu m-am transformat într-un leu de pe o zi pe alta. E vorba mai mult de o schimbare de atitudine, de la a refuza o parte a vieții la a deschide ochii curios la ea. Per ansamblu văd mai multă frumumsețe în viață și am mai mult curaj să mă exprim autentic și sincer.
VreauUltimulLoc 
stiu ce zici. uneori schimbarile ne par ciudate si exotice, doar pentru simplul fapt ca avem o perceptie gresita asupra lor. e ciudat sa meditezi si sa asculti muzica zen. zice lumea ca ai intrat in trupa lu’ bivolaru. dar eu te inteleg. si asa ma simt si eu. si partea buna e ca nu ma mai agat de trecut si nu ma mai ingrijorez de ceea ce va veni. si imi place cum mi-e viata.
nu bre, io nu cred ca se schimba decat pt perioade f limitate de timp. in esenta nu prea se schimba.parerea mea.
Cum spuneam, daca schimbarea e de fatada tu ai dreptate.
Daca se schimba pentru ca asa vor ei si o fac cu sinceritate sigur se schimba.
Ca o vreme unele reflexe mai persista, e normal. Dar efectiv se produc in tine schimbari care te fac sa reactionezi si sa simti altfel.
nu pot fi de acord cu tine. dupa opinia ta oamenii sunt/ raman ceea ce au fost la 7 ani? sau cand se opreste procesul acela de schimbare ca sa ajunga la stadiul de care vb tu? daca nu crezi in schimbare, nu crezi in evolutie.
Cred ca schimbarile care dureaza se refera la autocunoastere (de fapt nu te schimbi, ci te descoperi) si la vindecare (depasirea traumelor, impacare etc). Eu una cred in schimbare (in acest fel de schimbare) pentru ca am experimentat-o.
eu una insa, tind sa dau dreptate vechei vorbe din popor: lupul isi schimba parul, dar naravul ba.
E drept ca anumite schimbari pot sa apara, dar asta doar datorita faptului ca acele caracteristice erau in tine, insa mai ascunse, si, anumite actiuni din interior sau exterior le-au ajutat sa iasa cat de cat la suprafata.
Dar… caracteristicile inradacinate ale unei persoane nu vor disparea niciodata…
Poate le vei ascunde adanc in tine, insa, la un moment dat, poate chiar si peste 100 de ani, ele tot vor iesi la suprafata, rasturandu-ti toata perceptia asupra propriei persoane, asupra lumii…
Nu pentru ca as vrea sa te contrazic, ci pentru ca vreau sa te inteleg sa punem putina ordine in idei.
Ce inseamna caracteristici inradacinate? Da exemplu de cateva.
In primul rand, vreau sa precizez ca o schimbare, ca sa fie reala si acceptata de sinele tau trebuie, dupa parerea mea, sa nu fie fortata, ci, sa fie o urmare naturala, acest fenomen avand nevoie de mult timp, poate chiar si o viata…
Un exemplu?
E foarte simplu: uita-te la o piatra. Acum, vezi doar o piatra. Insa, un sculptor, va vedea un vis acolo, o idee. Si o va modela urmandu-si viziunea. La sfarsit va fi o creatie. Insa… pana la urma, tot o piatra ramane. O piatra transformata. Insa, daca nu vei avea grija de ea, piatra isi va urma cursul normal, sau, poate, datorita unui incident, se va faramita.
Un alt exemplu? Leul de la circ… Un leu, nascut intr-un circ, crescut printre circari, condus de ei, fara sa cunoasca alta viata. Un singur pas gresit, o singura actiune ce ii va starni instinctul de fiara, si atunci isi va ucide dresorul. De ce? Pentru ca e un leu.
Nu putem sa ascundem la nesfarsit ceea ce suntem cu adevarat.
Putem sa fim modelati ca piatra, sau dresati ca leul, insa, pana la urma, adevarata noastra natura va iesi la suprafata.
Un om obsedat de sex, va continua sa umble din floare in floare. Un om mincinos, oricat va incerca, tot va reincepe sa spuna minciuni. Un hot, oricat ar incerca sa fie de cinstit, tot va fura. Un gurmand, oricat isi va zice ca nu e ok, tot va manca – asta , ca sa dau exemple cat mai simpliste cu putinta.
oricat am incerca sa ne inzorzonam, oricat am incerca sa ne mintim pe noi dar si pe ceilalti, orice am face… ceea ce suntem e ceea ce vedem in oglinda atunci, cand, dezbracati ne uitam.
Ceea ce vedem atunci e ceea ce suntem.
Dintotdeauna am considerat ca personalitatea cuiva se cunoaste cu adevarat in cele mai grele momente.
Cane ne e bine toti suntem vegetarieni, insa cand ne este foame putini sunt cei care nu sunt feroci carnivori…
Hei tu faci aici o mare confuzie.
Tu spui de piatra si de leu care reprezinta esenta entitatii, apoi spui de obsedat de sex, hot, gurmand care reprezinta etichete.
Tu esti om, si omul face si sex si manaca si carne si minte si fura.
Atunci cand una din aceste trasaturi devine dezechilibranta inseamna ca omul are o problema nu ca nu mai e om.
Nu spune nimeni sa fortezi nimic, dar omul ajunge obsedat de ceva in urma unei probleme, nu pentru ca asa este natura lui.
Rezolvi problema si dispare ce e artificial si maladiv, apoi vei vedea iarasi omul.
Iar omul e fundamental frumos, carnivori devenim in situatii de stres e modul speciei de a se proteja.
Caracteristicile tale definitorii sunt cele care se releva cand ai de ales nu cand esti constransa de imprejurari. Daca ai de ales intre a supravietui sau a omora pe cineva. Nu inseamna ca esti criminal inseamna ca vrei sa traiesti. Ok nici sfant nu esti. Daca omori fara motiv atunci esti criminal.
Sunt de acord cu tine, schimbarea există!
Eu una de exemplu sunt total diferită de ceea ce eram ,să spunem, cu doi ani în urmă, şi asta pentru că au apărut anumite lucruri în viaţa mea care m-au făcut să vreau să schimb ceva.
Cum ai spus şi tu, am început să scap de frici, să mă descopăr pe mine, cea care sunt eu (ascunsă undeva în adâncuri), să fiu sinceră cu mine şi cu ceilalţi…
Aceste caracteristici „înrădăcinate” pot fi schimbate, foarte multe pot fi schimbate, depinde de noi şi de ceea ce facem pentru schimbare.
sorry..mi-am dat seama ca nu am specificat definita caracteristicilor inradacinate…din punctul meu de vedere..
Intr-un fel, eu una vad personalitatea umana deloc diferita de corpul uman.
Daca in corpul uman, codul genetic, daca ar fi sa ne luam dupa ultimele descoperiri, contine cate o gena pentru orice caracteristica, boala, inclinatie sexuala etc etc etc asa si personalitatea individului.
Teroretic, dupa anumite experimente bazate pe puterea de sugestie, mai bine zis, bazate pe hipnoza, s-a demonstrat ca omul e capabil de orice: un individ ce nu pusese mana in viata lui pe o pensula a reusit sa picteze un tablou superb, un altul ce avea voce ca a mea, a reusit sa obtina intonatii de soprana etc etc etc. Bineinteles astea sunt exemple mai mult … fizicem exterioare, ca sa zic asa.
Insa, sinele nostru e asemanator cu sinele celorlalti, Ce ne face atunci diferiti? Butonasele ce au fost apasate pentru a porni anumite comenzi.
Cam acelasi lucru se intampla si cu organismul nostru.
Fiecare detinem gena cancerului de exemplu. Un singur pas gresit, un singur factor exterior, si acel buton va fi apasat.
Fiecare detinem gena sexualitatii. Insa, acea gena, tot datorita unor factori exteriori, independenti ei, vor determina inclinarea heterosexuala sau homosexuala.
Personalitatea e indentica, functioneaza pe aceleasi fundamente.
Insa, anumite caracteristici, a caroro butoane, ca sa zic asa, au fost blocate de mult, nu se pot schimba. Un om pesimist de exemplu, tot pesimist va fi, oricata putere de autoconvingere va avea. Un optimist insa va continua sa fie un optimist oricate suturi in coaie va primi.
Chestiile marunte gen: acum doi ani mancam carne de spargeam si acum nici nu mai vreau sa o vad, sunt doar chestii marunte, ce nu iti schimba intregul, ce nu schimba ceea ce esti cu adevarat. Faptul ca in trecut aveai frica de inaltime si acum incerci sa lupti impotriva nu inseamna neaparat ca iti era frica de inaltime, ci era doar impresia unei fobii, nefondate pana la urma urmei, ce, acum, cand gandesti mai clar, poate, realizezi cat e de fara sens si o sugrumi, o anihilezi.
O chestie ce mi-a placut in ultimul Batman, a fost schimbarea tipului bun in tipul rau. In esenta, erau una si aceeasi persoana. Si nu, nu cred ca suferinta la transformat, nu pierderea femeii iubite, ca sa ma iau dupa film, ci, vanitatea lui. Gandul ca nu ii placea sa piarda.
1. Deci consideri ca suntem la fel si ca anumite butoane ne fac sa fim cumva dar nu accepti ca acele butoane pot fi deblocate? Ca ele se deblocheaza chiar fara sa vrei doar pentru ca eliberezi alte fobi sau stresuri?
2.Daca suntem la fel ce te supara pe tine la altii? Ca au avut conjuncturi nefavorabile? Eu as gasi asta ca un motiv de compasiune si intelegere.
3.Daca e cum spui tu suntem doar carne si oase. Iar eu cred ca mai e ceva in plus ceva care desi pare la fel e fundamental diferit. Sa zicem unitate prin diversitate.
Eu zic ca suntem de acord asupra unui punct.
In concluzie daca tu esti in forma de agregare A poti sa te schimbi in forma B. Daca apesi butoul potrivit.
1. da consider ca butoanele ce sunt apasate fac diferenta intre mine , tine, ei , ele etc
2. nu ma supara nimic la altii. Ma supara doar felul in care intercatiunea dintre mine si acei altii a generat anumite reactii in sinele meu ce m-au deraiat, ca sa zic asa. Mereu am crezut ca suntem singurii responsabili de cum ne gestim perceptiile si sentimentele, de cum ne gestim interactiunea cu ceilalti, de cat acceptam efectul acestei respective interactiuni
Deci, pe scurt, esti responsabil daca plangi acum din cauza a nu stiu ce chestie facuta de nu stiu ce individ. Pentru ca tu l-ai lasat sa indeplineasca acea actiune ce tie ti-a adus acea neplacere.
3. Suntem doar carne si oase, tinute impreuna de un munte de energie. De unde vine energia respectiva, unde se duce, nu stiu, si, intr-un fel, mi-e si frica sa ma gandesc.
Si asupra acelui suntem de acord, nu stiu cat de acord suntem… nu cred ca tu poti apasa butonul respectiv, poti incerca, poate si reusesti, insa, acel buton va fi apasat, cel mai probabil de o forta exterioara si independenta tie
hahaa… de-abia acum am vazut ce ai scris, nene vul… apai, oricand, dar oricand avem de ales, si in situatii calme, si in situatii extreme.
Cea mai mai mare putere e noastra, consider ca e puterea de a alege.
Deci nu, nu iti dau dreptate. Constrangeri nu exista. Noi alegem. Noi decidem.
Si omul nu e fundamental frumos, Omul are in proportii egale si SFANT si DIAVOLESC. Noi, doar noi, in cea mai mare masuram, hotaram ce caracteristici sa le lasam sa predomine sau nu.
Ai vazut Nascuti asasini? Era o intrebare draguta in film, ce mie inca imi da de gandit. Din pacate nu mi-o amintesc exact, mot-a-mot, dar, in mare suna asa: ne nastem asa sau suntem formati de societate?
Ce raspuns ti-ar placea sa dai? Cine te opreste sa crezi cum vrei?
Varianta 1.
Asa esti nascuta? Poti sa inchizi ochii si sa fii fara responsabilitate. Atunci ar trebui sa gasesti in tine mai multa intelegere pentru greselile altora sa poti sa ierti.
Varianta2.
Esti facut de societate. Eu unu daca imi dau seama de asta voi incerca sa ma vindec sa aflu cum sunt de fapt, bun rau frumos urat. De asemena voi gasi iertare si intelegere pentru cei care aleg sa renunte la responsabilitatea lor.
Daca ai zis ca iti pui intreabrea asta de mult care e varianta pe care ai ales-o momentan?
consider ca raspunsul e: atat societatea cat si codul genetic.
Din nou un exemplu simplist: teoretic, un copil ce are in familie rude alcoolizate, are mari sanse sa devina si el un alcoolic. Din punct de vedere genetic.
Dar, in el sta puterea sa isi invinga acea chemare. Va alege, intre a fi alcoolic sau a bea, cate putin, rareori…
Consider ca, atat codul genetic, cat si societatea, au un efect egal asupra personalitatii unui individ.
Insa, depinde de individ, de capacitatea lui de rationare, de a simti, in a-si da seama ce alege.
Dar, pana la urma, orice CLICK va duce, inevitabil spre ceea ce esti tu cu adevarat, si, esti cu adevarat acea creatie superba intre mostenirea codului genetic si imbratisarea societatii.
Eu cred că suntem mai mult decât „acea creatie superba intre mostenirea codului genetic si imbratisarea societatii”.
Şi apropo de ce ai spus într-un comentariu mai sus:
-leul îşi va ucide dresorul atâta timp cât aceştia doi nu sunt prieteni şi atâta timp cât leul este „folosit”.
-un om obsedat va continua să umble din floare în floare până în momentul în care va fala că este ceva dincolo de sex.
-un mincinos va înceta minciunile când nu-i va mai fi frică de părerile celorlalţi…si asa mai departe….
Un nou exemplu simplu:
Un interviu al unui ucigas in serie, din America zilelor noastre. Stii ce a spus respectivul?
„As vrea sa inteleg de ce sunt asa. De ce nu am stare, de ce nu imi gasesc linistea pana nu simt cum mainile mele ii storc si ultima farama de viata. Iubesc viata, dar, de ce nu imi gasesc linistea decat atunci cand o subjug?” Din nou, nu mot-a-mot, insa, in mare, asa suna intrebarea.
De ce, daca constientizezi, nu poti sa te opresti?
@cct de ce dai exemple din ziare pentru ceva simplu?
Eu iti spun ca am simtit schimbare in mine pe anumite planuri. Schimbare reala, pentru ca am inceput sa simt lucruri la care nu aveam acces.
Au mai zis si altii ca au simtit, cum poti sa contrazici asta, fara sa recurgem la teorie?
Ideea e ca schimbare se poate daca o doresti.
Tu spui ca unii nu se pot schimba, sunt de acord cu tine deci unii pot si unii nu. Tu esti unu care poate sau unu care nu poate?(eu cred ca nu poti sa stii pana nu incerci, si cred ca toti pot).
CCT?!?!?!?!?!? fuch it maaaaaan…
oricum…
Pe scurt, asa, sper… te schimbi pentru ca poti, si, avand in vedere ca vrei, descoperi ca si poti.
Nu te vei schimba, chiar daca vei vrea, daca nu poti. Exista lucruri peste puterea ta, peste vointa ta…
Schimbarile marunte, ei bine, schimbarile marunte…
Cred ca ai fi incheiat frumos de mutl tare toata aceasta cvasi dezbatere daca ai fi spus: buturuga mica rastoarna carul mare. Gen, schimbarili mici sunt mai trainice si fac diferenta, sau ceva de genul.
Si eu de exemplu m-am schimbat, mult, fata de cea care eram de exemplu acum 6 luni. Dar aceasta schimbare nu m-a oprit in a da contra-exemple.
Insa, caracteristicile mele esentiale, printre care impulsivitatea si visarea, nu au disparut. Si nici nu vor disparea.
Cea mai importanta schimbare? Modul in care mananc… eheheee…. si ar mai fi si altele, dar mi-e rusine sa le zic in fata unui asa public…
Toate aceste schimbari au avut loc sau au loc, datorita faptului ca sinele tau era si inca este dispus in a le accepta.
Uuuufa… chiar nu ma pot abtine. Un caz ce l-am auzit chiar azi, ca tot e vorba de schimbare. Si, a fost si subiectul anumitor filme, sau seriale?… ma rog..
El si ea casatoriti de M ani, copii, casa etc.
Pana el isi da seama ca e homosexual. Ha!!! ghici ghicitoare…
Cazurile pe care le expui tu aici nu-mi spun nimic interesant, este vorba de nişte persoane care urmează anumite tipare şi care nu mă minunează deloc.
Probabil nu crezi atât de mult în schimbările majore pentru că nici măcar nu ai încercat, cum spunea Vreauultimul loc într-un alt articol, probabil urmezi paşii, şi nu drumul.
Pentru cei care fac doar paşii, într-adevăr scimbările sunt minore, uneori inexistente.
În plus, conştientizarea e ceva mult mai mult decât cred unii, nu înseamnă doar să ştii că faci un lucru şi de ce anume îl faci…
Legat de ultimul caz, nu ştiu dacă şi-a dat seama că este homosexual, ci cred că ceva l-a determinat să aleagă să fie….
ce vream eu sa atac, ca sa zic asa, nu e articolul in sine, ci titlul.
Si, Jorjette, nu cred ca e sanatos sa tragi concluzii, chiar si ipotetice asupra unei persoane doar ca…
Cred in schimbarile majore. Dar nu cred in capacitatea oamenilor de a se schimba, ei bine, nu major. Si aici intervin n factori, ce mi-ar ocupa mult timp pentru a-i enumera.
Si aici e o mare diferenta.
Si, in legatura cu nenea ce dintr-o data [ oare? ] si-a dat seama ca e homosexual… ei bine, nu ai de unde sti, poate ca a fost dintotdeauna, dar, nu a avut curajul, in primul rand sa recunoasca fata de el insusi.
Ar trebui sa vezi matricea in intregul ei, si nu sa te rezumi la anumite pareri personale.
Una e opinia mea personala, si alta e ceea ce vad.
Altfel, as fi ca Hitler spunand ca eu sunt pura si voi ceilalti nu.
Schimbarea poate fi in bine sau in rau. Insa, matricea ta initiala, ramane, doar ca ia alta forma.
Numai daca te iei dupa istorie, iti vei da seama ca lumea nu se schimba. poate imbraca alte forme, dar, esenta lor ramane aceeasi.
Te schimbi doar daca esti predispus catre schimbare.
Daca nu, oricate masti ai purta, oricate zorzoane ti-ai pune, tu tot aia esti.
Si, doar asa ca sa nu tac.. eu nu urmez nici un pas, imi urmez doar instictul… traiesc prea putin ca sa urmez pasi, si am ales sa simt… sa simt viata, per total…
ps: sa ceri unui om sa se schimbi e ca si cum ai spune unui porc sa fie vaca si vacii sa fie porc… sau unui copac sa ciripeasca… ca noi cica avem constiinta, sau ratiune… ar face singura diferenta
aceasta nu e o dedicatie, ci doar o melodie care m-a fascinat la modu’ repeat fioros:
Sigur ca oamenii se pot schimba, atata timp cat vor gasi motivatia necesara. Motivatia poate fi obtinuta fie din introspectie, fie de la persoana iubita, fie dintr-o situatie neasteptata. Daca iti gasesti un motiv solid, poti.
Dacă te iei după istorie…Având în vedere că tu nu ai văzut această istorie cu ochii tăi, cât de mult crezi că tot ce se spune este adevărat?
Ceea ce spui tu mi se pare că are foarte mare legătură cu tine, nu prea crezi în o eventuală schimbare majoră a ta…probabil nu ai găsit motivaţia necesară despre care vorbeşte şi Ralica. Observ că te ghidezi foarte mult după ceea ce „auzi” în jurul tău, după ceea ce fac alţii.
Eu nu cred nimic, Jorjette. Nu am specificat ca ceea ce am spus e si ceea ce cred. Si aici e o mare mare diferenta.
Schimbari majore in mine?
Sunt destule, si cred in ele. Dar, aici nu e vorba de mine, ci doar de niste exemple citite, vazute, auzite…
Si, iti recomand sa observi mai bine. Nu ma ghidez dupa nimic… Am vaga impresie ca pot sa rationez destul incat sa imi dau seama ce vreau eu, si fara sa ma inspir de la altii.
Fa o mica diferenta intre exemplele personale si cele generale.
Numai bine
ps: inca o data, specific, cu articolul in sine nu am nimic. E o parere personala pe care o respect, pentru ca vine dintr-o experienta la fel de personala.
Titlul ala m-a zgandarit inca de la inceput. E o generalizare. Oamenii se schimba… Parca era mai aproape de adevar daca ar fi scris Oamenii se pot si schimba, de exemplu.
Generalizarile ma exaspereaza. E ca si cum ai spune ca toate femeile sunt curve si toti barbatii sunt porci…
Cum ar veni esti de acord cu ideile dar te legi de un amanunt care poate fii interpretat ca si cum am facut eu o generalizare? 🙂
Nu am zis ca toti oamenii se schimba am zis ca oamenii se schimba adica mai multi, depinde doar de tine cum vrei sa il interpretezi ;).
Ps: Sa nu imi zici acum ca barbatii nu sunt porci ca imi rastorni lumea cu susul in jos. Adica altii nu sunt si ramana eu de caruta :((.
Dragul,
Ai un dar în paginile mele. Nu-i de convenienţă. Cred fiecare cuvinţel pe care l-am scris acolo. Vino să-l vezi, de vrei. Îl meriţi.
oameni se schimba, lumea se schimba, universul se schimba.
variatiuni pe aceeasi tema.
nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma.
draga vul, eu nu am zis ca iti dau dreptate… ieri ma plictiseam, si asa am zis sa fiu un gica contra…
Daca ti-as da dreptate, as fi subiectiva, daca te-as contrazice, probabil ca as fi obiectiva.. noah, nush…
Pe scurt, la toata bla bla bla-uiala de pana amu, ma refer la ce am indrugat eu, dau un singur ultim exemplu: de ce exista acea relatie intre aspectul fizic si caracterul cuiva?
si… draga nene, nu vei ramane singur… nu esti singur… cred… sper…
„I got a pretty good education. It took me years to get over it.” – „Anthony De Mello”