Discuție amicală

18 09 2009

Vorbeam acum ceva timp cu un prieten din copilărie.

Vorbeam despre femei. Noi am prins vremea aia, când stateai 1 luna să îți faci curaj să o inviți undeva, mai dura 3 întâlniri până la prima mână pe țâțe. Frustrantă perioadă, imi aduc aminte ca discuțiile post sex între băieți erau ceva de genul. Mereu erau discuții post sex, și dezbateri.

– Bă ai futut-o?

– Da bă, am fost la ea acasă ca erau ai ei plecați la țară.

– Ai pus-o capră?

– Nu bă ca nu e d-aia… e fată cuminte.

Sau mă rog mai erau câteva check-point-uri, muia era mare realizare, se facea numai cu curve sau cu una pe care o îmbrobodiseși puternic. Era nevoie de te iubesc și d-astea.

Cert e că după ce am trecut noi prin perioada asta traumatizantă acum încă purtăm sechelele alea. Adica ne miră că acum la 16, 17 ani e lejer să ajungi în pat cu o femeie. Si așa de dragul discuției ne mai mirăm cum au evoluat lucrurile în bine.

Discuția a continuat și amicul era tare mândru că a reușit ceva, ce îl obseda de mult. Să fută pe una născuta dupa 89 să îl citez „una netraită în comunism”. Nu am insistat, o fi avut ceva împotriva regimului. O altă vorbă de duh e că acum a devenit o perversitate să te mai fuți în pizdă.

În mare concluzile sunt pozitive. Acum lumea e mai emancipată nu mai privește sexul ca pe un subiect tabu. Însă se și pierde ceva din vedere, emoțiile alea pe care le aveai la atingerile simple la gesturile mici de care vorbeam în alt post.

Oricum ma amuzat că am simțit în prietenul meu aceeași senzație pe care o simțeam și eu uneori. Parcă nu îți vine să crezi că acum poți să ajungi așa usor la sex. Nu sunt obsedat de sex dar parcă încă e acolo un dracușor care numără.

E amuzant, probabil dacă ar număra ce am scăpat ar rezulta o acuratețe foarte proastă. Orgoliul pe de altă parte, în cruciadele lui de a contabiliza nimicuri fără importanță, pare că scapă din vedere astfel de amănunte. Dacă îl privești din exterior,vezi cât e de copilăros, cum acționează ca un copil speriat, ce nu a depașit varsta în care crede ca dacă pune mâinile la ochi nu îl mai vede nimeni.

Știu că plec de la ceva trivial, dar din orice nimic poți să ajungi la lucruri importante. Așa cum lucrurile importante sunt generate de „nimicuri”. Când îți privești ego-ul ca și cum nu ai fii tu, ca și cum e copilul tău, poate începe procesul de auto-iertare. Când începi să vezi ce greșești accepți mai ușor și greșelile altora.

Nu știu cum am ajuns să scriu asta ca se vroia un post funny. O să las așa ce a ieșit, oricum e funny, totul în viață e amuznat dacă îți alegi unghiul bun de unde să priveși.